Invingatorul trecuturilor

Fraza are in ea zece ginduri nespuse..Intelesul dintre fraze are, la fel, zece ginduri nespuse..Iar intregul unui text are cu mult mai multe ginduri nespuse decit suma aritmetica necesara pentru fraze, si intelesuri..Pentru ca textul intreg e un cosmos in sine, si ca sa il construiesti treci prin agonii de toate felurile, care nu se pot contabiliza..Textul e adevar, si adevarul e durere indulcita cu extaz, cind si cind..
Sint, si vin inspre mine, cind pot, cu sperantza..Si, cind nu pot, fug de mine cu disperare..Dar ma caut, si uneori ma gasesc..Si atunci celebrez..Devin extaziat, ma bucur, si observ cu atentzie tot..Imi dau drumul fiintzei..Dar asta e extrem de rar, si se vede in intensitatea trairilor..Pentru ca, de fapt, in realitate, eu, cu mine ne respingem, asa cum o fac toti ceilaltzi intre ei..Imi sint strain mie insumi, si chiar dusman de cele mai multe ori, pentru ca eul nu suporta minele..Desi, mmm, eul si minele ramin parca intr-o relatie rece si distanta, de suspectivitate reciproca, dar care s-ar putea alia, cumva, atunci cind anumite necesitatzi o cer, desi greu de spus, pentru ca eul si minele au eurile si arogantzele lor, si isi pastreaza distantza..
Asa..Am scris aici doar despre 2 personaje posibile, dar ele sint mai multe, poate mai multe chiar decit numarul cavalerilor mesei rotunde, si toate se cearta continuu, si urla, si bat cu pumnul in masa..Iar cel care invinge si isi impune vointza e poate acel care aduce ca argument sensibilitatea fiintzei, si acele idei care sint de o inaltzime aproape inaccesibila..Ideile idealuri..Cele ca stele polare, care stau stabile si identic cu ce sint dincolo de toate incercarile posibile ale vietzii..
Da, avem in noi multe variante de posibile trairi, si ratziuni care se lupta ca sa devina..Si toate sint perfect justificate..Cea care invinge e cea care acopera  tot cu adincimile acelea care nu pot fi spuse, pentru ca au in ele puterile tacerilor..Ale unor adevaruri infinit de adinci..
Ce scriem in cuvinte e ce simtzim ca vine din noi, si ce ne gindim ca ar putea mai bine reflecta acele adevaruri..Si o spunem deschis..Si ne eliberam, cumva..Dar ce nu spunem e, parca, cu mult mai adevarat, si ne da o sperantza ca vom putea-o spune miine, mai bine, si mai autentic, in acea etapa a vietii in care vom fi altfel, mai avansatzi in tot..O etapa in care am putea demonstra ca chiar am invins toate trecuturile, si am reusit sa devenim ce am demonstrat ca putem..