Uneori uit ce am trait, si merg inainte, fara sa realizez cite intimplari m-ar fi facut sa ma opresc..Continui sa imi traiesc experientele care imi vin, ca atit de complet noi..Stiu, sint naiv..Asa am fost format..
E o vorba: I can't make you love me..Nu imi caut intelegerile..Mi le doresc in aceeasi masura in care si le doresc si ceilalti..
Am trait drumurile mele..Si stiu ca ma vor putea intelege, daca si-o doresc, cei care isi aseamana, cumva, drumul vietii cu al meu..
Dar, mai uit..Ca sa pot merge inainte..
Uneori mai trec prin clipe intunecate..Suficiente cit sa ma uit pe mine de tot..Sa uit unde sint..Ca intr-un vis urit..
Cind ma trezesc din cite un cosmar am o stare de nestiut..Ca si cind am supravietuit dupa o incercare nereusita de suicid..Si ca si cind revad lumea ca o fericire ce mi-a fost interzisa 1000 de ani..Ca atunci cind fetele clare ale dusmanilor imi dau ceritudinea ca am supravietuit la conspiratiile concentrate ale tuturor..Ca dupa ce orice a fost vreodata posibil, chiar s-a intimplat..Ca dupa o calatorie imposibila prin lumile umbrelor..
Sint un trecator..Care se plimba printre lumile celorlalti, asa ca atunci..Ca in vremurile cind credeam ca pot reusi absolut orice imi propun..
Daca n-ar interveni uitarea momentelor care ne-au devastat de-a lungul vietii, am muri cate putin cu fiecare clipa de prabusire. In felul acesta am muri mult mai devreme decat atunci cand uitarea isi face rolul. Intervine uitarea pentru a fi capabili sa o luam de la capat. Probabil ca nu intamplator suntem construiti asa... Daca fiecare moment dureros ar ramane la fel de viu, nicio femeie n-ar mai naste sau nicio mama nu ar putea supravietui mortii nefericite a copilului ei ori a cuiva foarte drag. Uitam... uitam dezamagirile, uitam nefericirile din dragoste, uitam umilintele, uitam ura dusmanilor, uitam aproape tot ce este rau si care ne-ar putea dezechilibra iremediabil. Pana si amintirile cele frumoase sunt mult mai vii decat cele triste.
ReplyDeleteE o forma de autoprotectie sa pastram doar amintirile frumoase, care sa ne dea speranta, si energie..Asta chiar daca avem si amintiri mai grele, pe ele le pastram in anexele memoriei, undeva mai ascunse, dar le avem, doar ca nu le cautam prea des:)
ReplyDeleteAm amintiri puternice legate de examene, de oameni speciali, de vacante, sau de tot felul de lucruri, intimplari..Imi aduc aminte de socurile emotionale care veneau cu descoperirea unor idei, fie ca erau din carti, tv, spectacole, conversatii bune, etc.. Imi placea sa stau sa ma gindesc mult la ele, sa meditez imprejurul unor variante..
Cred ca de aici ne luam substanta vietii..