Uneori mai reusim sa decolam, si sa ne desprindem de gravitatie..Sa urcam sus, sus de tot, si sa vedem lumea mica, si disperata, dedesubt..Cu sentimentul ca ne-am detasat de tot ce ne lega de toate existentele trecute..Si ca putem fi acum, aici, liberi..
Poate ca libertatea, ca-concept e, ca si viata, o iluzie..O pacaleala..O himera pe care ne-o fluturam, ca un steag, tot timpul..Cu care ne mindrim..Ca si cind ar fi cucerire dupa multe lupte, ale noastre, proprii, cu toate lumile dimprejur..A noastra..
Astazi toti sintem liberi..Si extaziati de starea asta..Liberi intre libertatile celorlalti..Liberi sa fim, sa existam, sa ne exhibam..
De fapt, ce inseamna sa fim, totusi, liberi? Sa vorbim? Sa ne exprimam eurile? Sa incercam sa construim ceva, orice? Sa comunicam?
Vezi tu, libertatea ta, de acum, e cam anihilata de libertatile unora mai puternici..Sintem prinsi in cercurile vicioase ale existentelor..Si, cumva, urmam un drum acceptat de libertatile celorlalti..Pentru ca libertatea noastra urmeaza libertatilor celorlalti..Si asta am simtit-o din liceu..De cind credeam ca pot orice, si ca pot schimba orice lumi, oriunde, oricind..
Vietile noastre se intimpla printre vietile celorlalti..Avem trairi adunate, care ni se amesteca haotic..Sintem ca scafandri care inoata impotriva curentului, sprijiniti de ceilalti, care, ca si noi, plutesc in ritmurile unei vieti, cautind sa se agate de repere stabile..
No comments:
Post a Comment