Fiecare ne traim viata asa cum credem, si cum putem..Raminem in siajul unor ginduri, sau al unor viziuni de viitor din care nu prea putem sa iesim..Mergem inainte cu inertia sigurantei unor viziuni ce ne par adevarate.. Tu in ce mai crezi? Adica ce mai vezi ca fiind adevarat, din tot ce ai invatat ca fiind valoare fundamentala? Ce mai inseamna ideea de patrie? De omenie? De moralitate? Cum te vezi pe tine, in lumea asta schimbatoare?
Spatiul vietilor noastre a fost fluid..Nu am stiut daca ceva din ce am facut a fost bine..Si daca gindim bine despre noi, si despre viitor..Nu am stiut nimic..Am vazut doar, imprejur, cum o lume schimbata nu avea nevoie de noi, cei care eram, atunci..
Sincer, ma doare in cot de lumea asta..Mi-am acumulat suficienta scirba de atunci, de acum, de dintotdeauna, si nu mi-am imaginat niciodata ca eu, ca om, as fi putut fi privit altfel..Pentru ca am un fel de viziune realist si cinic, asupra tuturor..Si nu m-a afectat asta, pentru ca nu am avut asteptari mari..
Oamenii imi provoaca stari de rau, nu am reusit sa-mi fac prieteni cu care chiar sa comunic..M-am izolat, ca sa imi protejez eul meu..
Ce scriu acuma e un rezultat al insingurarilor mele..Si al reechilibrarilor proprii..Atit..Ca un fel de dorinta, in oglinda, a unui om real, de a fi impreuna cu un alt om real..Ca un fel de orice..
Cind existi, iti asumi fiinta, si iti traiesti viata cautind un impreuna ancestral, care sa iti protejeze existenta ta cea pretioasa si ireversibila..Si mergi inainte sperind ca, undeva, cindva, o vei putea gasi..
No comments:
Post a Comment