Maudie

Am vazut un film, "Maudie", despre viata unei pictoritze canadiene..Totul e atit de direct si de sincer, ca iei totul exact cum e, intri absolut deschis in simplitatea aceea a vietii construita imprejurul unor profunzimi reale, si autentice..Ea e o femeie chinuita de artrita, care, ca sa se intretina s-a angajat femeie de casa la un tip cam primitiv si artzagos..In timp, intre ei s-a construit o relatzie, urmata de o casatorie..Intre timp ea a inceput sa picteze, si a devenit cunoscuta..Inainte de a muri i-a spus sotului ei, ca a fost iubita..
Daca esti sensibil filmul te duce spre unele dureri ale sufletului, si iti arata cum e sa fii un artist intr-un trup de femeie bolnava..Si te doare tare si pe tine..Si totusi,  dupa un timp te gindesti la ce a spus ea, ca a fost iubita.. Si te gindesti iar, daca nu cumva de noi ar treb ui sa ne fie mila, pentru ca pe noi nu prea ne-a iubit, cu adevarat, nimeni..Sincer acuma..Pentru ca noi am fost inconjuratzi de false afecte, de simulari mai bine sau mai prost jucate..Am trait inconjurati de o lume placebo, in care fondul a fost inlocuit de forme de toate felurile imaginabile..Subtil, si sinistru, ca sa ni se minimalizeze sufletul pina la limita dincolo de care nu mai afecteaza pe nimeni..Constientizarea realitatilor astea doare cel mai tare..In fine..
Imi vine sa ma reapuc de arta, s-o reiau de acolo unde am lasat-o, si sa-mi dau drumul la ideile formelor si culorilor, ca sa ma eliberez de tot..Cred ca imi datorez asta mie, doar..Si cred ca toata experientza asta de viata adunata m-ar face sa fac ceva ce e cu mult mai bun decit faceam atunci cind incepeam, pentru ca atunci imi era frica sa pictez, pentru ca vedeam ce usor e sa stric ceva ce construisem inainte..Si asta pentru ca simteam ca imprejurul incercarilor mele se construia o retzea de ura si deziluzie venita, acum intzeleg mai bine, dintr-o frustrare a unor mediocri stupizi, falshi, si complet incapabili de a face ceva..Ei m-au inconjurat cu propriile mizerii, incercind sa ma faca sa cred ca niciodata nu as putea fi mai bun ca ei..Si asta m-a durut pina intr-acolo cit sa nu mai fac nimic..Pare ca ma lamentez, si ca vreau sa justific motive pentru care nu am continuat..Dar e adevarul pur..Si e asa cum e..
Cindva o sa-mi iau revansa, si o sa reusesc, cred..Imi trebuie doar un moment de liniste, si o incredere ce nu mi-a fost niciodata acordata..Pentru ca nimeni nu m-a cunoscut suficient, si nimanui nu i-a pasat..Stiu ca si ceilaltzi creatori au trecut prin asta, si ca ei au avut suficienta vointza si determinare, dar ei au avut totusi citeva suflete alaturi..Stiu ca si ei au fost la fel de singuri cind au pornit pe drumul asta al insingurarii artistice.. Dar au avut un propriu sprijin, cumva, pentru ca au fost recunoscutzi atunci cind creau propriile opere..
Cred ca am avut si eu nevoie de o conexiune a sufletelor, asa cum o am si acuma..Si cred ca mai visez ca asta mai e posibila in lumea asta in care adevarul mai e inca confundat cu stupidul care cauta succesul comercial..