Ce nostim..Domnul Chopin isi schimba armoniile si ritmurile, ca si cind stie ca ne place si noua jocul dumnealui..E glumet, si ne conduce pe drumuri de note, in masura in care ne lasam, mai mult sau mai putin, condusi..E frumos, ca, parca, ne uitam unul la altul, si ne facem cu ochiul..Privind imprejur la toata societatea asta destul de ancorata in propriile rigiditati..Fie ca e din Polonia, sau Franta, sau Austria..Fie ca e din vremuri romantice, sau moderne..
Bine, noi sintem asculatori de ritmuri, si acceptam armoniile din toate timpurile, si de oriunde, dar, care sa ne faca sa ne simtim fiinte ce isi cauta o identitate, asa, aiurea, in tot universul asta..
Desi, pina la urma, noi, ca venim dintr-un spatiu, sau altul, ascultam, ne miram, si iar ascultam, si ne recunoastem fiintele printre note..Desi, daca ar fi sa ne raportam la un absolut al sunetelor, parca tot spre dl Beethoven ne-am indrepta..Instinctiv..Nu pentru seriozitate..Nu..Pentru adevar, poate..Si echilibru, o, da, echilibrul acela universal, al tuturor energiilor..Sipentru stabilitatea unui spirit ce a depasit atitea variante de fiinte..Absolut..Omul ce se depaseste continuu pe sine, ca intr-un joc al unor spirite, si construieste, din sunete atitea..Poate, nu, de asta si este considerat cel mai bun compozitor al tuturor timpurilor.. Pentru ca poate combina atit de firesc, si fericirea sublima, dar si agoniile profunde..Intr-un intreg perfect echilibrat si definit..Frumos in tot, ca o sculptura stralucitoare a unui domn, Michelangelo pe numele lui..Poate ca atita elaborare mai poate purta un nume..Geniu? Sau travaliu infinit? Sau doar un nume oarecare, al unei fiinte ce se mai sacrifica pentru un adevar? Sau orice..Poate numele nu are importanta..Asa cum are, de fapt, opera..
No comments:
Post a Comment