Saturday, August 10, 2013

Clipele armonice

Ai simtit tot timpul imprejur viziunile lor, fluide..Ai simtit ca esti inconjurat de amintirile lor, venite din timpurile de demult, ale lumilor..Ai simtit ca le vezi contururile rotunde si reflectinde ale tuturor amintirilor posibile.. Ca le vezi luminile difuze dintre ce erau, si ce au fost..Dintre ce sint, si ce cred ca sint..
Sunetele lor ti s-au parut distonante in lumea asta a atitor desfasurari neintelese..Le-ai inteles ca au fost doar variante ale unor viitoruri neimaginabile..Clipe stinse si pierdute, in neterminarile unor treceri..
Notele s-au pierdut..Sau ratacit..Au ramas spatiile dintre gindurile noastre..Dintre variantele fiintelor care sintem..

2 comments:

  1. Pasii, din ce in ce mai grabiti, gusta placuta racoare a tarmului si sufletul alearga in cerc in jurul intrebarilor... De cate ori ajungi pana la inaltimea viselor tale? De cate ori indraznesti sa-ti doresti sa urci, sa sui pana acolo unde rasare soarele? Sau sa cobori pana acolo, in mare?

    ReplyDelete
  2. Asa este, alergam, si parca realitatea nu ne mai da repaus, ca sa ne putem aseza gindurile.. La inaltimi speram, dar nu prea le atingem pentru ca nu prea avem timp.. Pentru ca traim concentrat, si stupid..Sintem atit de confuzi, ca nu deosebim esentialul, de cotidianul efemer..Nu mai stim cum e sa visezi, cum e sa alergi pe o plaja, nu mai stim sa inotam printre apele inselatoare ale vietii..Nu mai stim nimic, aproape..
    Viata printre inaltimi si profunzimi e o speranta..Asa cum e o speranta orice aventura pe care ne-o dorim, cit traim..

    ReplyDelete