Daca ar fi

Iubirea e implicita..Adica devine asa, dupa ce iti explicitezi fiintza in fata omului care te simte cum esti implicit..Si care e in perfect acord, pentru ca te simte, te intelege, si ti se alatura intr-o explicitare care sa devina o relatie implicita..Aici e un moment crucialo-rational care cam trece dincolo de aparentze, pentru ca e o chestie de relatzie intre suflete directe si concrete..Eu, si tu, cei care sintem exact ce sintem, fatza in fatza..Ca oameni, cu calitatzi si defecte, cu bune, si rele..Implicite, si explicite..
Sintem amindoi imperfectzi, eu mai mult ca oricine, si eu sint si intr-o indeterminare care ma face sa spun ca imi e ca o a doua natura..Asa sint..Fara sa ma laud:))) Sint un cineva greu de acceptat, recunosc..De asta si viata mea e asa de neliniara cum n-a fost vreodata..Si de asta si viata mea afectiva a cam fost dezastruoasa, pentru ca, na, nimeni nu accepta sa fie alaturi de cineva care..
Iubirea nu e conforma..Iubim oameni care simtim ca ne cred, si care ne demonstreaza asta prin ce spun, si ce fac..E complicat..Pentru ca de multe ori ne agatzam  iubirile de acele care arata ceva in care chiar credem.. Ca sa vedem ca toate se transforma in cu totul altceva..
Daca ar fi sa te iubesc e pentru ce esti tu cu adevarat..Si atunci as sti sa te fac si pe tine sa te indragostesti de mine..Cred..