Viata trairilor

Am trait 30 de ani in acelasi oras, in Galati..Acolo m-am nascut, acolo am crescut..Acolo am avut primele viziuni despre lume, primele amintiri, acolo am vazut prima data tot..Acolo am facut primii pasi prin lumea asta salbatica, si acolo am invatat sa supravietuiesc..Tot ce a fost inceput, a fost atit de adinc legat de lumea aceea..
Apoi am crescut..Am invatat..Scoala generala, liceul Alecsandri, Navele, toate mi-au aratat fata stiintifica a lumii..Am cunoscut lucruri elaborate, am inceput sa inteleg idei si oameni..Si am inceput sa ma inteleg si pe mine..Apoi am plecat..Am lasat in urma locurile, dar am luat cu mine amintirile..Am parasit unele spatii, dar mi-am reconstruit timpul acelor amintiri in alte spatii..Si ce am trait in aceste noi spatii a fost intr-adevar fabulos..Pentru ca am invatat, cum spunea Angela, mai demult, ca viata incepe mereu..Si mi-am invatat si eu viata continuu, cu alte, si alte fete, am vazut alte lumi, am invatat sa ma traiesc in ele, si sa fiu pregatit pentru altele, care vor veni..Totul a fost greu, am facut eforturi mentale uneori la limita nebuniei..De fapt, cam tot ce am acceptat ca challengeuri, sa zic asa, au fost cvasi-imposibile..Dar a fost mai mult decit bine, si reusitele m-au facut sa ma cred regele neincoronat al intimplarilor posibile..Al tuturor intimplarilor..
Dar fiecare medalie are un revers..In timp am avut multe anxietati..Sau frici profunde..Din acelea care iti fac toata fiinta sa tremure, si sa se intrebe ce rost are pe lumea asta..Multe..Mi-a fost frica de oameni, de spatii, de priviri, de rautati, de monstruozitatile de care sint capabili ceilalti, de rigiditatea unor minti, de atitudini agresive, de prosti, de unele amintiri dureroase,  de nesiguranta zilei de miine, de tristeti, de arogante, de siguranta celorlalti, de timp, de atitea nestiuturi, de viitor, de criza economica, etc, etc..Si mi-a fost frica si de mine, de reactiile mele atunci cind eram constrins sa accept atitea, o, da, nedreptati..
Dar au trecut toate..Acuma sint mai matur, cred..Am depasit multe din fricile astea..Pentru ca mi-am dat seama ca toate sint trecatoare..Si doar moartea e definitiva..In rest, toate, absolut toate pe lumea asta au o solutie..Mai mult, sau mai putin dureroasa..Peste toate se poate trece..Si iti poti face o viata asa cum ai dorit..Chit ca nu ai sa te imbogatesti material..De fapt, poate ca materialul nu e un scop al vietii, pentru ca nu iei nimic cu tine, dincolo..In nici un caz..Tu, in fata tuturor ramii prin ce ai construit..Si asta e bine, chiar foarte bine..Mai sint unele chestii neimplinite, totusi..Ca o familie, si o inventie technica..Dar mai e timp pentru ele..Sper sa le fac..Mai am ceva timp pina la penzie..Destul de mult..Bine, inventia e pe drum, sper sa iasa.. Iar restul, vom vedea ce va fi..Ca-cit traim speram..