Reflexii uitate

Simt ca ma invirt printre aceleasi cercuri..Atras de promisiuni, si respins de reprosuri..Ma invirt..Continuu.. Ca si cind nu as fi vazut nimic imprejur..Ma invirt in cercuri pe care le recunosc, cumva..
Am vazut imaginile unor trecuturi lipite de cercurile promise..Ca atunci cind ne priveam direct, in ochi, si ne povesteam vietile cu firescul fiintelor ce credeau ca si-au gasit eternitatea..In cuvinte..Am vazut ce am trait, si am ramas la fel..
Astazi lumea ma mai saluta cind trece pe linga mine..Desi stiu ca inca ma judeca, si ma priveste cu ochi critici si intransigenti..Am trecut peste asta..Asa cum am invatat sa trec peste toate..Cu calm, si rabdare..
Pe strazi e o vreme de vara..E cald, e o lumina frumoasa a unor zimbete ce inca imi mai vin, din necunoscut.. E vreme de conversatii cu oameni ce vin din lumile uitate..E veselie placuta, si traire a unui anotimp ce ne-a lipsit..E o intoarcere intre amintirile unui timp cald, ce ne-a zimbit, de dincolo de trecuturi..E o traire amestecata si scoasa, ca noua, din cele ce ne-au fost, demult, variante ale simturilor fiintelor de inceput..
Azi mai vedem apusurile, ca atunci..Cu fiintele care sintem, de acum..Mai privim spre orizonturi, parca, cu un entuziasm intirziat..Ne uitam la tot, ca intr-o oglinda ce si-a intirziat reflexiile..Si care ne mai arata  asa cum eram..Intr-un atunci uitat de ceilalti, si de timp..