Spun ciudat, ca sa imi intelegi ce ma simt..Ca sa ma poti simti ce sint, intr-un fel ciudat, cumva, acum..Ca sa..
Iubesc ciudat..Si tu, la fel..Iubesti ceva ce nu ai putea niciodata defini..O fire, un fel, o fiinta pierduta intr-un spatiu si un timp nedeterminat..O existenta neclara, ca o coordonata pierduta intre infiniturile unor spatii matematic precis definite..
Ma simt un reper mic..
Iubirile mele nu se pot defini matematic..Am in mine nereusitele timpurilor de dinainte..Vad oamenii care mi-au inconjurat fiinta cu comunicarile reusite, sau nereusite..Si care, m-au indemnat, cumva, sa ma continui..
Am trecut peste dureri, peste extazuri, si am continuat sa merg inainte printre ciudateniile nestiuturilor..Tu cit de mult m-ai putut intelege?
Cit mi-ai fi putut fi alaturi? Dincolo de tot..Cit m-ai inteles? Cit m-ai fi putut intelege? Cine esti? Cine crezi ca sint?
Iubim nedefinit pt ca nu avem curajul sa ne dam unei iubiri clar definite. Am avut prea multe esecuri si o iubire conturata ne sperie, si nici nu poate exista... nu credem in existenta ei desi fiecare dintre noi o doreste.... Poate nici nu exista cu adevarat... ceea ce asteptam noi este doar o himera a imaginatiei noastre... o dragoste perfecta nu exista pt ca persoana de care ne-am indragosti ar trebui sa fie identica cu noi, ori asta este imposibil... Tot ce se poate numi dragoste este doar o iluzie a propriei minti din nevoia de a iubi si a fi iubiti... De aceea unii dintre noi ne indragostim la intamplare ori ne regasim in iubiri neconventionale iubind nu persoane ci minti, idei, fel de a fi, iubim oameni pe care nu-i cunoastem decat ca reprezentari virtuale, uneori ne indragostim de imaginea dintro poza sau de un om despre care doar ni se povesteste... Cred ca fiecare dintre noi a fost indragostit de un actor de film sau de un personaj de carte... genul acesta de iubire este firesc dar cred ca nu este o dragoste autentica.... este doar o amagire adolescentina... La fel se intampla si cu iubirile starnite de ceva ce trezeste un fel de fericire in noi, dar eu nu cred ca este ceea ce se numeste o dragoste autentica... Nu cred acest lucru pentru ca iubirile mature si adevarate sunt foarte, foarte rare.... cei mai multi dintre noi desi ar fi capabili sa se daruiasca cu totul, nu intalnesc acea persoana careia sa i se dea cu totul...
ReplyDeleteAi spus perfect..Avem fiecare, in noi, o proiectie mentala de ideal de persoana pe care am iubi-o..Si, care, ar contine toate elementele construite de imaginatia noastra..Care elemente, la rindul lor sint acelea care ne-au satisfacut profunzimile noastre, care ne-au dat stari de bine si de ridicare spirituala..Adica mini-stari de iubire autentica..
ReplyDeleteProbabil ca iubim pe cineva, sau ceva pentru ca regasim in el sau ea, "ceva"-urile pe care sufletul nostru le cauta..
Iubirea are forme infinite de manifestare..Si toti vrem sa iubim total..Adica sa ne deschidem spre o persoana care sa ne ajute sa trecem mai usor prin viata asta.. Problema este ca nu gasim, si atunci ne oprim si facem compromisuri, sau continuam sa cautam..Niciuna din variante nu ne da fericirea pe care ne-am promis-o, dar ne ajuta sa ne pastram sperantele..