Esuari

Lumile rosii s-au transformat in lumi verzi..Pasiunea a devenit sperantza..Verdele a devenit albastru..  Sperantza a devenit vis..Verdele a devenit alb..Toate culorile s-au adunat inapoi ca sa dea lumina clara si profunda..Razele s-au rasucit inspre alb, ca sa se desfaca iar in fire care au alergat apoi singure prin spatziu si timp..Firele colorate s-au oprit, si din punctele ei au inceput sa creasca, inapoi, lumile culorilor..Lumile s-au desprins de fire, si au inceput propriul joc al geometriilor, dupa care au inceput sa se miste iar, exact ca inainte, si sa se ciocneasca unele de altele, pina s-au oprit in locuri matematic determinate..

Ieri am invatat ca toamnele se definesc prin numere naturale..Incepind cu zero, apoi 1, doi, trei..Toamna asta e a n-a..E cea mai a n-a toamna, si unica din sirul infinit al numerelor naturale N..Si va ramine asa, cit va mai exista timpul..Toamna care a venit in ordinea perfect determinata a unui sir ce a inceput cu zero, demult de tot..In toamna n e noiembrie deja..Si noi existam in determinarea asta a noastra care e ca determinarea toamnei, cumva..Existam..Sintem parte dintr-un dat existentzial concret si real..Sintem?

Toamna e parte din viata noastra care e ca un vis, pentru ca o traim dupa perceptziile noastre care nu stim cit sint de reale..O toamna parte din visul real al fiintzelor care sintem..O fi ea parte si din visul universului? Sau noi, cu visurile noastre toate, sintem oare parte din visul universului? Poate e absurd sa ne gindim ca universul ar putea visa, vreodata..Poate e mai natural sa ne gindim ca universul tolereaza..Daca i-ar pasa, daca ar avea, cumva, o constiintza..Ar putea fi, sa zicem, in ultima instantza, ca universul e indiferent? Asta daca, iar, am considera ca in univers exista un fel de suflet suprem, si urias, care acopera toata materia..Stim ca exista reguli fizice, si transformari care se supun unor legi deteminate..Dar un spirit inca nu a fost descoperit..Poate ca l-am adaugat noi, ca sa simtim ca totul ne poate fi apropiat..Ca sa nu simtim raceala aceea profunda..

Ma gindeam daca si toamna asta nu are in ea raceala aceea rigida care a venit din cosmos..O raceala aberanta si sinistra care a afectat si multe mintzi needucate..Si care a lasat ca totul sa para ca fiecare e intr-o deriva, ca fiecare si-a esuat constient propria sperantza de a deveni..Intr-un ocean fara orizonturi, cu adincimi infinite..