Reteaua regretelor

Regretam uneori..Cu ceeasi putere cu care am sperat..Acoperim cu tristeti tot ce nu ne-a implinit asteptarile..
In tinerete ne construiam universurile pe iluzii, si ne era atit de bine..Ne cuprindea fericirea la reusitele construite in mintea aceea naiva, de inceput..Eram cei mai tari, puteam tot ce se putea, ne bateam cu toata lumea..La propriu..Ne contraziceam cu toti, aduceam argumente care ne erau atit de sigure..Si mergeam inainte, pe un drum ce ni se parea unicul..Al fiintei proprii..Si pe care il simteam ca fiind cel mai clar posibil..Si mai normal..Un drum pe care doar idiotii nu l-ar fi inteles..Unul..
Apoi am vazut ca exista in drumul asta intersectii, sensuri unice, sau variante..Si ca drumul e doar unul mic, un segment intr-o harta uriasa ca o retea..
Regretam uneori..Se mai intimpla..Regretam ce nu am reusit..Sau ce nu am avut curaj sa incercam..E firesc..
 https://www.youtube.com/watch?v=NKm28LU4NvU

Spatiile iubirilor

Iubim diferit..Fiecare..Iubirea ne imprumuta din culorile sufletului..Are stilul si dimensiunile lui..
Iubim uneori ciudat..Cu disperari si sperante construite de atita timp, printre atitea taceri..Iubim uimitor si  neasteptat..Exasperant de nestiut, si de absurd..Umilitor, si nevazut..Ca atunci cind simtim ca am descoperit comori pe care le-am cautat atit de mult..Sau ca atunci cind simtim ochii care ne privesc, cind, pe scena lumii ne jucam un rol..
Iubim cu speranta unui cuceritor..Sau cu tristetea insinguratului..Cu siguranta eternitatilor din ginduri..Si cu frica efemerului ce a trait intotdeauna in minte..
Iubim cu tot ce credem ca sintem..Cu tot ce putem sa inghesuim, ca infinituri, printre peretii strimti ai labirinturilor celorlalte infinituri..Iubim la fel de paralel..Cum am iubit toti..Citi am fost..

Privirile asteptarilor

Cit din noi mai ramine, dupa o anumita fericire, sau durere? Cit a ramas in urma, si cit mai are curajul sa mearga inainte? Cit din noi supravietuieste dupa o experienta de o asa magnitudine?
Stiu, traim imprejururile la fel..Ca toti cei de dinainte..Ca intr-un razboi fara sfirsit..In care supravietuirea tine de agilitate si cunoastere..Specifica..Si in care romantismul e un defect..O mare vulnerabilitate..
Totul e astazi o perfectionare de arme, practici si metode care sa te ajute sa te mentii, cit de cit sanatos prin nebunia generala..
Stiu..In aer e o emotie de toamna..In asteptare..Sintem toti pe un peron imaginar..Pregatiti sa intimpinam, sau sa petrecem..Un om, o fiinta, o eternitate..Care vine, sau pleaca..Sintem aici, si asteptam..Inca..
Natura e la fel..Ramine imprejur..Ca un raspuns la atitea intrebari..Pe care nu am stiut sa le punem..

Oricum

Ne mai plimbam printre ceilalti..Pe aleile lumilor..Cele fara de spatiu, si timp..Ne asezam pasii peste pasii prietenilor ce au trecut pe aici..Cu mult timp inainte..
Vezi, lumea nu a fost ce am crezut..Si nu ne-a ajutat in nici un fel..A fost ceva ce nu ne-am fi putut imagina.. Ca o entitate intr-un cimp de forte strain..
Azi ne completam eurile de ieri..Si ne elaboram iar, si iar, tristetile pe care le-am primit cadou..Ca sa nu le lasam singure..
Cite dintre privirile mele mai sint actuale? Cite dintre ale tale? Cit din noi a mai reusit sa treaca proba timpului? Cit ne-a mai ramas din tot? Cit din noi?
Nu putem ocoli timpul..Sintem..Suflete..In timp..Trasee unice..Irepetabili..Clipe..Percepute de noi intr-un fel.. Si in altul de ceilalti..Sintem treceri..Intelegi? Sintem ce am putut fi..Intelesi in felul in care am putut fi..Si uitati..In acelasi fel..In care am putut fi..De ceilalti, de timp, de orice..
Vreau sa vina toamna si sa ma regasesc in alte inceputuri..Oricare ar fi ele...De orice fel..Oricum..

Locurile privirilor

Traim toti, in lumea asta, de acum..Care, se zice ca e mai buna ca cea de ieri..Si, in evolutie spre cea de miine..Teoretic..Traim amestecat printre eurile amestecate..Fie ca sint ale noastre, sau nu..Privim, vedem, gindim si ne analizam propriile trairi printre cele ale celorlalti..Asa, pur si simplu..
Domnul Blaga auzea cum se izbesc de geamuri razele reflectate ale lunii..Razele ce ajungeau chiar in camera noastra..Cele ce proveneau direct de la soare..De la un soare incandescent si care, pe moment se ascundea in cealalta parte a lumilor vizibile..Asa cum, si luna isi ascundea partea ei etern nevazuta..
Acuma toti ne traim vietile pe partile luminate ale planetei..Si ne dormim parte din vieti atunci cind lumina nu ne vede..Lipiti de gravitatie pe suprafata unei planete albastre, cea frumoasa ca o opera de arta, si aruncata de hazard in spatiul infinit..Plin de vid, si de intuneric..
Cum spuneam, poetul auzea cum se izbesc de geamuri razele..Si, ca si Eminescu, isi imagina, in singuratate, lumi ce exista dincolo de tot..Si ce lumi..Cita existenta, cite trairi, ce vieti..Ce existente..Cite posibilitati de a fi..Care, cu greu s-au putut construi in cuvinte..Care sa mai si poata sa se lase intelese..
Vezi, noi, acuma ne lasam dusi in lumile fabuloase ale poetilor, traind ce credem ca ne apartine..Desi, na, mergem pe traseele ghidate de ei..Si ne regasim, si ne redescoperim fiinta printre reperele clar definite..De ei..Simplu..
E firesc sa avem propria personalitate..Si un drum propriu..Dar vezi..Ii avem pe ei alaturi..Si ca ghizi, si ca prieteni..Oameni care au simtit atit de bine, si au stiut atit de bine sa ne arate adevarurile..Ale lor, ale noastre, si ale lumilor in care am trait..Ale lumilor noastre cele fara de timp..

Eforturi si reusite

In natura exista forte..Care imping corpurile..Sau le trag..Depinde de cum privesti, din ce sisteme de referinta..Dar asta e un detaliu..Printre ele este forta centrifuga..Ea impinge un corp spre inafara sistemului care se roteste..E direct proportionala cu masa, patratul vitezei, si invers prop cu distanta fata de centrul de rotatie..E o formula simpla..F=m*(omega^2)*r cu omega viteza de rotatie in [rad/s]..
Forta centrifuga apare cind sistemul se invirte..Asa cum se invirte lumea astazi..Si e cu atit mai mare cu cit creste viteza de rotatie..Cam cum e acum..Cind toate se misca cu viteze supersonice..Deci, ca sa tragem o concluzie, adica sa o tragem cit de tare putem, ca sa ne mai calmam frustrarile, putem spune ca, astazi, a crescut forta cu care societatea ne impinge in afara ei..Si ea creste continuu..Conform formulei..
Si asta e valabil pentru toti..Pentru ca societatea asta a creat reguli pentru convietuire..Ceea ce e ok, ca sa nu se mai repete crimele trecuturilor..Bun..Dar regulile astea se aplica tuturor..Dar, mai sint unii care atita stiu; sa le ocoleasca..Si se capatuiesc, pentru ca nu, ei in fata societatii par corecti..
Noi, ceilalti respectam toate regulile..Pentru ca altfel nu am avea cum..Sintem vulnerabili..Spre deosebire de.. Nu stiu, habar n-am, nu sint specialist in umanitate, cultura, sau civilizatie..Si stiu ca exista o regula a supravietuirii, a lui Darwin, care povesteste despre cel mai bine adaptat..Bun, dar in ce conditii? Sintem toti perfect egali? Si de ce regulile astea ale timpului sint construite asa? Adica exista pentru toti o reusita bazata doar pe competente, asa cum se spune in manualele de corectitudine sociala? Oare?

Si, ca si cum

Ce am inteles e ce ne-a deosebit de ceilalti..Vezi, daca am spune tot ce simtim si gindim, poate ar fi un reper si un motiv, stabil..Aici si acum..Ca o coloana de stabil..O coloana din constructiile grecesti milenare..
Noi ne cladim trairile in vremurile astea..Pentru ca existam acum..Nu inainte, si nu dupa..Acum..
Am uitat cine am fost..Si abia daca imi aduc aminte cine sint..Pentru ca nu am stiut niciodata cum sa ma raportez la reperele trecuturilor..
Privim prin timpuri, detasat..Vedem vietile printre detalii..Distingem existenta unor spirite prin ce..
A, un timp ce ne-a..Cu..Ca sa..

Variante de vieti

Am mai mers prin timp..Am trait, am vazut, am cautat sa intelegem..Am trecut prin clipe care ne-au petrecut cu alaiul lor de amintiri..Am revazut fericirile din memorie..Viata ne plimba prin atitea detalii, si ne ameteste spiritul..
Am inteles cam cum a functionat natura umana, si cum s-a creat istoria..Si cum au fost oamenii deosebiti modele, care au construit momente de evolutie..Am vazut fete si trairi care ne depaseau perceptiile..Pe care le-am cautat..Ca sa le aducem in propriile trairi, si sa le facem parte din drumul evolutiilor noastre..
Sintem oameni..Fragili cu firi fragile..Amestecati printre ceilalti..Trecatori peste lumile pe care le-am putut intelege..
Fiecare ne traim experientele, si ne construim sperantele pe tot ce a fost..Privim la tot ce este cu ochii  omului ce si-a trait o viata moderna..Confortabila..Care l-a indemnat la echilibru..Ca la un fel de promisiune gratuita la un bilci ieftin, in care iluziile se vind bine..

Trairi atemporale

Lumile isi au variantele proprii de viata..Se retraiesc singure..Si se simt bine, singure, impreuna..
Noi am fost trecatori, doar..Printre lumile lor..Singuri, printre singuratati..Fete nestiute, amestecate printre fetele celorlalti..Trairi traite nestiut..Uitati printre timpuri..
Lumea ne-a vazut limitele, si ne-a considerat identici cu amintirile celorlalti..
Ne-a amestecat cu tot ce a existat..Ne-a privit ca si cum am fost identici..Cu tot ce a existat, atunci..

O, un

Un barbat e un fel de a fi..O femeie, un alt fel..Sintem aici, amestecati, in lume, barbati, si femei..Oameni..Firi si temperamente diferite..Existente ..
Traim fiecare, ce, si cum putem..Visam..Mergem..Cautind..Sperind..
O traire a fost un etern pe care l-am simtit, printre rinduri..Ca o revenire la ce simteam ca eram..

Iubirile trecuturilor

Septembrie e o lume a inceputurilor..Ca dintotdeauna..E lumea in care se dezintegrau toate, si in care se reconstruiau toate, altfel..Intr-un fel miraculos..Un start ce revenea, metodic, dupa atitea fericiri eterice..
Septembrie e o continuare a ce am trait..Ca o analiza-sinteza a lumilor haotice ale fericirilor verii..Ca un sfirsit de universuri paradisiace, si un inceput de ginduri elaborate, de toamna..Un inceput de ratiuni..
Viata ne-a dus pe drumuri nestiute..Am trait printre atitea..Am vazut atitea..Si am crezut ca ne putem potrivi gindurile, ca sa se poata adapta, la atitea..
Uneori anticiparile ne-au reusit..Dar, de cele mai multe ori, nu..Am mers inainte privind, si cautind sa intelegem ce anume a fost determinant, in tot..
Imi vine sa ma duc pe tarimurile de altadata..Si sa ma intilnesc cu toti oamenii frumosi, sa-i imbratisez, sa-i pup, sa le vorbesc, si sa-i ascult..Sa-i simt..Sa ma las plutit de revelatiile momentelor, si sa nu-mi mai pese deloc de tot..Sa traiesc ce am simtit ca sint, printre ei..Sa le simt atingerile si trairile, ca pe ale mele..
Stiu..Lumea azi s-a schimbat..E posibil..Dar eu mai am amintiri..Amintirile mele..

Uitari si amintiri

Azi e altfel..Adica aziul e mai avansat..Aziul de azi..Momentul de acum..Domeniile sint mai specializate, oamenii mai adaptati..Lucrurile mai clar definite..Si media mai actual-descreierata..Azi e un timp al detasarilor de trecuturi..Un timp al constructiilor unor entitati mai actualizate..Azi e un timp mai elaborat, dupa atitea evolutii..In care se amesteca, haotic, ce a fost, ce credem ca a fost, valori de toate ierarhiile, ca sa se obtina un mehlem de variatiuni pe aceleasi teme..
Azi e un timp istoric..Evoluat..Desi, de multe ori ma intreb..De ce e aziul de azi mai bun? Doar pentru ca e rezultatul unor evolutii in care domeniile au devenit mai specializate, si mai avansate in cunoastere? Asta sa fie motivul? Cunoasterea mai adinca? Si?
Habar n-am, istoria se scrie pe masura evolutiilor..Bun..Si evolutiile astea insemnind ce? Pentru ca eu, doar eu, simt ca evolutiile technologice ne-au cam indepartat de natura noastra profunda..Am devenit, cumva, instrumente a ce am construit noi insine..Ceea ce a complet absurd..Bun, bine, e corect sa ne intrebam tot timpul, ca in marele opere sf, noi, de fapt, cine sintem, ce am devenit, atunci cind technologiile ne-au depasit?
Lumea si-a pus intrebari tot timpul, si a cautat raspunsuri, dintotdeauna..Fie ca erau in secolele trecute, fie ca sint acum..Pentru ca, de fapt, omul e centrul lumii..Si el si-a construit imprejururile..
Dar, sa nu anticipam..Ce va veni, va veni..E pentru cei puternici sa decida..Noi doar privim, si ne gindim..La noi, la prieteni, la iubiri..La oamenii care chiar ne-au fost alaturi in momentele grele..La constiintele care ne-au inteles, atunci..
Fiecare are pe corp, la propriu, cicatricile ramase din luptele de dinainte..Si care ramin..Ca sa ne aduca aminte de ce a fost, atunci..Si de cei care am fost, cind ne aruncam in batalii, cu entuziasmul virstei..

Inceputuri de septembrie

Am avut intotdeauna un sentiment de iubire profunda pentru momentele de interiorizare..Nu stiu de ce..Asa am fost construit, poate..Sau poate asa am devenit, in timp..Habar n-am..Stiu doar ca imi placea enorm sa ma scufund cit mai adinc in apele sufletului..
Cind eram mai mic, in scoala, tin minte ca ma duceam la olimpiade..De mate sau de fizica..Si acolo emotii, alti colegi, emulatie, fibrilatie, contremulatie, tremurici-pogonici, fete cu grimase, sau fete-masti..Discutii soptite, asteptari, gesturi repezite..Body language, zgomote..Totul pina cind veneau subiectele..Dupa care, se aseza linistea, si singura miscare era cea a profesorilor-supraveghetori..Toti ceilalti erau concentrati in tezele lor..Mi-a placut enorm starea aceea, de concentrare..Pe care am simtit-o mai tirziu, la examene..Starea de ginduri, de intrare intr-o disciplina a elaborarii cunostintelor, cind sintetizai si analizai tot ce stiai ca sa scoti un rezultat, folosind ce acumulasesi inainte..Cind te simteai detasat, si puteai privi, de deasupra tot, si construiai din formule, si cifre, un drum logic..Era fabulos cind vedeai cum te poti depasi pe tine uitind ce te-a legat de un trecut destul de sec, si de brutal..
Si scriai, adaugai, stergeai, revedeai, puneai idee linga idee..Teoreme, reguli, formule, metode, logici, toate se construiau imprejur, sau se adaugau, ca sa convearga spre un rezultat pe care, parca il intuiai..Toate spre acelasi scop..Sa obtii rezultatul cerut, si stiut de ei..De ceilalti..
Apoi, mai tin minte cit de eliberat si implinit ma simteam cind terminam lucrarea, si o predam..Atunci era ok.. Facusem tot cit putusem, si stiam ca va fi bine..Oricum ar fi aratat binele asta..Ca luam un loc, sau nu in primele 3 pe judeteana..Pentru mine era la fel..Pentru ca eram acolo, printre sufletele concentrate ale celorlalti, care au trait, ca si mine, aceleasi experiente de neuitat..
Pe urma viata m-a pus sa mai dau examene..De toate felurile..Pe unele le-am trecut..Pe unele le-am picat.. Dar am avut tot timpul, in minte momentele acelea de lucru..De traire concentrata..In care am simtit ca doar eu sint cel care isi construieste, din bucati, propria determinare..Si a fost fabulos..
Azi e inca august..Mai e putin si vine septembrie..Si vine la fel..Cu emotiile inceputurilor..Ce vremuri..

Peronul asteptarilor

Ceva ne sustine, cumva, moralul..Ceva de sus..Unii considera a fi o constiinta superioara, un cineva, pentru ca are idei abstracte, e inteligent, are o privire generala asupra a tot, si ne aranjeaza vietile fiecaruia, dupa cum meritam..Totusi..Traim in secolul XXI..Poate mai degraba ar trebui sa denumim viata noastra destin.. Destinul nostru, care sa cuprinda in el tot; cine sintem, cum simtim, cum gindim, ce noroc avem, ce mediu ne inconjoara, ce oameni, ce vointa avem sa schimbam ceva..In fine..
Cum spuneam, ceva de sus ne ridica moralul..Si asta e speranta..Cam ea sta la baza a tot ce facem..Ea ne propulseaza inainte..Pe speranta o regasim in noi, tot timpul..Mai vine, mai pleaca..Si cind e plecata o cautam printre sperantele celorlalti..De fapt poate speranta e o entitate uriasa care cuprinde toate sperantele..Ale tuturor..Poate e acolo, stabila, si noi luam din ea cind si cit avem nevoie..Cine stie..Ea e cosmica..Seamana cu iubirea..De fapt ele sint apropiate, pentru ca ne vin impreuna..Vin spre noi tinindu-se de mina..Si zimbind..
Uneori aud cum trec trenurile vietilor celorlalti..Aud cum locomotivele dau semnale..Cum tacane rotile la treceri..In tandem..Tzonc-tzonc..De undeva departe..Si ma gindesc..Ma gindesc la toate..La mine, la ei, la viata, in general..Sau la pasii pe care ii facem..Fie ca sintem in tren, sau pe peron..Oriunde..

Podurile spre realitate

Ne mai plimbam singuratatile, mai des in ultimul timp, prin muzeul propriilor amintiri..Mai admiram exponatele in ordine, trecem prin sali, prin colectii, anexe, tot..Lasam la urma colectiile melancoliilor, nostalgiilor, si al iubirilor..Unele amintiri le vedem in mai multe colectii..Aceleasi..
Sala iubirilor e calda..E de culoare galben-portocaliu-rosie, cu puncte mici albastre de tristeti..Dar e plina de senzatii, de inaltari, de zboruri lungi prin spatii necunoscute..Si de altele..Peisaje, obiecte, ochi mirati, gesturi elegante si discrete, conversatii..
Ce curios..Cind vezi lucrurile acelea concrete, ti se intoarce inapoi senzatia de atunci..Simti iar caldura aceea, naivitatile, si sufletele..Cum te inconjoara..Si parca incepi sa iubesti din nou..Sau poate e doar o retraire..
Fostele iubiri, cum spunea scriitorul, sint ca vulcanii stinsi..Nu stii cind vor incepe iar sa erupa..Si ma gindeam ca, totusi, chiar daca fostele amoruri ne mai viziteaza, e bine..Pentru ca, oricum, intre noi si realitate, toate podurile sint cu sentimente construite..Si cele mai multe cu iubire..

Singuri

Vad din ce in ce mai multe fete de oameni singuri..Se inmultesc..De unde au venit, oare? Sau s-au transformat din ceilalti? Parca nu, ca au mastile noi si lucioase, fara crapaturi..Interesant..
De ce au venit oare? Cauta ceva? Sau sint doar in trecere spre altundeva? Ca doar n-au venit asa ca sa se intilneasca cu noi, ceilalti..Ar fi si culmea..Pentru ca nimeni nu vrea sa se mai intilneasca cu nimeni..Adica nu mai vrea, ca, poate in trecut erau mai prietenosi si comunicativi..
Sau poate ca sint extraterestri astia cu fete de singuri..Mai stii? Ca la cit de mare e universul asta tre'sa existe pe undeva o planeta cu ceva viata inteligenta pe ea..Ca pe planeta noastra nu s-a descoperit inca, hahaha..Tare..Pai la citi dobitoci sint, na..De unde atita inteligenta..Si aia care e, cine stie pe unde se ascunde..Ca nu risca..E multa rautate, azi..
Da, plecasem de la fetele astora..De fapt, parca seamana cu fetele celorlalti..Si de la distanta nu-i deosebesti.. Cine stie cine sint, sau de unde or veni..Or fi avind si ei motive sa fie asa..Ca si noi avem..De fapt toti..Avem..Toate motivele din lume..Ca sa..Sau sa nu..
Chiar, ce ciudata e viata asta..In scoala inveti anumite chestii, si sa respecti alte chestii..Adica toata lumea invata..Doar ca, in societate nu aplica nimeni nimic..Zero barat..Toti au mutre acre si scirboase..Si se agita spre tine..Tre'sa fii agil..Vremurile s-au schimbat..Azi toate sint cu viteza..S-au accelerat toate..
Aia e, astia tristii, nasol de ei..Lasa ca se obisnuiesc cu lumea..Sau daca nu le dau din pastilele mele rosii verzi..Din alea negre nu dau ca m-au costat mai mult..Mi le-a vindut un temporal..Si alea negre-s de lux, iti construiesc multe filme in minte..Dar, de fapt, de ce sa le dau gratis? Mai bine le vind scump, sa-mi scot si eu pirleala..Vind tot..Gata..Ma mut pe alt sistem..Aici e prea aglomerat..Prea multi cu fete triste..N-or mai fi gasit de cumparat pastile..Au ei un motiv..Sau poate nici n-au auzit de pastile cum n-au auzit de civilizatie.. Sau de altele..Poate de asta au meclele astea..Treaba lor..Eu plec..Acuma poate o sa ajung pe o planeta unde or sa zica aia de mine ca am figura trista..Cum zic eu de astia..Naiba stie..Mai bine ramin..De fapt.. Ba plec..Fug..Ca si asa timpul trece..

Salut! murim!

 

Se izbucnise piatra in praf si pulberi fine ,
Iar cerul se taiase in doua inspre jos
Si soarele din infinit spre infinime ,
Ragea umbros ,
Salut ! murim !
In timpul asta scurt, cand eu te strig , cand tu ma strigi ,
Si inca ne mai rasucim ,
Atata-ti spun ,atata zic ,
Salut ! murim !

                            Nichita Stanescu

Intre

Vezi, te poti defini pe tine relativ la orice..Esti asa, sau nu, pentru ca ai aderat la unul din milioanele de puncte de vedere..Esti ceva, orice, pentru ca te-ai definit tu insuti intre anumite limite sociale..
Viata ta a fost dintotdeauna inclusa in ceva, ce societatea a definit..Ai fost la fel cu, sau cu, sau apropiat de, sau chiar identic cu..Ai fost fixat intre reperele sociale..Si ai fost definit prin ele..

O traire regasita

Am vazut un film, de se cheama Summer Lovers, cu Daryl Hannah, febletea, cu Peter si cu Valerie, toti frumosi ca niste papusi clasice..Buni toti de modele pentru nuduri artistice..Frumos..O poveste de amor intre 3, 2 fete si un baiat, intr-o vacanta in Santorini..Care, ca orice poveste, are variante de final in mintea privitorului..Dar toate sint, sau par, reale..Toti sint adevarati, si traiesc o aventura a vietii..Undeva in insulele atit de pline de farmecul peisajelor grecesti..
Ca barbat nu iti da satisfactie prezenta a 2 partenere, cit iti da faptul ca te poti intelege fabulos de bine cu amindoua..Ca te poti conecta la mintile lor, si toate se construiesc impreuna..Ca existi intre constiinte care iti sint alaturi, si te inteleg..
Privind la cum e viata astazi, ce au trait ei pare un miraj miraculos..Pentru ca azi, spre deosebire de '82 nu mai e aceeasi detasare, si intelegere a vietii..Nu..Azi e stres, nervi, agresivitate, si atasare-lipire de sufletul celuilalt..Azi e un timp timpit si obsedat, adus din social in chiar intimitatile cuplului..Ori, hai sa fim seriosi, iubirea e detasare, nu are de-a face cu nici un fel de constringeri..Ca de aia e iubire..Pentru ca e libera..
Asa..Am vazut filmul, am trait povestea lor de amor, si m-am gindit si la povestile mele proprii de amor.. Cele neterminate..
O iubire e dincolo de timp..Si e unica, nu se compara cu nimic..E o traire a noastra, proprie..E din noi..Am sa mai pun ce cred in commenturi..

Lumile scene

Variantele celorlalti  pe lumea asta au semanat cu variantele tale..Am fost toti actori in acelasi spectacol, pe aceeasi scena..Am jucat, si am trait, simultan, roluri care ni s-au potrivit, mai mult, sau mai putin..
Drumul dintre spatii a fost un drum printre nedeterminarile vietilor..
Asa cum le-am anticipat..Cumva..Un drum printre tot ce a fost, sau ar fi putut fi..
Lumile vazute au fost variantele posibile..Iar cele imaginate au fost cele idealizate..
Noi am fost doar actori..Si atunci..Ca si acum..Ca si..

Lumea lumilor

Ca sa redai sclipiri autentice in scrierile tale, trebuie sa te confunzi-scufunzi in lumile proprii..Sa te duci in adincuri, si sa scoti de acolo ce crezi ca e mai adevarat..Sa le aduci la suprafata, sa le cureti, sa le dai straluciri, si sa le asezi intr-o ordine stiintific-simbolic-elaborata.. Sa le ordonezi in asa fel ca sa fie usor inteleasa, de toti..De toate constiintele de acum, din lumea in care chiar existi..
Ca sa existi, iti traiesti trairile.Dar ca sa te arati cine esti iti trebuie sa te detasezi de toate vietile tale, si sa expui, intr-o ordine clara, tot..Sa te descompui in trairi credibile..Pentru ceilalti..Sa arati intr-o ordine limpede tot ce te-a facut sa fii..Ca intr-un muzeu al fiintei proprii..
Stiu, ceva dincolo de ce e acum, exista, inca, in tine..E firesc..Pentru ca fiinta ta isi depaseste, continuu, limitele..Si exista..Si este, si devine, tot timpul..
Acum e un timp pe care il simtim..Ca si cum l-am privi, imprejur..Cu tot ce e, si ne inconjoara..
Stii, cind privim, avem un sentiment ciudat..Ca si cind am cauta sa descoperim o substanta nestiuta a lumilor dimprejur..A tuturor lumilor..Substanta misterioasa a fiintelor celorlalti..Care au fost, si, care, posibil, ar putea fi..

Trecerile reflectate

Imprejur e acelasi bilci-amestec de constiinte, si manipulari grobiene..Aceleasi secvente de treceri rapid-accelerate, si de trairi amestecate..Aceeasi confuzie generala, care amesteca sclipirile, si mizeriile, intr-un acelasi noroi..Aceleasi masti ce s-au lipit de aceleasi fete..Si, care, inca isi joaca aceleasi roluri absurde..
Lumea nu se schimba..Doar se transforma..Incet..Foarte incet..Pentru ca nu vrea..
Viata noastra e ca un film compus..Din secvente de filme de actiune, romantice, comedii, filme absurde, sau filme cu prosti..Secvente lipite asa, fara logica, de un regizor diliu..Iar noi sintem eroii..Cind pozitivi, cind negativi, cind anosti..Sau cind eroii spectatori..E posibil si asta..
Traim scene de toate felurile posibile..Vedem, sintem vazuti, cautam, sau sintem cautati...Gindim, simtim, traim toate variantele..Ne lasam sedusi, sau actionam..Traim in spectacolul asta al lumii cu pasiunile invingatorului, care vrem a fi..A fi, sau a nu fi, cum spune eterna vorba, a eternului domn..
Imprejur e aceeasi lume..Plina de agonii, si extazuri..De oglinzi, si de ziduri..De euri, si arogante..De timp, si timpuri ale lumilor reflectate..De spatii ale trairilor reamintite..
Vezi, traim fiecare cit, si cum putem..Am venit pe lume fara nici o certitudine..Decit aceea a mortii..Bine, acuma nu tre'sa devenim neaparat neurotici din cauza asta..Pentru ca ar insemna sa devenim roboti obsedati..
Am venit pe lume fara certitudini..Dar ne-am construit unele, pe masura evolutiei..Am invatat experimentind, si am trait suferind..Si am experimentat continuind, iar, si iar..Ne-am construit propriul laborator al experimentarilor, pentru a avea o baza stiintifica, si una teoretica a propriilor trairi, printre trairile celorlalti.. Am testat, verificat, autentificat, argumentat, sintetizat, simplificat, esentializat, evaluat, tot..Dupa care le-am aranjat, cu atentie, in locul propriu, in scara de valori..Dupa care am privit, de la distanta, totul..Am admirat, si am acoperit totul cu sclipiri, si protectii..Pentru mai tirziu..
Astazi ne mai privim, asa, in oglinzi..Si ne mai gindim la trecerile de dinainte..Cumva..

Trairi restrinse

Noi traim acum..In timpurile astea..Care inglobeaza, cumva, tot ce a existat, vreodata..Si care se amesteca, si se pierde printre tot..Printre toate curentele ce au fost..Sau ar fi putut fi..
Ce fabulos..Ce bine..Azi avem o sursa infinita de informatii despre lume..Sintem fiintele care am vrut sa fim.. Si care pot accesa documentele existentelor..Ca sa ce? Ca sa fim variante de treceri dinpre lumile unor valori spre alte lumi?
Cred ca toate instrumentele astea fabuloase au deschis porti spre adevaruri pe care nu ni le-am imaginat, vreodata..Dar si spre noi insine..Pentru ca, in oglinzile timpului ne vedem altfel..
Fiecare om isi traieste propriile existente..Intre zidurile invizibile ale fiintelor celorlalti..Sau ale propriei fiinte..

Firile de dincolo de timp

Imprejurul se defineste prin el insusi..Ca un imprejur..Simplu, si imediat..Fara detalii..
Si imprejurul asta se mai defineste si prin noi..Ca fiind un mediu in care ne traim, firesc, existentele..Asa cum putem, fiecare.
Soarele apune..A cita oara? Apune la fel..In acelasi oranj, proiectat peste albastru..Aratindu-ne aceleasi variante de lumi..Tuturor..
Sintem variante de existente..Fiinte ce isi umple trairile cu trairile celorlalti, din aceleasi spatii..Fiinte relative ce acopera timpul cu firea..
Drumul ne e acoperit de priviri..Ca si cind am calatori prin tuneluri de temperamente, si ca si cind am fi calauziti pe drumurile nestiute..
Mergem prin deserturile tuturor lumilor..Ca dintotdeauna..Respirind praful din aerul pe care l-au simtit toti acei care ne-au lasat prin operele lor fragile, gindurile lor, peste timp..
Sintem ce sintem, ca urmare a ce au fost, in trecerea lor, toti artistii lumii..Existam ca un firesc al vremurilor, pentru ca ei, cu mii de ani in urma, ne-au scris lucruri la care, inca, ne gindim..

Oxigen vital

Uneori mai reusim sa decolam, si sa ne desprindem de gravitatie..Sa urcam sus, sus de tot, si sa vedem lumea mica, si disperata, dedesubt..Cu sentimentul ca ne-am detasat de tot ce ne lega de toate existentele trecute..Si ca putem fi acum, aici, liberi..
Poate ca libertatea, ca-concept e, ca si viata, o iluzie..O pacaleala..O himera pe care ne-o fluturam, ca un steag, tot timpul..Cu care ne mindrim..Ca si cind ar fi cucerire dupa multe lupte, ale noastre, proprii, cu toate lumile dimprejur..A noastra..
Astazi toti sintem liberi..Si extaziati de starea asta..Liberi intre libertatile celorlalti..Liberi sa fim, sa existam, sa ne exhibam..
De fapt, ce inseamna sa fim, totusi, liberi? Sa vorbim? Sa ne exprimam eurile? Sa incercam sa construim ceva, orice? Sa comunicam?
Vezi tu, libertatea ta, de acum, e cam anihilata de libertatile unora mai puternici..Sintem prinsi in cercurile vicioase ale existentelor..Si, cumva, urmam un drum acceptat de libertatile celorlalti..Pentru ca libertatea noastra urmeaza libertatilor celorlalti..Si asta am simtit-o din liceu..De cind credeam ca pot orice, si ca pot schimba orice lumi, oriunde, oricind..
Vietile noastre se intimpla printre vietile celorlalti..Avem trairi adunate, care ni se amesteca haotic..Sintem ca scafandri care inoata impotriva curentului, sprijiniti de ceilalti, care, ca si noi, plutesc in ritmurile unei vieti, cautind sa se agate de repere stabile..

Iluziile vietii

Orasul ne invita tot timpul sa ne plimbam prin spatiile lui..Si parca ne ghideaza tacut traseul, si ne povesteste cu amintiri..A comunicat cu noi intotdeauna foarte deschis, de la inaltimea venerabilei lui virste..Ne-a vorbit mut, ca un parinte.. Sau ca Jesus unui copil, vorba lui George Michael..
Locurile orasului ne garanteaza, prin stabilitatea lor, incredere in amintirile noastre profunde..Si, poate, speranta..
De multe ori am nevoie sa-mi revin la acea stabilitate a eurilor mele..Ca sa pot continua drumul..Am nevoie sa imi reconstruiesc fericirile acelea primitive si simple, legate de lucrurile clare si imediate ale vietii..Am nevoie de un ajutor sufletesc de urgenta, pe care, in timp, am vazut ca doar singur mi-l pot da..Desi e atit de accesibil, si nu ar costa nimic, pare, totusi, greu de primit..Pentru ca generozitatea e doar o notiune ipocrit clamata in contexte ce tin ce exprimarea altor euri..Nu e reala..Doar simulata, si destul de prost jucata.. Dar, sa nu judecam pe nimeni, pentru ca fiecare isi duce propriile griji grele, si e apasat de propria existenta, ca si noi..Si fiecare cere ajutorul nostru, la rindul lui..Pe care, de multe ori, nu-l primeste..Sintem toti, intr-un fel, cersetori de atentie, de grija, de compasiune, pe scena lumii..Si care isi joaca rolul cu mai mult, sau mai putin talent..Unde sint oare si printii dispusi sa-si schimbe hainele cu noi, si sa ne lase sa ne imaginam ca am putea sa avem singe albastru? Fie si pentru un timp scurt..Probabil ca ei nu exista, si, atunci noi singuri mai intram in rol de printi si printese, in imaginatie..Dar ne face bine..
Un banc: Un locotenent se imbata des..Privindu-l, un superior il admonesteaza: Domnule, daca vei continua sa bei vei fi retrogradat ca sergent..La care locotenentul raspunde: Ce conteaza, cind ma imbat ma simt general..
Asa si noi..Ne imbatam cu iluzii care ne fac sa ne simtim ca regi ai tuturor lumilor..E bine..Pentru ca, oricum viata, cea plina de iluzii, e ea insasi o iluzie..

Spatii miscatoare

De multe ori folosim notiunea de "acasa", cu intelesul de locul meu, unde ma simt echilibrat, aparat, confortabil, si atit de bine..E spatiul in care sint , mental vorbind, proprietar..
Acasa poate fi intre prieteni..Sau cu sotia/iubita/amanta/prietena..Sau poate fi spatiul frumos al ideilor si sentimentelor sincere..
Acasa poate insemna si un spectacol, o carte, un film fascinant, si care ne pune pe meditat..
Acasa pot insemna si amintirile..
Spun despre ideea de acasa, pentru ca am vizitat zilele astea, pe Google, sudul Dobrogei..Am vazut cam tot, de la Mangalia, am trecut prin statiuni, Eforie Nord, locul vacantelor mele din liceu, ca sa ajung in Constanta, Mamaia, Navodari..Am ramas impresionat de Constanta..E un oras fabulos, cu bulevardele lui largi, cu spatiile interesante, arhitecturile lui noi, cu muzeele, pietele, si locurile pline de istorie..Si am zis ca-mi place mai mult ca Galatiul, si ca as fi vrut sa fi trait acolo..
Apoi am stat un timp, si m-am gindit..Eu sint eu cu toate amintirile mele, care sint toate legate de Galati.. Si acasa al meu e legat atit de bine de amintiri..
Tin minte de cind eram mic, si plecam prin tabere, sau la bunici..Si ce fericire imensa aveam cind ma intorceam, acasa..In orasul meu, unde aveam prietenii de atunci, si unde stiam atit de bine locurile.. Si mai tin minte cum cresteau emotiile cind intram in oras, revedeam strazile, cladirile, spatiile fizice care se regaseau in mintea mea printre amintiri..Si cum urmau alte si alte strazi..Dupa care venea blocul, scara, apartamentul.. Si patul..Cu ce fericire ma bagam sub patura/plapuma, si adormeam..Apoi, dupa un timp, iar plecam spre alte destinatii, ca sa ma intorc iar..
Viata e plina de plecari, si de sosiri..Trecind prin tot felul de locuri..Pe care le numim, uneori, acasa..

Dileme de toamna

Viata e un lant de fericiri si dureri, care alterneaza..Cind una, cind alta..Si una o respinge pe cealalta..Desi, daca ne gindim, poate ca tot ce traim e un amestec complicat intre un numar de fericiri, colorate in ros, oranj, sau galben, si un numar de dureri colorate in verde, albastru, indigo, violet..
De multe ori am incercat sa analizez si sa sintetizez felul in care simtim, ca sa inteleg, pe cit posibil, logica sufletului..Sau logicile..Dar n-am reusit, pentru ca precizia matematica imbatabila nu se aplica aici.. Sufletul merge pe drumurile lui..Care seamana cu cele ale vietii, pentru ca sint la fel de schimbatoare..
Probabil ca de asta nu intelegem femeile..In aceeasi masura in care nu intelegem si propriul suflet..Pentru ca sufletul e o entitate complicata, plina de lumi, idei, sentimente, etc, care se manifesta fiecare separat..Si ne coloreaza starile cu propriile lor culori..
Toamna are si ea culorile ei..Dar intre culorile starilor noastre si ale toamnei nu e nici o asemanare..Sau e? Pare ca e, totusi..Desi..Nu, nu e, clar..Dar daca e? Sau daca nu e? Si daca, totusi ar putea fi, in timp ce n-ar putea fi? O fi existind si posibilitatea asta? Cine stie, ca doar sufletul si toamna se mai amesteca uneori..Sau nu..Sau da..Sau daca ar? Sau n-ar? Dificil sufletul asta..Dar si toamna..De fapt ea nu..Sau daca da?

Variantele acceptate

Sintem variante amestecate de viitoruri si trecuturi..De tot ce ar fi putut coexista, dincolo de neintelegeri..Sintem variante de posibile existente intr-un acum ce isi dizolva eternurile intre lumile nestiute..Sintem variante de a-fi-uri probabile, intre alte atitea variante de existente..Sintem ce am fi putut fi, si ce sintem, simultan, in prezentul asta amestecat..
Amintirile ne inconjoara, uneori, cu variante de lumi ale trecutului..Ne acopera cu retrairi, ca sa ne cucereasca simturile..Si ca sa ne atraga spre trecut..Ne cauta prietenia ca sa ne determine sa le revedem..Desi, parca, pare ca nu le-ar pasa de fiinta noastra mai mult decit le pasa de singuratatea lor.. De spatiile pe care nu le-au vizitat..
Sintem fiinte singure si singuratice..Ne traim viata intre linii definite de ceilalti..Acceptind..Si continuind sa acceptam ce credem ca ni se potriveste..Cumva..

Identic

Momentul asta e o eternitate..Cumva..Eternitatea unui nimic..A unui timp infinit mic..A unor amagiri ce ne bintuie prin minte, de atita timp..
Inca vreau sa fug din tot cotidianul posibil..Oriunde..In orice locuri mi-ar da impresia ca as putea fi un strain.. Care sa o ia de la inceput..Oriunde mi-ar da impresia ca, fiind uitat, m-as putea, mai usor, regasi..
Vezi tu, in carnavalul de azi, oricine ar dansa cu oricine..Oricum, si in orice fel..Si, daca tu ai dansa, ai fi acolo, in scena, un personaj..Iar, daca nu, ai fi un privitor..Un spectator..O pereche de ochi..Pierdut undeva, printre ceilalti..
Daca nu ai fi, ar fi la fel..Spectacolul ar putea continua si fara tine..La fel..Fara remuscari..Fara nici un fel de amagiri..Identic cu ce a fost..

Inca

Privirile tale ma fac sa uit atitea..Sa nu mai stiu nimic din ce am trait..Sa ma revad doar copil, ca un fel de constiinta nestiuta si pierduta prin lume..Cu un eu de inceput, naiv si dulce, si iubit de toti..
Stiu ca acuma toate sint cu totul altfel..Am invatat multe..Am trait mult..M-am plimbat prin multe lumi..Am vazut mult..M-am schimbat..Mult..
Stiu ca tot ce traim a fost un reflex..O revenire, cumva, de prin amintirile de inceput..
Acum e o retraire a unor timpuri ce au fost..Doar..Nimic nou..
Mai tii minte cite mi-ai promis? Mai tii minte cit de mult iti doreai sa iti dai intilnire cu toate amintirile mele? Si cit de mult vroiai sa ma vezi in situatii-limita, ca sa ma intelegi cum reactionez? Si ca sa iti placa sa intelegi cine sint, sau cine as putea fi? Mai stii? Cind iti doreai sa experimentezi variantele de iubiri, citite din carti, sau manuale? Si cind ma intrebai tot ce nu ma intrebase nimeni, vreodata..Ca si cind ai fi vrut sa intri in mintea mea cea naiva, si sa imi explorezi toate neexplorarile..Ca sa ma faci, doar, sa imi depasesc limitele, si sa continui..
Uneori mai uit cine sint..Sau cine am fost..Si ma las purtat de curentele vietilor celorlalti..Ma simt ca si cum m-as plimba printre modelele nude de la carnavalul de la Rio..Si m-as lasa dus inainte de ritmurile unor vremuri pe care, inca, incerc sa le inteleg..

Alegeri

Miinele de azi pare ca are sensul aziului de ieri..Sensul unui absurd fabricat de o fiinta care isi striga, tacut, frustrarile..Sensul unui timp ce nu ar fi existat, niciodata..Sensul fara sens..Al devierilor noastre..
Ma pierd..Sau ma ascund..Fug prin labirint ca sa uit..Fug de toate eurile mele, si ale celorlalti..Vreau sa fiu invizibil..Sa nu ma poata afecta nici o privire..Sa treaca razele lor prin mine, si sa ma lase indiferent..Sa pot pleca oriunde, face orice, fugi in orice directie..
Stii, cindva, undeva, toti am trait o poveste de viata..Cu o fiinta care ne facea sa zimbim doar cind o priveam, direct, in ochi..Cu un om, sau o constiinta ce parea a fi, in noi, un ideal de etern..Ca cea mai buna varianta dintre eternurile imaginate..Corp, ochi, gesturi, sugerari iubibile..Am trait intens, tot, inauntru..Si am simtit.. Atit de adinc..Cu tot..Am fost capabili sa jucam totul pe o singura carte..Am fi fost..Atunci..
Acum ne uitam la trecuturile noastre cu un fel de mila..Si intelegere..Si cu o nostalgie neclara..
Azi ma simt la intersectia timpurilor..Ma simt si iubit, si uitat..Si indiferent..Ca un om ce a raspuns nu la apelul lumilor..Care si-a ales izolarile ca raspuns la intrebarile celorlalti..

Arhitecturile inceputurilor

Privirile ni se mai lovesc de forme..Si se reflecta desfacute spectral in raze..Ca sa porneasca spre alte forme, ca sa se reflecte iar, sa se desfaca iar, si iar..Pina ne inconjoara cu totul..Si ne face sa ne simtim ca traim in spatiile razelor propriii fiinte..Radiante..
Fiecare isi are culorile proprii in spectrul privirilor..Fiecare radiaza imprejur sentimente si ginduri, prin ochi..Si fiecare simte propria lume printre lumile celorlalti..
Uneori cuvintele ne vin usor..Ca si cum ne-ar intimpina zimbitoare, si ni se aseaza imprejurul gindurilor atit de firesc..Alteori nu vin deloc, si ne lasa izolati in propriile trairi..Se mai intimpla..
Simti uneori ca imaginatia iti fabrica filme intregi inauntru..Ca iti construieste atit de multe lumi, care le depasesc, cu mult, pe cele de dinainte..Si toate se aduna, se recompun, se cauta intre ele, ca si cind ar vrea sa dea un sens propriei arhitecturi..
Viata e o suma de plecari si de sosiri..De la tine spre ceilalti, si inapoi..De la un sfirsit, spre un etern inceput..

Balet invizibil

Plutim, uneori..Ca si cind am fi suspendati..Cu motive fara motiv..Stam..Ficsi..Ca sa putem privi spatiul..Apoi miscam o mina..Un picior..Arcuim coloana in toate directiile..Si incepem un balet..Construim arta din miscari..Si din forme..Si continuam..
Uneori raminem scufundati in propriul nostru fluid..Mult..Ne inconjuram de stari si de amintiri..De viziuni ale unor suflete solare..De spatii fericite..Care sa ne apere..De lumi..
Miine, cind ne vom trezi, stim cum va fi..Va fi la fel..Acelasi la fel..Cu aceiasi imprejur..Ei, cu eurile lor..Si cu spatiile lor plutitoare..

Cine

Viata e o varianta..Ne mergem inainte fara sa stim ce ne ne rezerva viitorul..Mergem printre fiinte ce au definite diferit propria lor viata..Mergem cautind..Cautindu-ne..
Drumul nostru e nestiut..Si neclar..E ca o nevoie de a umple spatiile cu propriile noastre armonii..De a vorbi cu eurile invizibile dimprejur..De a striga catre necunoscut..Sau catre viitor..De a incerca sa ne imprietenim cu timpul..Sau timpurile..

Euri clare

Iubirile pot fi sub orice forma..De trecut, sau de viitor..Iubirile se amesteaca cu vietile noastre..Si ne determina sa fim, oricum, dinspre orice, spre orice..
Sint un om care a mers spre variantele posibile..Si care a acceptat iubiri cit sa-i determine viitorul intr-un fel, cit  de cit, previzibi..Ca o varianta a sine insusi..Posibila..

Iubirile de aici

Spun ciudat, ca sa imi intelegi ce ma simt..Ca sa ma poti simti ce sint, intr-un fel ciudat, cumva, acum..Ca sa..
Iubesc ciudat..Si tu, la fel..Iubesti ceva ce nu ai putea niciodata defini..O fire, un fel, o fiinta pierduta intr-un spatiu si un timp nedeterminat..O existenta neclara, ca o coordonata pierduta intre infiniturile unor spatii matematic precis definite..
Ma simt un reper mic..
Iubirile mele nu se pot defini matematic..Am in mine nereusitele timpurilor de dinainte..Vad  oamenii care mi-au inconjurat fiinta cu comunicarile reusite, sau nereusite..Si care, m-au indemnat, cumva, sa ma continui..
Am trecut peste dureri, peste extazuri, si am continuat sa merg inainte printre ciudateniile nestiuturilor..Tu cit de mult m-ai putut intelege?
Cit mi-ai fi putut fi alaturi? Dincolo de tot..Cit m-ai inteles? Cit m-ai fi putut intelege? Cine esti? Cine crezi ca sint?

Iubirile nedefinite

Toate au fost toate..Variante de tot ce ar fi putut fi destin..Toate cite determinate, si cite intimplate..Toate cite variante ale fiintelor noastre..
Tu esti o varianta de trecere, de viitor, si de intimplare..A ta..A mea..A unor fiinte care am fost..Care sntem, sau, care, vom fi..Ca existente posibile..In lumea asta a tuturor posibilatilor..Imaginate..
In trecut am trait dupa variantele lor de existente..Am mers inainte, pe versiuni imaginate de imaginatii nedeterminate..Am..
Acum timpul ne-a schimbat fiintele..Am vazut alte fete, cu alte trasaturi..Am incercat sa comunicam cu ele, am reusit, sau am esuat..Viata ne-a construit perspective..Pe care le-am verificat..
In abis e doar o varianta..De iubire dezaxata..Cu variante terestre de iubiri ciudate..Care se conformeaza doar cu regulile sociale..Ale unei societati ce ne iese din real..O varianta de societate..Care ne depaseste limitele realului..O societate la fel de ciudata ca cea din mintile lor..Ca ale celor ce au trait variantele despartirilor..O societate ce isi accepta infringerile, si plinge trairile posibile ale nereusitelor viitoare.. Ca pe variante de a fi..
Iubirile tale sint armonii ce se construiesc astazi, ca sa incerce sa se poata defini miine, in alte contexte..

Privirile peste timp

Variantele de treceri sint ca variante de noi..De existente..De tipuri de visuri..De tipuri de armonii..Pierdute intre cele de acum..
Am trait printre spatiile celorlalti..Intotdeauna..Am simtit ce ne-a fost permis..Am acceptat, si am trait acceptind armoniile pe care le simteam venind dinspre celelalte suflete..Am trait timpuri ale unor alte existente ce isi cautau prieteniile sufletelor noastre nestiute..Am simtit spatiile lor, ca pe spatiile noastre..Ca si cind ne-am fi nascut in locurile ce doar lor le-au definit vietile..Am trait in timpurile lor, ca intr-o fintina universala de energie ce ne aducea, acum, sursa universala a fiintei noastre profunde..
Sintem firi ce se plimba pe o suprafata sferica, planetara..Suflete anarhice, ratacitoare pe un spatiu si timp, atit de atit de precis determinat..Trairi infinit mici ce isi pot spatial defini trecerile..Ca variante de destine ce inca nu isi stiu coordonatele..
Avem priviri ce isi cauta sa isi inteleaga, cumva, trecuturile..Ca sa isi poata poata intelege viitorrurile..Cele ce, pare, ca se vor fi definite prin trecuturi..Viitorurile ca eliberari de ce a fost, sau, va fi..

Clasic de toamna

Septembrie e pe drum..Si noi, il asteptam, cuminti..Intr-o gara..Pregatiti..Cu covorul rosu, cu fanfara experimentata, cu copiii care sa-i dea flori..Cu tot alaiul, cu tot tacimul..Cu piine si sare, sau zahar, sau ce ii place..Poate cu piine si frunze mai degraba..Sau armonii si vint, sau ploi..Cu ceva autentic, oricum..Care ne vine din lumile noastre, si ale lui..Ale lui Septembrie..
Noi il stim pe el..Ne-am intilnit si anul trecut..L-am vazut cum gindeste si simte..Il cunoastem, cumva..
Domnul Septembrie este un iubitor de muzica romantica..Muzica pe ale carei acorduri sa ne facem, noi toti, melancolici, si nostalgici..Hmmm..O muzica adusa, cu armoniile transportate inapoi, peste timp..
Domnul are si o Doamna..Natural..Cu rochii de frunze..Si dans de vint..O partenera de bal..Un om reflectie, care danseaza pe armoniile trecerilor..O fire autentica, care ne intelege melancoliile, si nostalgiile..Ca si cind ar fi doar ale ei..
Toamna are eleganta ei, clasica..Pe care o pot intelege doar cei care sint eleganti..Cu adevarat eleganti..Clasic eleganti..Si autentici..

Lectia 007

Am revazut toate filmele cu Bond, posibile si imposibile, din toate timpurile posibile si imposibile..E de neuitat.. Dupa un film cu Bond iti trebuie cam o saptamina de vacanta, ca sa intelegi toate legaturile, toti eroii pozitivi, negativi, si nuli, tot mersul evenimentelor, sa revezi toate actiunile care s-au legat ca sa..Sau sa.. Dar toate sint inchegate bine, si la sfirsit iti dai seama ca nu exista scene gratuite, sau persoane in plus, si ca toate au rostul lor..Bine, tre'sa ai si stomcaul tare sa rezisti la faze dure..Pentru ca, pe linga peisaje panoramice de vis, muzica fabuloasa, actori ultra-frumosi, scene bine gindite cu replici incredibile, mai vezi si urmariri de toate felurile, pe apa, sub apa, pe pamint sau gheata, in aer, in cosmos, dar si focuri continue de toate armele imaginate vreodata..Plus pumni in cap, stomac, lupte martiale..Toate facute ca comandorul Bond, aka agentul 007, folosind gadgeturile lui incredibilo-fabuloso-elaborato-science-fictionalizate sau tot felul de alte si alte technologii si metode la fel de incredibilo-..etc sa il gabjeasca pe villain, si sa-l elimine..Folosind ajutorul deasemeni, al Bond girls care-s niste tipe la fel de exceptionale ca el..Adica aproape la fel de exceptionale..
Bai dar cite situatii, ce filmari, ce batai, urmariri, ramii masca..Un film cu Bond e clar un eveniment..Bine, are retetele lui, dar merg toate..Eu a trebuit sa mai citesc si Ploturile de pe Wikipedia ca sa inteleg care cu care, cine cu cine, cum, de ce, etc..Si pe masura ce au avansat in timp, filmele au devenit din ce in ce mai elaborate, mai complicate, mai bine facute, si, mai brutale..Clar..Au fost in etape, toate, functie de stilul scenaristilor, si actorilor..
La inceput a fost Sean Connery..A fost ok pentru inceput, dar mie mi s-a parut cam ghiolban, sincer..Apoi Lazenby, so-so, apoi Roger Moore care a fost super elegant, si cu umor..Pe urma Timothy Dalton, Pierce Brosnan, bun, si ultimul, tapiterul (cum ii spune Badea) Daniel Craig..
Fiecare film e me-mo-ra-bil, dar mie, sincer mi s-a parut cel mai complet Casino Royale, primul cu Daniel Craig..Bun de tot, cu tot ce vrei, si ce nu vrei, plus o poveste sincera de iubire intre durul agent, si Vesper, cea care fusese obligata sa lucreze pentru o organizatie mondial-malefica numita Quantum (cu ramificatii in economic, politic, social, etc)..E mult de spus, mai ales ca e cu high bidding poker, psihologie, un villain care parea un filantropist, lupte dure, ca in final ea, Vesper sa se sinucida..Si sa-l lase pe Bond cu o dorinta uriasa de razbunare, care s-a intimplat in Quantum of solace, urmatorul film..Da..
Ultimul film, Skyfall, e diferit, pentru ca se lupta cu un fost agent, il termina, dar moare si M, sefa lui de citeva filme, interpretata de Judi Dench..Asta dupa ce, la inceputul filmului si el fusese declarat mort, dupa o actiune semi-nereusita..E mult de spus..
Toate filmele cu commander Bond au un mare impact asupra privitorului..Uimesc si impresioneaza sa vezi toate actiunile atit de dure, rautatea celor negativi, actiunile brutale, si, in final, reusita binelui asupra raului..
Dar, aici e si o lectie de viata..Mare..Pentru ca citesti, printre rinduri, cam cum e natura umana..Cum sint toti..Cum sintem si noi..Si ca raul, ca si binele e in natura noastra profunda..
PS Prezentarile filmului de la inceput sint exquisite,cu femei goale, gloante, scene construite de grupe de super-artisti in clasicul stil englezesc..De fapt, sincer, toate filmele sint opere de arta.. 
PPS Putem vorbi ffff mult despre ce ne-a impresionat, in ce film..Pentru ca, sincer, sint foarte multe, si toate, sincer, merita..Mai vedem, poate o luam metodic..

T

E comod sa te lasi plutit printre armonii..Sa iti visezi trecerile printre notele calculate..Sa te plutesti printre visurile fluide ale constructiilor..
Vietile noastre au fost facute de altii, cumva..Am acceptat sa ne fim construiti de timp, si de oameni..Am ramas cu certitudinile date..
Stii, timpul nu ne-a lasat sa fim asa cum credeam ca putem fi..

Note de Septembrie

Imagineaza-ti lumea toamnei care va veni..Lumea unei tinereti ce e atit de trecatoare..
Toamna e o venire a unei treceri..E un firesc al lumilor..Un timp al unui gol din suflet, pe care ti-l umpli cu amintirile unor alte anotimpuri..
Stii, uneori, pe foaia alba a vietii, nu prea stii ce cuvinte sa scrii..Pentru ca nu ai stiut, si nu ti-a aratat nimeni.. Ai cautat singur, ai experimentat expresii, ai scris ce ti se parea ca defineste fiinta ta, sau a celorlalti..Ai pus cuvinte intre cuvinte, ca sa vezi ce iese..Ai cautat secvente care ar putea exprima parti din tine..Ai incercat.. Ai esuat de cele mai multe ori..Asa, ca in viata..Ai incercat iar, si iar..Unele ti-au reusit, dar, cele mai multe au fost esecuri..Lamentabile..Ca niste trairi neexprimabile bune de cosul de hirtii..
Vezi tu, fiinta ta e identica cu celelalte..Incerci sa urci in acelasi tren in care urca toti cei care vor succesul..Si care incearca..Esti o varianta, dintre multe..
Ramine sa iti imaginezi o lume..A toamnei, care va veni..Cu un domn Septembrie ca diriginte..Care te va scoate la tabla, si iti va da note..Pentru ce ai fost..Si pentru ce, asumativ, vei fi..

Falezele timpului

Ce iti declanseaza amintirile? Ce anume le porneste? Si ce le face sa existe? Si ce anume le face sa fie atit de discrete? De ce nu ne viziteaza mai des? De ce cind avem nevoie de ele, se ascund, cu timiditate?
Am unele viziuni de toamna..Imi apar in minte, iar, frunzele care danseaza prin aer..Vad peisajele stacojii, cu tristetile infinite, si cu dorintele unor reveniri verzi..Vad, iar, racoarea din aer, si melancoliile si nostalgiile de pe fetele mari, si multe, si lungi, ale timpurilor paralele..Iremediabile, vorba poetului..
Ma mai gindesc, asa, uneori, la vara aceea infinita pe care o simteam cind eram mai tineri..Si la toamna asta infinita ce va veni..Ma mai gindesc la timp..Si timpuri..Si la noi..
Pe faleza e la fel..Natura s-a pastrat..Pare ca nimic nu a schimbat-o..Asa, ca codrul lui Eminescu..Au trecut timpurile peste ea..Atitea timpuri..
Noi ne-am mai ratacit printre lumi..Am mai uitat cine sintem, apoi ne-am reamintit..Si ne-am re-plimbat prin locurile care ne re-aduceau inapoi printre amintiri..Ca sa re-intelegem cine am fost, si ca sa ne re-venim, la cine sintem, inca..
Timpul ne mai priveste, rece, de sus..Si noi il mai privim, cald, de jos..Il vedem, si, inca, mai meditam la conditia noastra de trecatori..De copii ai destinelor..

Tresariri de toamna

Mai privesti uneori in oglinda timpului..Iti vezi fetele trecutului..Te vezi cum erai tinar, si naiv..Prost, idealist, si entuziast..Cu trasaturi interesante, cu ochi frumosi, care ar fi putut fi cind veseli, cind tristi, cu sinceritati atit de vizibile..
Te mai uiti la tine ca la o alta fiinta..Apoi te privesti iar in oglinda fiintei care esti..Si iti inchipui cum te-ai privi, peste 20 de ani..
E vara, inca..E mijlocul unui august linistit..E tacerea unor zile calde, care anunta, cumva, venirea toamnei.. Parca si timpul s-a oprit un pic sa admire peisajele..Si parca si noi l-am invita la o cafea cu rom, ca sa mai prelungim cit putem vara asta..In fine..
Traim inca ceva din ce a mai ramas din vara..Stiind ca, peste un pic va veni, iar, domnul Septembrie..Cel cu figura de profesor, si, care ne va pune sa ne facem temele..Omul cu nostalgii si melancolii pe care si le pastreaza doar pentru el..Dar, care, i se vad, dincolo de masca..

Momente

Amintirile sint timpurile eurilor noastre de inceput..Sint ce eram, si ce simteam..
Tin minte ca am avut, in liceu, tot felul de reuniuni din astea de socializare, sa zicem..Adica, mai concret, practica agricola..Ne intilneam dimineata in fata liceului, in tinuta de campanie, cu tolba cu mincare/bautura, adormiti, gata sa pornim intr-o experienta noua..Mie mama imi facea de seara un sandwich complicat, plus borcan zacusca, plus sticla cu apa, servetele, si tot tacimul, pe linga rosii, legume de salata, special, de plecare, normal..Bun..Si plecam, intr-un bus din asta de scirtiia din toate incheieturile..Acolo, cind ajungeam, ne aranjam pe departamente, si faceam respectivele munci..Agricole..Ne bateam cu porumb/rosii/castraveti/ sau ardei grasi, dar si recoltam.La prinz mincam de parca venea apocalixa, dupa care iar munceam, ca idiotii..Dupa care, evident, eram adusi acasa, cu acelasi bus..
Reuniunile de inceput/sfirsit de an erau favoritele mele..Pentru ca erau frumoase, si deschise..Acolo te puteai comporta oricum, ca nu conta..Era o festivitate in aer, care ne depasea asteptarile..Toti erau la costum festiv, erau distinsi, atenti, ca ne facea sa ne simtim ca chiar sintem importanti..Se punea muzica frumoasa, se tineau discursuri inaltator-triumfalisto-prietenoase..Se discuta deschis, si cumva, realist..La sfirsit de clasa XIIa chiar am defilat prin careul de la LVA, si am aruncat o garoafa in public..Si la iesire din careu era o pancarta pe care scria "Drum bun in viata"..Fabulos, si induiosator..Pentru ca noua, cei priviti ca ultimii oameni (de profi, evident) ni se dorea ceva..Orice..Si asta ne facea sa simtim enorm..Cu atit mai mult ca la reuniunea de sfirsit de liceu aveam o seara dansanta..In care dom'le eram speciali..Tin minte ca atunci am ascultat prima data Smooth Operator cu Sade, si chiar am dansat cu prietena mea exotica (pe cuvint, i-a extaziat pe toti aparitia ei)..Si tot atunci, cu aceeasi prietena am strabatut toate holurile liceului..De la un capat la altul, si retur..
Dar, mai erau excursiile cu clasele din anul meu in anumite locuri..Tin minte ca am fost in clasa Xa la Soveja.. Dupa un drum cu autocarul destul de lung, am ajuns, in sfirsit la destinatie..O parcare, o padure, o plimbare romantica, o racoare, o reunire de final la o cabana intre brazi..Dupa care a urmat o cintare la chitara gen cenaclul Flacara, folkuri lesinate, si gagici care adormeau cu capul pe umarul meu..De necrezut, cumva, pentru ca atunci baietii erau mai copii, si fetele cu mult mai mature..In fine..
Dar a venit si serbarea de sfirsit de bac, la padurea Girboavele..Cind chiar nu ne mai pasa..Cind am dansat ca idiotii, respinsi de tipele din liceu, pentru ca aveau iubiti studenti, si cind fumam de fata cu profii, asa, de'al dracu', cind simteam ca am depasit etapa aia de sclavi pe plantatia lor stalinista..
Ei bine, am trait toate lucrurile astea, atunci..Ne-au placut, sau nu, dar erau parte din viata noastra impusa..In timp am inteles mai mult, e adevarat..Dar atunci, pentru noi toti, a fost atit de frumos..

Fericiri

Fericirea e o notiune..E ceva abstract, legat de ceva concret..E o eticheta, un nume, o denumire pentru ceva e deasupra extazului, pentru ca e mult mai ampla..Fericirea e construita pe mai multe schele de extazuri..E un tot ce are o fundatie autentica..
Ei bine, fericirea cea mare e un vis..Nu se poate realiza, in conditii normale, pentru ca traim intr-o lume care ne trage in jos..Ca sa ne apropiem de fericire trebuie sa existe detasarile de realitate..Si asta se poate face in mii de feluri, de la cele mai clasice pina la cele mai originale..Fiecare are metodele, si modelele proprii de a cauta/gasi fericirea..De multe ori o fericire urmeaza multor nefericiri..Se mai intimpla..
Si daca nu putem face o fericire mare, atunci ne construim multe fericiri mai mici, si mai sigure..Si aici exista o metoda verificata: sa nu iti faci asteptari mari de la realitatea dimprejur..De fapt sa n-ai asteptari deloc, e optim.. Pentru ca, atunci, orice chestie micuta te surprinde foarte placut..
Printre fericirile-fericiri adevarate cred ca sint:
1. Un mesaj, un gind, un sentiment, primit sub orice forma, de la un om frumos, prietenos, destept, si deschis..
2. O informatie placut-utila si salvatoare..
3. O traire adevarata data de o idee/opera/conversatie..
4. Gindurile tale proprii care iti reconstruiesc sperantele..
5. O atingere/imbratisare, si o intelegere, venita de la oamenii deosebiti..
6. O intelegere/revelatie a ta proprie relativ la orice din existenta..
7. O surpriza placuta, sub absolut orice forma posibila..
8. O certitudine ca mai exista stabilitate in orice e adevarat, pe lumea asta.Prietenii, iubiri, amintiri..
9. Un vis pe care ti-l creezi singur, cind imprejur e atita ostilitate..Viziunile edenului tau..
10.Reusitele, mici sau mari..Fie ca sint examene luate, promisiuni, joburi, oameni pe care abia i-ai cunoscut
11.Micile placeri/tabieturi care iti aduc trairea fiintei intr-o lume anosta..
12.Iubiri, prietenii, foste iubiri, care te fac sa retraiesti lumi fabuloase din eurile tale..
13.O mincare elaborata, sub orice forma, un desert dulce, un lichior cu gust de pasiuni..
14.O atitudine, o grimasa haioasa, o poanta, un gest chic, o faza de moment..
15.Un orgasm ca o suma de trairi adunate..
16.O libertate pe care o simti cind omul conversatiilor tale e un spirit detasat..
17.Altele si altele, si atitea care iti apar pe drumul vietii
Fericirea, cum spuneam, e o notiune..Dar ce notiune..E un domeniu care ne inunda si ne face sa simtim ca traim in alte sfere, uneori..

Clipele armonice

Ai simtit tot timpul imprejur viziunile lor, fluide..Ai simtit ca esti inconjurat de amintirile lor, venite din timpurile de demult, ale lumilor..Ai simtit ca le vezi contururile rotunde si reflectinde ale tuturor amintirilor posibile.. Ca le vezi luminile difuze dintre ce erau, si ce au fost..Dintre ce sint, si ce cred ca sint..
Sunetele lor ti s-au parut distonante in lumea asta a atitor desfasurari neintelese..Le-ai inteles ca au fost doar variante ale unor viitoruri neimaginabile..Clipe stinse si pierdute, in neterminarile unor treceri..
Notele s-au pierdut..Sau ratacit..Au ramas spatiile dintre gindurile noastre..Dintre variantele fiintelor care sintem..

Plutiri

Realitatea iti schimba, in timp, toate variantele de proiecte..Si tu te adaptezi la tot ce se schimba, doar ca sa fii o varianta adaptata la versiunile de viitor..
Si tu, si eu, stim bine ce ne inconjoara..Privim..Gindim..Vedem..Simtim ce ne determina cind observam ce ni se intimpla, pe drumul vietii..
Sintem trecatori..Ne trecem prin lumea asta, in care acceptam atitea legi, si reguli..Mergem stoic inainte, si ne imaginam ca purtatori de idei unice si nemaivazute, de cind lumea..
In drumul nostru singular, si autentic, prin lume, avem dreptate...Sintem unici..Nu semanam cu nimic, si nimeni..
Uite, eu sint aici..Tu esti acolo..Distanta fizica e o iluzie..Dar noi sintem reali..Eu chiar exist..Si tu..Sint un om, cu toate relele si bunele posibile..Aici..Ma uit la lume..Ma gindesc la ce e imprejur..
Cind eram in liceu as fi vrut sa zbor..Sa decolez de pe strazile orasului, si sa ma indepartez de lume..Sa vad tot ce credeam ca imi era inferior, de sus..Sa scap de spatiu, si de timp..

Cautari

Fiecare ne traim viata asa cum credem, si cum putem..Raminem in siajul unor ginduri, sau al unor viziuni de viitor din care nu prea putem sa iesim..Mergem inainte cu inertia sigurantei unor viziuni ce ne par adevarate.. Tu in ce mai crezi? Adica ce mai vezi ca fiind adevarat, din tot ce ai invatat ca fiind valoare fundamentala? Ce mai inseamna ideea de patrie? De omenie? De moralitate? Cum te vezi pe tine, in lumea asta schimbatoare?
Spatiul vietilor noastre a fost fluid..Nu am stiut daca ceva din ce am facut a fost bine..Si daca gindim bine despre noi, si despre viitor..Nu am stiut nimic..Am vazut doar, imprejur, cum o lume schimbata nu avea nevoie de noi, cei care eram, atunci..
Sincer, ma doare in cot de lumea asta..Mi-am acumulat suficienta scirba de atunci, de acum, de dintotdeauna, si nu mi-am imaginat niciodata ca eu, ca om, as fi putut fi privit altfel..Pentru ca am un fel de viziune realist si cinic, asupra tuturor..Si nu m-a afectat asta, pentru ca nu am avut asteptari mari..
Oamenii imi provoaca stari de rau, nu am reusit sa-mi fac prieteni cu care chiar sa comunic..M-am izolat, ca sa imi protejez eul meu..
Ce scriu acuma e un rezultat al insingurarilor mele..Si al reechilibrarilor proprii..Atit..Ca un fel de dorinta, in oglinda, a unui om real, de a fi impreuna cu un alt om real..Ca un fel de orice..
Cind existi, iti asumi fiinta, si iti traiesti viata cautind un impreuna ancestral, care sa iti protejeze existenta ta cea pretioasa si ireversibila..Si mergi inainte sperind ca, undeva, cindva, o vei putea gasi..

Trecator

Social vorbind, problema nu e diferenta de valori individuale..Pentru ca au existat talente, statistic, oricind, in orice timpuri..Nu..Problema a fost de recunoastere..Adica, talentele de la noi au devenit o bataie de joc, in toate timpurile..Ai dracului de ce talentati ai fost toti de si-au putut permite sa-si bata joc de valori..Am trait intr-o porcarie generalizata permanent..O mizerie fara inceput si fara sfirsit..
Asta a fost originea..Locul de inceput..Care, evident, nu ar fi trebuit sa fie unul de poveste..Dar oamenii.. Oamenii..Cei care te-au inconjurat..Care te-au analizat..Ei cum ar fi trebuit sa fie? De ce atita inversunare in a incerca sa te puna la pamint? Ce vina am avut eu? De ce nu am avut o sansa reala sa arat cine chiar am fost?
Am trait atita viata nestiuta..Am trecut prin atitea necunoscuturi..Am venit din spatiile acelea, ca sa incerc sa ma refac in spatiile astea..De ce? Si ce as mai putea sa cred ca sint? Daca acolo eram ceva, si aici, altceva? Ce dracu ma diferentiaza intre ce eram acolo, si ce sint aici? Sistemele? Si cum?

Noi intre ei

Nu sint un erudit..Nu pot recita din memorie lucruri invatate pe de rost..Nu retin, si nu pot reproduce cuvintele unor poeti..Nu pot..Dar pot sa simt vibratia poetica dintre cuvinte..Imi ramine in minte muzica, ritmul, si viziunea..Simt lumile ce au determinat cuvintele acelea sa fie, asa, atunci..
Vezi tu, poezia presupune talentul imbinarii cuvintelor..Dar cuvintele suna altfel la un poet adevarat..Pentru ca poetul autentic e de fapt un om care construieste din acele cuvinte, lumi..El le da o alta semnificatie..El vede, si iti arata si tie viziunile lui cosmice..Ce frumos..
Si daca norii desi se duc,
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc,
De tine-ntotdeauna..
Mie Eminescu nu mi s-a parut un poet roman..In nici un caz..El e romantic, sau ce e, dar roman, nu prea cred, pentru ca nu are un stil romanesc..E german, autentic, alambicat, genial, interpretat de toti idiotii care cum au apucat, super-original, vizionar, genial-elaborat, e oricum, orice ar fi, dar roman nu e cu siguranta.. Tot ce a scris e mai degraba german ca stil, scriitura, gen, gindire, simtire, ca orice..
Imi place ca noi romanii ne dam mari cu unii creatori de valori, care, de fapt au studiat in west..Toti au venit, dupa studii, si au creat scoli, in Romania, dupa modelul celor din west..Si au ramas in istorie..
Hai sa fim seriosi..Civilizatia noastra e o urma palida a civilizatiilor din Europa..Noroc de ei..Altfel am fi ramas anonimi pierduti la marginea lumii..Stiu ca avem si noi valorile noastre..E normal..Dar ale noastre valori au fost certificate de cei din occident..Pentru ca daca ar fi fost dupa noi..Oho..Brincusi de ex, ce s-ar mai fi auzit del el daca ar fi ramas acasa? Cam zero barat..Multumim din inima partidului..Sintem primitivi..

Sentimente ramase

Atunci cind reusesti sa comunici cu cineva faci, de fapt un lucru simplu..Ii vizualizezi gindurile lui, i le asezi intr-un tablou, si admiri totul cu satisfactia unui artist ce a reusit sa construiasca..
De fapt, vezi, probabil ca e cu mult mai frumos sa simti opera de arta, pentru ca acolo vezi mai clar intregul atit de fin echilibrat, al atitor valori..
O opera de arta e o lectie de intelegere..La inceput vezi intregul, simti ca toate elementele sint in legatura, si ca au o logica pe care crezi ca poti sa o intelegi..Stii ca urmeaza o poveste pe care o vei construi singur, pas cu pas..Si o iei metodic..Cauti componentele separabile..Le identifici, le analizezi, le intelegi pe toate, in parte.. Apoi vezi legaturile dintre ele..Toate cu toate, oricum, oricind, in orice fel..Vezi apoi configuratiile posibile, dupa ce ai inteles separat componentele, si felul in care ele comunica unele cu altele..Si apoi, dintre toate configuratiile astea, care sint in numar mare, le alegi doar pe cele care au echilibru natural..
Gindirea operei cere intuitie, elaborare, analiza profunda, si efort..
Cel mai frumos lucru din cite exista pe lumea asta e sa intelegi cu adevarat o opera, ca si cind ai fi creat-o tu.. Adica sa patrunzi in ea cu toate profunzimile tale, si sa comunici cu ea, ca si cu un om real..Sa fii deschis la ce iti spune ea, si sa simti ca ea, ca entitate, te-ar intelege..Si sa simti, ca din acel moment, ea, opera, nu s-ar supara daca tu chiar ai incerca sa o intelegi in adincimi, ba, chiar mai mult, s-ar bucura daca tu ai reusi sa depasesti momentul asta, si ai incerca sa construiesti alte opere, folosind ce ai invatat aici..
Poate comunicarea cu o opera e o comunicare subtila cu gindurile si sentimentele autorului..Si poate o incercare de a ti-l face prieten..Chiar daca viata lui pe pamint s-a terminat demult..El e in noi prin gindurile lui.. Inca..Pentru ca e o amintire simtita..

Balante

Plutim..Stam suspendati intre atitea nedeterminari ca intr-un amestec de fluide cu viscozitati diferite..Ne scufundam, ne ridicam, apoi iar coborim, de fiecare data mai adinc..Si, de fiecare data, simtim betia adincurilor..Dar nu e datorata azotului dizolvat in singe, ca la scafandri..E o stare de efervescentza, in care gindurile rotite se leaga sferic unele de altele, si se aduna..Incet incet creste viteza de rotatie..Apar alte ginduri, alte sfere, alte ginduri..Pina cind toate se aduna si reusesc sa se armonizeze intr-o sfera din ce in ce mai mare..Si care te inconjoara, si incepe sa te protejeze..Poti sta acolo mult timp, si sa admiri toate detaliile..
 Ca sa creezi, iti trebuie starea asta de miscare relativa a gindurilor..De fapt constructia in sine, asamblarea unei opere mai mari, sau mai mici, cere detasare, si eliberare..Rupi toate legaturile cu toate trecuturile, si lasi doar momentul de acum sa lucreze sublimul din tine..Te lasi purtat printre nedeterminari..E o stare inalta, si instabila aparent, pentru ca schimbarile si asocierile dintre ginduri se fac cu viteze cosmice, si complet imprevizibile..
Doar ca entitatea ce va rezulta are o forma si o consistenta simtita dinainte..Intuita..
De fapt, poate ca o opera de arta exista ca potential in mintea oricui..Diferenta e ca nu oricine poate umple acea forma cu consistente..Pentru ca, hai sa fim seriosi..Cind privim o opera de arta chiar ne umplem de toate echilibrele dintre toate formele si ideile de acolo..Nu?
Acuma probabil ca echilibrele astea, numite proportii, sint si ele rezultatul gindirii artistice..Si ale unui om care are si capacitatea de a se detasa..De a se opri din lucru, a se da 5 pasi inapoi si a privi ansamblul, ca tot..

Reflexii uitate

Simt ca ma invirt printre aceleasi cercuri..Atras de promisiuni, si respins de reprosuri..Ma invirt..Continuu.. Ca si cind nu as fi vazut nimic imprejur..Ma invirt in cercuri pe care le recunosc, cumva..
Am vazut imaginile unor trecuturi lipite de cercurile promise..Ca atunci cind ne priveam direct, in ochi, si ne povesteam vietile cu firescul fiintelor ce credeau ca si-au gasit eternitatea..In cuvinte..Am vazut ce am trait, si am ramas la fel..
Astazi lumea ma mai saluta cind trece pe linga mine..Desi stiu ca inca ma judeca, si ma priveste cu ochi critici si intransigenti..Am trecut peste asta..Asa cum am invatat sa trec peste toate..Cu calm, si rabdare..
Pe strazi e o vreme de vara..E cald, e o lumina frumoasa a unor zimbete ce inca imi mai vin, din necunoscut.. E vreme de conversatii cu oameni ce vin din lumile uitate..E veselie placuta, si traire a unui anotimp ce ne-a lipsit..E o intoarcere intre amintirile unui timp cald, ce ne-a zimbit, de dincolo de trecuturi..E o traire amestecata si scoasa, ca noua, din cele ce ne-au fost, demult, variante ale simturilor fiintelor de inceput..
Azi mai vedem apusurile, ca atunci..Cu fiintele care sintem, de acum..Mai privim spre orizonturi, parca, cu un entuziasm intirziat..Ne uitam la tot, ca intr-o oglinda ce si-a intirziat reflexiile..Si care ne mai arata  asa cum eram..Intr-un atunci uitat de ceilalti, si de timp..

Starile tacute

Uneori uit ce am trait, si merg inainte, fara sa realizez cite intimplari m-ar fi facut sa ma opresc..Continui sa imi traiesc experientele care imi vin, ca atit de complet noi..Stiu, sint naiv..Asa am fost format..
E o vorba: I can't make you love me..Nu imi caut intelegerile..Mi le doresc in aceeasi masura in care si le doresc si ceilalti..
Am trait drumurile mele..Si stiu ca ma vor putea intelege, daca si-o doresc, cei care isi aseamana, cumva, drumul vietii cu al meu..
Dar, mai uit..Ca sa pot merge inainte..
Uneori mai trec prin clipe intunecate..Suficiente cit sa ma uit pe mine de tot..Sa uit unde sint..Ca intr-un vis urit..
Cind ma trezesc din cite un cosmar am o stare  de nestiut..Ca si cind am supravietuit dupa o incercare nereusita de suicid..Si ca si cind revad lumea ca o fericire ce mi-a fost interzisa 1000 de ani..Ca atunci cind fetele clare ale dusmanilor imi dau ceritudinea ca am supravietuit la conspiratiile concentrate ale tuturor..Ca dupa ce orice a fost vreodata posibil, chiar s-a intimplat..Ca dupa o calatorie imposibila prin lumile umbrelor..
Sint un trecator..Care se plimba printre lumile celorlalti, asa ca atunci..Ca in vremurile cind credeam ca pot reusi absolut orice imi propun..

Originile inaltimilor

Privirile ne ajuta sa vedem..Tot ce ne imprejur..Spatiul, locurile, timpurile, oamenii..Si sa ne gindim care ne e locul printre toate..
Relatiile cu romantismul trecutului unor virste au ramas la fel..Pentru ca si eu am ramas cu aceleasi naivitati.. Cred..Am mai adunat tristeti, dar le-am lasat, abandonate in muzeul toamnei..Sa se converseze cu frunzele si sa danseze pe ritmul ploilor..Pina in septembrie..
Cineva mi-a zis, mai demult ca sint surprinzator..La care, uluit, l-am intrebat: Crezi? De ce? Raspunsul m-a lasat masca: Pentru ca incepi cu imagini, pleci de la un drum previzibil, si iti schimbi brusc perspectivele.. Am intrebat: Brusc? Cum? Am primit raspuns: Te rasucesti, invirti totul din condei, si te duci unde vrei doar tu.. Nu am stiut ce sa spun..Eu nu compun nimic, doar retraiesc sau recompun parti din realitate..Doar..Sigur, poate imi sare si imaginatia de pe fix, dar ramin in spatiu si timp..Cred..In fine, sa revenim..
Am cunoscut oameni..Multi..De toate felurile si culorile..Fiinte atit de diferite una de alta..Cu stiluri, entitati, lumi, valori, care au variat de la minus la plus infinit..Si care s-au manifestat liber..Care mi-au aratat cum se pot vedea eurile mele din puncte de vedere diferite..Si m-au analizat..Sau, care ma priveau, sau le priveam, indiferent..Sau care erau deschise, placute, acceptate social, dar care, nu ma puteau intelege..Sau care erau firesti, integrate, si care incercau intr-un fel deschis, sa ma priceapa..Ori care nu ma acceptau, sau nu-mi acceptau ideile sau fiinta in partile ei..
Bun..Nu sint un etalon de inteligenta sau spirit..Nu sint ce sau cine ar putea deveni, pentru ca am scris citeva rinduri..Si nu-mi place sa fiu transformat in ce nu sint, sau nu am fost..Eu sint acuma, aici, un om..Nimic mai mult..Pe mine ma cuceresti cu o idee, sau ma poti indeparta cu o idee..Nu am fixuri altele decit cele legate de amintirile frumoase..Sint deschis spre absolut orice e atit de inalt, pe cit e de generos..Pentru ca imi place, mai mult decit orice, spiritul care isi depaseste originile, si isi cauta inaltimile..
Cum spuneam, am cunoscut lumea din lumi, cea pe care am putut sa o pricep..Si am ramas fascinat de armoniile ei irepetabile..Ca si tine..

Ratacit printre priviri

Trecutul te priveste din spate, prezentul din fata, si viitorul de deasupra..Ai oricind ochi asupra ta, ca sa nu te simti singur..Ochi ale unor entitati, sau ale unor fiinte..Ochii ficsi..Cu priviri laser, cind mai seci si rigide, cind mai vii si stupid-anoste..Ochii de culorile universului, care iti analizeaza tot..
Uneori mi se mai intimpla, si mie, sa ratacesc pe unele drumuri..Sa ma pierd..Dupa cite un soc emotional, sau cind urmaresc saltul gratios al cite unei iluzii..Si ramin asa, confuz, privind imprejur, si incercind sa-mi imaginez unde sint..Apoi mai fac pasi, mai privesc, ma mai gindesc, si incerc sa-mi amintesc de ce, si cum am ajuns aici..Greu..Foarte greu..Aproape imposibil..Dupa care imi amintesc ca am avut o harta..Pe care, normal, nu o gasesc, pentru ca, normal, in viltoarea entuziasmului sau a confuziei momentului startului, am uitat-o..O harta..Ca o diagrama a eliberarilor mele..Dar, care, ghinion, lipseste..Trist..Sa uit sa iau tocmai harta care sa ma ajute sa ajung inapoi..Apoi imi aduc aminte ca am un blog, pe care am scris cuvinte, ca intr-un jurnal..Doar e si el o harta a intimplarilor mele trecute..Da, este..Dar nu e intotdeauna cea care sa ma ajute sa-mi amintesc cine am fost, in anumite momente..Da..
Apoi, singur, imi aduc aminte reperele de pe drum..Cladirile, copacii cu forme ciudate, semne de tot felul..Si, asa, din aproape in aproape, urmaresc ce am tinut minte, si ajung la start..Adica la mine, cel care eram, atunci, inainte de a fi trait experienta care m-a facut sa ma ratacesc..La mine, cel de mai demult..
Vezi tu, experientele noastre au fost privite in tot timpul asta de atitia ochi..Care ne-au vazut..Si care au ramas asa, ochii fixati, cu priviri fixate..Si care ne-ar fi privit oricum, si orice ni s-ar fi intimplat..Identic..

Deasupra

Cine ti-ar fi fost mai alaturi decit batrinul oras? Cine te-ar fi inteles mai bine? Cine te-ar fi ajutat mai mult, decit orasul, cu amintirile lui? Nimeni..Pentru ca oamenii sint de un egoism diliu si sinstru, si ce treaba ar fi avut ei cu tine? Pentru ca ei, in prostia lor, nu ar fi inteles nicicum legatura ta cu orasul..Sau viata ta secreta..
Iar intre tine si oras era ceva sublim, oricum..Mult deasupra a ce ar fi putut vreodata sa intelaga ei..
Spatiul nu il poate intelege lumea..E doar pentru cei alesi..E o lume care ii depaseste pe cei ce traiesc de atit de mult timp, in ea..E ceva ce priveste de deasupra..De atita timp..

Locul fiintei

Tu esti o entitate care te cauti..Etern..O fire ce se vrea reflectata in ceilalti..In timp..In ceva, ce vine ne nicaieri..In tot..In spatiile constiintelor celor ce vor veni..In oglinzile de acum..Din viitor..
Armoniile cinta pe ritmurile timpurilor..La ele ne raportam fiintele..
Mai demult au trait ceilalti..Privim spre ei, ca si cind privim spre noi..Spre noi ce ar fi putut fi..
Ne dorim sa ne fi putut purta fiintele prin trecuturile lor..Cumva..Intr-un timp ce ar fi plutit peste toate vremurile..Si care ne-ar fi putut face sa intelegem ce a existat..
Daca ne-am fi nascut pe o planeta desertica, sau inghetata, am fi fost cu totul altfel..Daca am fi fost straini in propria viata, am fi devenit cu totul alte fiinte..Dar ne-am nascut aici, acum, asa..Asa cum sintem..
Vedem realitatile din locul din care existam..Si privim spre lume de aici..

Lumile cautate

Am trait multe experiente, si multe vieti..Am vazut ce multi nu au stiut sa exprime..Le-am depasit vietile, si am mers inainte..Am fost in centrul unor existente ce nu si-au gasit cuvintele..
Sint un om, ce a cautat sa se defineasca in cuvinte simple..Cu ce a avut la indemina..
Tu esti in masura in care poti citi printre rindurile cunoasterii celorlalti..Esti, cum te poti defini, singur..Si iti poti supravietui lumilor definite de spiritualitatile atitor clasici..Tu, ca eu, autentic, care a depasit entitatile lor..
Am uitat ce au definit atitea trecuturi..Am trecut peste unele spirite, ca sa stiu ca pot fi liber, si independent, eu, ca entitate..Eu..Spiritul liber de acum..Care poate privi liber, spre atitea lumi..Eu..Cu toate lumile mele..Cite mi-au mai ramas..
Je m'en fous du passe..J'ai autour l'univers entier..Et je suis libre comme j'ai ete toute ma vie..Je doute donc je suis..Comme sir Descartes..Je suis comme..
Traim intr-o lume care isi cauta ratiunea..Ca dintotdeauna..Nelamurita..

Destine

Avem secvente din trecut, in memorie..Intotdeauna..Avem viziunile spatiilor..Ale imprejururilor ce ne-au determinat amintirile atasate de evenimentele acelea..Din unghiurile timpului..
Adevarul e subiectiv..Asa ne-a fost intotdeauna..Am vazut totul prin prisma trairilor..
Viata nu ne-a iertat, pentru ca nu ar fi fost firesc..Doar am acceptat regulile acelor timpuri, pentru ca altfel ar fi fost imposibil..Am existat nestiut, si invizibili pentru ceilalti..Fantome ce doar exprimau vointele celorlalti, impuse..Numere de catalog, etichete puse pe locuri sociale, umplute de suflete confuze..Ca si acum..
Daca respiram aerul de dupa revolutia-evolutie, e pentru ca am primit alte etichete..Mai moderne..Ca sa ne putem comporta mai detasat..Ca sa ne eliberam de intunericurile depasite..Ca sa fim atit de contemporani si de detasati in propria noastra prostie..
Imi traiesc vremea in pielea mea de om inconjurat de toate libertatile posibile..Respir aerul lumilor tuturor posibilitatilor..Si ma cred centrul universului..Al unui univers ce se contracta continuu, si care nu isi mai recunoaste inceputurile constrinse de atitea reguli..Care s-a instrainat de originile nobile, si care isi mai pune intrebari despre fiintele lui de inceput..Care nu se poate intelege, in ce e acum, pentru ca nu s-a inteles in ce a fost..
Uneori ma mai pierd printre repere..Ma simt ca si cum n-am venit de nicaieri..Si, care, orice ar vrea, simte ca n-ar ajunge niciunde..Spre orice ar aspira..E un destin? E o varianta nestiuta?

Picaturi de viitor

Energiile ne acopera vietile..Traim printre ceilalti, visam printre ei, invatam sa ne traim viata impreuna..Vedem ce ne inconjoara, realist..Ne lasam purtati pe drumurile vietii de eurile proprii, si de ale celorlalti..
Vezi tu, noi nu prea ne cunoastem pe noi, si mergem inainte influentati de atitia, si de atitea necunoscute ale lor..Mergem acceptind ca ei, sau ele, au cunoastere, si ne pot ajuta..Le acordam increderea fiintei..
E o greseala sa dam altora drept asupra noastra..Mare..E o greseala si sa dam incredere, chiar..Pentru ca nimeni niciodata nu ne va putea intelege asa cum ne intelegem noi pe noi..A, bine, ca ne-ar putea intelege partial fiinta, si ar putea avea solutii pe moment, asta e posibil..Dar, doar pe moment..
Toti am trait in lume..Am avut parinti, rude, prieteni, care ne-au sfatuit..Mai bine, sau mai prost.. De multe ori mult mai prost..Pentru ca sfaturile lor au venit din lumile in care au trait ei..Depasite..
Vremurile astea sint altfel..Sintem in mijlocul unor viteze neimaginate..Traim rapid, si trebuie sa gasim solutii imediate la probleme practice..Cu ce sa ma ajute pe mine, sau pe tine, ideile, sau variantele de solutii aplicate pe vremea unor stalinisti, care nu aveau idee de realitate decit aceea din documentele partidului unic?
Traim intr-o lume care ori se adapteaza, ori moare..Cit ne mai pot ajuta sfaturile ce ne vin din lumea depasita a unor ideologii moarte si ingropate demult?
Traim acum..Si la acest acum ne-am adaptat..Ce am trait a fost demult..Acum e o alta viata..Chiar daca unii vor sa accepte, sau nu..E treaba lor..Noi luptam, ca sa fim..
Cind spun de mentalitati, de timpuri, de spiritul timpului, parca vad un hol din D-uri, cind eram student, asteptam sa intru in examen, si ma uitam pe fereastra, si vedeam coroanele copacilor..Si cind stateam pe calorifer, si, printre formule, incercam sa-mi imaginez cum arata viitorul..

Viata trairilor

Am trait 30 de ani in acelasi oras, in Galati..Acolo m-am nascut, acolo am crescut..Acolo am avut primele viziuni despre lume, primele amintiri, acolo am vazut prima data tot..Acolo am facut primii pasi prin lumea asta salbatica, si acolo am invatat sa supravietuiesc..Tot ce a fost inceput, a fost atit de adinc legat de lumea aceea..
Apoi am crescut..Am invatat..Scoala generala, liceul Alecsandri, Navele, toate mi-au aratat fata stiintifica a lumii..Am cunoscut lucruri elaborate, am inceput sa inteleg idei si oameni..Si am inceput sa ma inteleg si pe mine..Apoi am plecat..Am lasat in urma locurile, dar am luat cu mine amintirile..Am parasit unele spatii, dar mi-am reconstruit timpul acelor amintiri in alte spatii..Si ce am trait in aceste noi spatii a fost intr-adevar fabulos..Pentru ca am invatat, cum spunea Angela, mai demult, ca viata incepe mereu..Si mi-am invatat si eu viata continuu, cu alte, si alte fete, am vazut alte lumi, am invatat sa ma traiesc in ele, si sa fiu pregatit pentru altele, care vor veni..Totul a fost greu, am facut eforturi mentale uneori la limita nebuniei..De fapt, cam tot ce am acceptat ca challengeuri, sa zic asa, au fost cvasi-imposibile..Dar a fost mai mult decit bine, si reusitele m-au facut sa ma cred regele neincoronat al intimplarilor posibile..Al tuturor intimplarilor..
Dar fiecare medalie are un revers..In timp am avut multe anxietati..Sau frici profunde..Din acelea care iti fac toata fiinta sa tremure, si sa se intrebe ce rost are pe lumea asta..Multe..Mi-a fost frica de oameni, de spatii, de priviri, de rautati, de monstruozitatile de care sint capabili ceilalti, de rigiditatea unor minti, de atitudini agresive, de prosti, de unele amintiri dureroase,  de nesiguranta zilei de miine, de tristeti, de arogante, de siguranta celorlalti, de timp, de atitea nestiuturi, de viitor, de criza economica, etc, etc..Si mi-a fost frica si de mine, de reactiile mele atunci cind eram constrins sa accept atitea, o, da, nedreptati..
Dar au trecut toate..Acuma sint mai matur, cred..Am depasit multe din fricile astea..Pentru ca mi-am dat seama ca toate sint trecatoare..Si doar moartea e definitiva..In rest, toate, absolut toate pe lumea asta au o solutie..Mai mult, sau mai putin dureroasa..Peste toate se poate trece..Si iti poti face o viata asa cum ai dorit..Chit ca nu ai sa te imbogatesti material..De fapt, poate ca materialul nu e un scop al vietii, pentru ca nu iei nimic cu tine, dincolo..In nici un caz..Tu, in fata tuturor ramii prin ce ai construit..Si asta e bine, chiar foarte bine..Mai sint unele chestii neimplinite, totusi..Ca o familie, si o inventie technica..Dar mai e timp pentru ele..Sper sa le fac..Mai am ceva timp pina la penzie..Destul de mult..Bine, inventia e pe drum, sper sa iasa.. Iar restul, vom vedea ce va fi..Ca-cit traim speram..

Trecator printre dune

Am visat ca ma pot elibera spiritual..Ca pot sa-mi depasesc orice..Ca pot sa desfac orice legaturi, de toate trecuturile posibile, si imposibile..Si ca ma pot duce oriunde, si oricind..
Apoi am vazut ca imprejur e acelasi desert..Cu aceleasi reguli, impuse de aceiasi oameni..Si am vazut ca ei vor ca si eu sa fiu acelasi..Aceeasi fiinta, desertica..Clara, si conformista..Si care poate accepta, cu stoicism aceeasi uscaciune..Un eu anost, firav, batut de vinturi, si deshidratat..Si care se lasa purtat de furtunile timpurilor..

Locurile sperantelor

Am amintirile locurilor..Vad spatiile impreuna cu trairile unor alte vremuri..Am asociate, in minte, tot, ca un tot.. Cu oameni, grimase, mimici, trairi profunde, ginduri, eurile cu visurile virstelor, conformatia spatiilor interioare si exterioare, arhitecturile transformate ale imprejururilor..
Am amintirile eurilor de atunci, acolo..Asa cum au fost, sau asa cum as fi vrut eu, sa fie..
In timp, toti ne-am schimbat..Ne-am lasat transformati de atitea evenimente..
Cind eram licean, aveam o viata social determinata..Foarte determinata..Ma trezeam dimineata ametit, ma duceam la baie, ma spalam la aceeasi chiuveta, ma stergeam cu acelasi prosop, ma imbracam cu aceeasi uniforma, ma beleam la aceeasi oglinda ca sa imi aranjez tinuta vetusta, ma incaltam la fel, luam acelasi ghiozdan urias si plin de carti si caiete grele, plecam la fel, asteptam acelasi autobuz ruginit, care ma plimba pe aceleasi strazi prafuite, ca sa ajung la acelasi liceu sinistru, respectam aceleasi reguli staliniste impuse de aceiasi profesori, ca sa iau aceleasi note, ca sa trec la aceleasi examene, ca sa, ca sa..Ma conformam.. Ca intr-un joc in care altii decideau de cine as putea fi, pentru ca urmam reguli doar ca sa devin ce imi era destinat sa devin, dupa conceptiile de atunci..Eram mic, si nestiutor, dar atent, si firesc pentru asteptarile lor..
Si nu as fi putut fi altfel, pentru ca sistemul asa era construit..Apoi am fost student, un pic rebelios, cu restante, cu proiecte date mai tirziu, cu profesori exigenti si aroganti, si cu frici care mi s-au adunat stiva, in timp..Am trecut peste toate, am reusit sa acopar asteptarile sociale, si sa devin, semi-meritat un inginer navalist, cu perspective slabe, intr-o lume care incepuse sa aiba cu totul altfel de asteptari..O lume care, in propria suficienta, nici nu mai gindea ca noi, ca ingineri, am fi putut avea, vreodata un loc social..Nici vorba.. Oho..Nici pe departe..Pentru ca nu eram, prin prisma ei, decit un fel de cersetori de locuri de munca..Doar.. Oameni demni de mila..Si asta intr-o lume in care ne-au fost platite studiile de stat..De un stat care, in propria lui prostie si-a abandonat inginerii pe care i-a sponsorizat, ca sa scape de cheltuielile ulterioare, cu ei..De parca capacitatea lor formata ar fi fost o investitie fara sens..In fine..
Cum spuneam, inca mai am amintirile locurilor..Vad spatiile ca parte din amintirile frumoase..Le vad luminoase, prietenoase, dragute, pline cu zimbete si atitudini care ma chemau..Locurile acelea mi-au ramas in minte, mult timp..Si imi sint si acum, cind ma mai incearca durerile existentei..Vad in acele locuri un reper..Vad lumi care ma protejeaza..Si care imi dau incredere..

Spatiile spiritului

Am trait intotdeuna intre clipele concentrate ale atitor trecuturi..Constrinsi de legaturile care ni s-au construit imprejur, de ceilalti..De priviri, si idei, si sperante..Obligati sa le dam incredere..Atunci cind simteam ca ne prabuseam pe dinauntru, cu totul..Ce ironie..Trebuia sa construim sperante intre lumile care ne obligau sa le acceptam mizeriile si colapsurile..Sa dam incredere in visuri, acolo, unde nu a existat, niciodata, nimic uman si inaltator..
Stiu, e datoria fiintei sa-si continue propriul drum..Sa se construiasca, sa devina, sa cunoasca..Sa fie prin ea insasi un exemplu..Adica, noi..Prin ce facem..
Hai sa privim imprejur..Ce vedem? Ce dracu mai reusim sa vedem? Ce fel de existente sa ne mai proiectam? Ce sa mai speram ca mai gasim bun, printre atitea ruine morbide? Cum sa credem ca mai gasim bun, ceva orice, intre atitea amagiri si forme fara fond? Forme sinistre si monstruoase, parca atent elaborate de viziunile unui Goya, si raspindite statistic si uniform, doar ca sa frineze orice varianta de spirit autentic? Ce anume?
Formele mele de depresie aici si-au gasit originile..Am fost impins sa accept toate mizeriile, fara sa mi se ceara parerea..Obligat sa fiu parte..
Cred ca spiritul are lumea lui..Cred ca el e spirit pentru ca are o capacitate a lui, proprie, de a fi independent..O capacitate de a se detasa de tot, si de a fi liber..Are o fiinta proprie, pe cit de elaborata, pe atit de clara, si incurajatoare..Pentru ca pe el, pe spirit il folosim ca propulsie a fiintei, cind vrem sa zburam spre cerurile largi ale deschiderilor spatiale..