Totul e o iluzie intr-o lume a iluziilor care iti reflecta disproportzionat o realitate pe ai crezut-o ca e suficient de stabila, cit sa te agatzi de ea..In mine si in tine e aceeasi fiintza care s-a lovit intotdeauna de reflexiile distorsionate ale oglinzilor astea construite de tine, sau de ceilaltzi..Simetriile au devenit diformitatzi tot timpul, si echilibrul s-a contorsionat..Albul a devenit un negru desfacut in dezechilibre ce pare ca au existat in tine de la un inceput, de la acel inceput cind credeai ca vezi in lume lumini atent construite..
Spatiile se desfac in felii de timp si de asteptari ale unor lumi imaginate..Vedem ce cautam, in asteptari.. Toate ramin nestiute, si inca intr-o devenire ce nu a inceput, inca..Privim atentzi detaliile ce vor prevesti inceputul acestor transformari ale fiintzelor esentziale din noi..
Sintem inca in noi..Identici ca de la inceputurile timpului..Respectam adevarurile care ne-au construit..
Ieri am fost la o intilnire cu mine..Azi ma mai recunosc, dupa atita timp..Miine poate am sa-mi mai fiu prieten.. Dar dupa 1000 de ani poate nu ma mai recunosc..Pentru ca am sa fiu pentru mine ca un strain ce a calatorit in spatiu, si timp..Azi sint un eu care stie ca e inca identic cu sine insusi..
No comments:
Post a Comment