Adevarul e o notiune..chiar o categorie filosofica..Dar e un fel de idealizare a unor variante clare si determinate..Pentru ca se sprijina pe adevaruri..Care sint ale noastre..
Eu vad realitatea din pozitia mea..Sau din pozitiile mele..Din punctele in care ma situez, fata de ceva, sau altceva..Si adevarul pe care il spun e perfect subiectiv, al meu..Bine, subiectiv poate fi si destul de obiectiv.. Dar e al meu..Pentru ca asa vad, si inteleg eu realitatea..Asa o simt, asa gindesc, si asa actionez..Si adevarul meu e mai adevarat, sau nu, fata de alte adevaruri subiective..E logic..
Dar mi se intimpla sa ma insel..Si sa cred ca unele adevaruri chiar sint adevaruri, cind, de fapt, nu prea sint.. Cind vad unele lucruri altfel..Si cind, poate, fac asta asa, dintr-o dorinta ca adevarurile sa fie mai frumoase decit sint ele, de fapt..Mi se mai intimpla..Asa cum mi se intimpla si sa uit amintiri neplacute, si sa pastrez in memorie doar ce a fost sublim..Adica sa sterg ceva, si sa continui sa cred in altceva..Ca si cind trecutul ar fi fost o varianta roz, pe care doar eu am avut privilegiul sa o traiesc, pe ea, pe varianta..
No comments:
Post a Comment