Uneori ma simt imbatabil, si unic..Si care e atit de stapin pe toate lumile..Ca un rege absolut, si care si-ar putea alege nemurirea, daca ar putea..Cu o putere absoluta asupra tuturor, si care ar porunci viata vesnica tuturor, ca intr-un joc al universului, in care timpul nu ar mai conta..Si care ar fi un monarh definitiv peste tinuturi elaborate si clare, ca intr-o varianta de ierarhie care ar fi eterna..
Dar, uneori ma simt atit de egal cu jokerul, si slab ca un cersetor..Si uitat ca filosoful care mi-a prezis..Uitat ca o varianta de fiinta ce nu a stiut a fi..Uitat ca un trecator ce si-a plimbat variantele fiintelor printr-un loc ce a fost, in timp, sters de pe toate hartile..Uitat ca un rege ce, dupa toate, a fost uitat de timp..
Ma simt si eu ca un altfel de nimeni..Fericit ca mai exista in unele constiinte..Ca mai exista printre unele ginduri..Ca mai vede unele rasarituri prin alti ochi..Ca se mai poate reinchipa in alte fiinte care mai pot trai propriile vieti asa cum..Ca si cum..
Mai vad, inca, toate rasariturile si apusurile cu acelasi entuziasm..Ca atunci cind eram un pusti, care se plimba pe falezele timpului, si cauta, printre pietrele locului, repere ale eternitatilor..Repere ale unui timp pe care cauta sa-l inteleaga..
No comments:
Post a Comment