Privirile tale ma fac sa uit atitea..Sa nu mai stiu nimic din ce am trait..Sa ma revad doar copil, ca un fel de constiinta nestiuta si pierduta prin lume..Cu un eu de inceput, naiv si dulce, si iubit de toti..
Stiu ca acuma toate sint cu totul altfel..Am invatat multe..Am trait mult..M-am plimbat prin multe lumi..Am vazut mult..M-am schimbat..Mult..
Stiu ca tot ce traim a fost un reflex..O revenire, cumva, de prin amintirile de inceput..
Acum e o retraire a unor timpuri ce au fost..Doar..Nimic nou..
Mai tii minte cite mi-ai promis? Mai tii minte cit de mult iti doreai sa iti dai intilnire cu toate amintirile mele? Si cit de mult vroiai sa ma vezi in situatii-limita, ca sa ma intelegi cum reactionez? Si ca sa iti placa sa intelegi cine sint, sau cine as putea fi? Mai stii? Cind iti doreai sa experimentezi variantele de iubiri, citite din carti, sau manuale? Si cind ma intrebai tot ce nu ma intrebase nimeni, vreodata..Ca si cind ai fi vrut sa intri in mintea mea cea naiva, si sa imi explorezi toate neexplorarile..Ca sa ma faci, doar, sa imi depasesc limitele, si sa continui..
Uneori mai uit cine sint..Sau cine am fost..Si ma las purtat de curentele vietilor celorlalti..Ma simt ca si cum m-as plimba printre modelele nude de la carnavalul de la Rio..Si m-as lasa dus inainte de ritmurile unor vremuri pe care, inca, incerc sa le inteleg..
No comments:
Post a Comment