Ca intr-un mit, dintr-un alt infinit..Asa spune melodia care ne mai zdruncina sensibilitatea, cita a mai ramas.. Deschideti poarta soarelui, cit timpul va dura..Si versurile merg inainte pe armoniile vocilor..
M-am gindit intotdeauna cine sint, cum sint, de ce sint acuma, pe planeta asta, in timpurile astea..Greu de raspuns..Am aterizat, probabil, din intimplare..Si fac si eu, ce pot, printre ceilalti..Stiu ca sint, cit sint, ca sa fac ceva, si sa dispar..Ca toti..Bun..
Ma gindeam ca exist, ca barbat..Educat, si conform cu canoanele sociale..Ca sa imi fac felia mea de datorie sociala..Dar ce sint, de fapt? Si cum e sa caut sa ma asociez cu o fiinta feminina? Cine as fi atunci? Ce fel de fiinta as deveni, in ce fel m-as transforma? Ce inseamna sa devii parte egala intr-un cuplu? Ce inseamna sa fii impreuna intr-un dans de o viata? Cum ar fi sa stiu ca as putea fi impreuna cu un om pe care sa-l pot privi sincer, in ochi, si sa-i spun tot? Si care sa-mi raspunda, matur, la toate stupiditatile mele? Cum ar fi?
Cite un gind ne mai doare..Dar vom uita, la al zilei aurit hotar..Cind pe cer va fi soare iar..
Sa fii impreuna e uneori atit de greu..Cit e uneori de usor, cred..Sper sa fiu pe drumul cel bun, al intelegerii unei vieti de cuplu..Desi n-am trait-o niciodata cu adevarat..
No comments:
Post a Comment