Albastru cald

M-am eliberat de toamna..Am uitat ce ma leaga de ea, pentru ca am vrut sa plec la mare..Si am plecat..Am plecat de aici ca sa ma adun si sa ma recompun acolo..M-am reintors, de fapt, intr-un loc care m-a ajutat intotdeauna sa ma calmez, ca sa pot sa-mi reiau gindurile de acolo de unde le parasisem, cind am plecat in aventuri..Marea e visul acela etern al zeilor, parca..
Am ajuns inapoi..Am facut formalitatile, am verificat camera de hotel, am despachetat bagajele, am mai aruncat o ultima privire de pe balcon, si am coborit in viteza..La iesire am facut citiva pasi, apoi m-am oprit, am inchis ochii, si am respirat adinc..Aerul ala sarat mi-a intrat parca in toate celulele..Mi-a trecut prin minte aproape toata istoria lumii in citeva secunde..Am ramas asa un timp, cu ochii inchisi, timp in care legaturile s-au desfacut, si mi-am revenit la mine..Acum eram altfel..Eram MOTIVAT..Aveam refacute toate energiile..
Ma gindeam ca toata viata mea am avut nevoie de ceva, ca sa pot continua, si cevaul ala era un fel de melanj de idei puternice..Idei care erau in mine si pe care le cautam peste tot in social, ca sa le simt  justificate, dar care nu apareau, decit foarte rar..Si atunci am zis ca mai bine caut sa le gasesc nespuse in profundul unor fiintze reale..Si am tot cautat pina am inteles ca ce ma determina sa fiu ce sint e sperantza pe care doar eu trebuie sa invatz sa o construiesc cu bucatile din propriul suflet..Aici e adevarul meu, chiar in mine..Totul e sa pot sa caut, sa il caut si sa-l scot  din adincimi, asa cum e el, sa-l curatz de depunerile timpului, si sa-l folosesc..Pentru ca doar el ma poate ajuta..
Dupa ce am repus gindurile in ordine am facut citiva pasi pe faleza..Am revazut marea cu bucurie..Albastrul intens, orizontul, cerul limpede, valurile, nisipul, urmele pasilor..Toate erau la fel de adevarate in universul asta care ma inconjura cu o caldura pe care parca o uitasem..Marea cea stabila, care construia linia orizontului, si care era un fluid schimbator si instabil, ca timpul..Marea deschisa a fi descrisa de atite vise spuse, si nespuse..Marea eternurilor din noi, cei care sint aici sa o admire o fractziune atit de mica din timp..Marea apa, in care incercam sa ne dizolvam grijile, si sa refacem sanatatea trupului fiintzei care inca mai sintem..
Marea e in multe din visurile mele..O iau cu mine peste tot..Cind nu o am alaturi ma gindesc la ea..Sint un copil pe o plaja..Ma joc in nisip, si sint fericit sa ma balacesc..Sint eu, si mi-e bine..