Iubirile pot fi sub orice forma..De trecut, sau de viitor..Iubirile se amesteaca cu vietile noastre..Si ne determina sa fim, oricum, dinspre orice, spre orice..
Sint un om care a mers spre variantele posibile..Si care a acceptat iubiri cit sa-i determine viitorul intr-un fel, cit de cit, previzibi..Ca o varianta a sine insusi..Posibila..
Da... cred ca acum am inteles ca vorbesti de iubirile care au compus viata... nu de oamenii pe care i-ai iubit, ci de toate lucrurile, conjuncturile, oamenii, situatiile etc. Eu le-as numi bucurii... Am intalnit situatii si oameni care mi-au stranit bucuria de a face ceva, de a merge mai departe, de a pasi cu incredere acolo unde mi-ar fi fost teama sa o fac daca conjunctura respectiva nu-mi starnea un sentiment de bucurie.
ReplyDeleteMultumesc frumos..E despre iubiri..Cele care depasesc bucuriile cotidiene..Care ne depasesc fiintele, care nu sint comune, si pe care nu le intilnim in viata reala..Pentru ca sint iubirile care ne construiesc viata, asa cum e..
ReplyDeleteTu spui despre bucuriile care ne fac sa existam, si sa simtim ca traim, noi, ca fiinte.. Asa este..Noi sintem ce sintem prin ce simtim ca ni se intimpla..Prin cotidianul imediat..
Dar eu spuneam de iubirile profunde..De cele datorita carora inca existam..De reperele vietilor noastre..De spatiile infinite care exista, dincolo..