Septembrie e pe drum..Si noi, il asteptam, cuminti..Intr-o gara..Pregatiti..Cu covorul rosu, cu fanfara experimentata, cu copiii care sa-i dea flori..Cu tot alaiul, cu tot tacimul..Cu piine si sare, sau zahar, sau ce ii place..Poate cu piine si frunze mai degraba..Sau armonii si vint, sau ploi..Cu ceva autentic, oricum..Care ne vine din lumile noastre, si ale lui..Ale lui Septembrie..
Noi il stim pe el..Ne-am intilnit si anul trecut..L-am vazut cum gindeste si simte..Il cunoastem, cumva..
Domnul Septembrie este un iubitor de muzica romantica..Muzica pe ale carei acorduri sa ne facem, noi toti, melancolici, si nostalgici..Hmmm..O muzica adusa, cu armoniile transportate inapoi, peste timp..
Domnul are si o Doamna..Natural..Cu rochii de frunze..Si dans de vint..O partenera de bal..Un om reflectie, care danseaza pe armoniile trecerilor..O fire autentica, care ne intelege melancoliile, si nostalgiile..Ca si cind ar fi doar ale ei..
Toamna are eleganta ei, clasica..Pe care o pot intelege doar cei care sint eleganti..Cu adevarat eleganti..Clasic eleganti..Si autentici..
Foarte frumos! Deja dansam in sala de bal a toamnei... cu trena de frunze ruginii, fosnitoare in bataia vantului nostalgic. Toamna este anotimpul nasterii mele, si poate din acest motiv are un loc special in sufletul meu... Imi inspira intelepciune si asezare in matca cuminteniei. Desi pare trista, paleta de culori este incredibila... este cel mai autentic tablou al celui mai autentic pictor... Daca privesti o padure de la distanta ai impresia ca artistul a aruncat la intamplare paleta de culori aramii... doar pe ici pe colo se mai vede cate o pata de culoare verde imbatranit...
ReplyDeleteAbsolut, toamna e cel mai autentic anotimp..Pentru ca face peisaje incredibile, si scoate din noi toate nostalgiile si melancoliile posibile..Cele care urmeaza fericirilor verii..
ReplyDeleteCred ca tristetea e cel mai profund sentiment al nostru..E starea care genereaza cam tot ce e arta, cred..
Eu sint nascut la sfirsitul primaverii, dar si eu simt tot toamna ca e anotimpul meu universal..Toamna incepea scoala, si atunci, parca, se sfirseau toate libertatile solare ale vacantelor..Dar incepea iar intilnirea cu ceilalti, si viata impreuna..Cotidianul cel care ne facea sa simtim apropierea de celelalte suflete, colegii de suferintele social-impuse..