O iubire nestiuta, cit e lumea..O iubire slaba, si nesigura, care vine spre noi, dintr-un infinit al fiintelor.. Imbracata sumar, timida, si care nu are curajul sa ne priveasca in ochi..Cu priviri ratacite printre amanuntele vietii..O iubire nesigura pe ea, ca pe toate fiintele ce au existat..Sau vor exista..
O iubire slaba..Cu ochi mari, si patrunzatori..Care ne trec prin suflet..Care ne vad, ne simt, si au incredere in ce sintem..Care stiu ca ne putem depasi propriile trecuturi, si ca, inca, mai putem visa..O iubire slaba, care stie ca mai avem atitea de aratat unei lumi inchisa in ea insasi..
Si noi sintem, in noi, ce am ramas, dupa atitea intimplari ce ne-au determinat..Fiinte ce au incercat sa-si depaseasca, cum au putut mai bine, toate incercarile ce au venit peste ei..
Ceva a fost, ceva va veni..Sintem fiinte ce incercam sa demonstram ca, inca, existam..
No comments:
Post a Comment