Locurile sperantelor

Am amintirile locurilor..Vad spatiile impreuna cu trairile unor alte vremuri..Am asociate, in minte, tot, ca un tot.. Cu oameni, grimase, mimici, trairi profunde, ginduri, eurile cu visurile virstelor, conformatia spatiilor interioare si exterioare, arhitecturile transformate ale imprejururilor..
Am amintirile eurilor de atunci, acolo..Asa cum au fost, sau asa cum as fi vrut eu, sa fie..
In timp, toti ne-am schimbat..Ne-am lasat transformati de atitea evenimente..
Cind eram licean, aveam o viata social determinata..Foarte determinata..Ma trezeam dimineata ametit, ma duceam la baie, ma spalam la aceeasi chiuveta, ma stergeam cu acelasi prosop, ma imbracam cu aceeasi uniforma, ma beleam la aceeasi oglinda ca sa imi aranjez tinuta vetusta, ma incaltam la fel, luam acelasi ghiozdan urias si plin de carti si caiete grele, plecam la fel, asteptam acelasi autobuz ruginit, care ma plimba pe aceleasi strazi prafuite, ca sa ajung la acelasi liceu sinistru, respectam aceleasi reguli staliniste impuse de aceiasi profesori, ca sa iau aceleasi note, ca sa trec la aceleasi examene, ca sa, ca sa..Ma conformam.. Ca intr-un joc in care altii decideau de cine as putea fi, pentru ca urmam reguli doar ca sa devin ce imi era destinat sa devin, dupa conceptiile de atunci..Eram mic, si nestiutor, dar atent, si firesc pentru asteptarile lor..
Si nu as fi putut fi altfel, pentru ca sistemul asa era construit..Apoi am fost student, un pic rebelios, cu restante, cu proiecte date mai tirziu, cu profesori exigenti si aroganti, si cu frici care mi s-au adunat stiva, in timp..Am trecut peste toate, am reusit sa acopar asteptarile sociale, si sa devin, semi-meritat un inginer navalist, cu perspective slabe, intr-o lume care incepuse sa aiba cu totul altfel de asteptari..O lume care, in propria suficienta, nici nu mai gindea ca noi, ca ingineri, am fi putut avea, vreodata un loc social..Nici vorba.. Oho..Nici pe departe..Pentru ca nu eram, prin prisma ei, decit un fel de cersetori de locuri de munca..Doar.. Oameni demni de mila..Si asta intr-o lume in care ne-au fost platite studiile de stat..De un stat care, in propria lui prostie si-a abandonat inginerii pe care i-a sponsorizat, ca sa scape de cheltuielile ulterioare, cu ei..De parca capacitatea lor formata ar fi fost o investitie fara sens..In fine..
Cum spuneam, inca mai am amintirile locurilor..Vad spatiile ca parte din amintirile frumoase..Le vad luminoase, prietenoase, dragute, pline cu zimbete si atitudini care ma chemau..Locurile acelea mi-au ramas in minte, mult timp..Si imi sint si acum, cind ma mai incearca durerile existentei..Vad in acele locuri un reper..Vad lumi care ma protejeaza..Si care imi dau incredere..