Zimbetul timpului

Timpul s-a rasucit elicoidal de mai multe ori in jurul unei axe ce trece prin originea universului..Apoi s-a intins drept, spre o alta origine a universului..In apropierea punctului zero face sinusoide din ce in ce mai dense..Apoi danseaza in voie, dupa cum evolueaza spatiul spatiilor..Timpul e un fir compus dintr-o infinitate de fire ale universurilor paralele, care se rasucesc si ele, se desprind si curg independent, ca se adune iar..Timpul e regele lumilor..Se transforma in orice..Acum e un fir, miine e un fluviu, ca sa devina un foc dupa exploziile unor bucati de spatiu..Se spune ca el incetineste cind viteza materiei se apropie de viteza luminii..Ca si cind lumina il orbeste, si incepe sa-i fie frica de toate singuratatile pe care le-a vazut..Pentru ca si el e singur.. Ca un rege care a obosit, si ar vrea sa se elibereze de nemurire, si sa traiasca o viata adevarata de trecator..O alegere pe care stie ca ar regreta-o, pentru ca e altfel, si vine din lumi mici, care l-ar constringe..
Timpul e curgere..E o trecere a fiintzei care sintem..E in gindurile si ridurile noastre..Ne modifica trupul..Si el ne va fi martor cind vom trece in nefiintza..Atunci ne va privi rece, ca pe toti ceilaltzi..
Timpul e un altfel de spatziu..Spatziu care e un altfel de timp, parte din entitatea asta care se transforma din ceva in altceva continuu..
Afara e un timp al toamnei..Cad frunze ca anul trecut, ploua, si bate vintul aproape identic..Viata noastra alearga pe caile ei..Vor veni anotimpurile unul dupa altul dupa regulile firii, pina cind se vor transforma si ele in praf cosmic..Praf care va fi indepartat de pe coroana regala a unui timp suprem, cel care le vede atit de indiferent pe toate..Si care mai zimbeste atunci cind spatiul se apropie sa-i vorbeasca despre viatza vietzilor unor fiintze care invatza sa-si traiasca clipa de acum..Fiintze mici si vulnerabile, care stiu ca pot doar sa admire imensitatea departarilor..