Paradisul teoretic

Un mediu profesional e foarte interesant pentru ca e plin de variante de idei, de logici, de cautare, de contact cu umani care traiesc aceleasi  cautari si intrebari ca tine, fiecare in felul lui..E incomparabil mai frumos intre profesionisti decit oriunde altundeva..Dar in viata apar si multe altele..Adica multe alte provocari foaaarte interesante, pentru ca te pun pe alte drumuri de explorat..Bun, asta e partea buna..Partea cealalta e ca personajele se cam limiteaza la ce e aici..Si asta limiteaza mult comunicarea..E o autosuficientza de ego arogant care bintuie ca un fel de boala printre multi..Si asta ma scoate din toate saritele, pentru ca mintea mea vrea sa stie mai multe, si sa nu fie blocata din cauze exterioare de oameni..Decit ca, na, cind lucrezi cu materialul clientului se mai intimpla cam des ca materialul sa fie ultra-prost, asa ca si clientul..In fine..Deci, in mediul profi e bine da e cu limite cam clar, si  inevitabilo-iremediabil impuse..Si deci, evident ca iti cauti alte drumuri prin mediul asta social general, sa zic asa, la plesneala, ca na, aici nu-s exigentzele prea mari..Si iti pui miinile in, evident, cap..Adica pe, evident, cap, ca nu ai cum "in" cap, asta e doar o expresie..Ca mediul asta nene e cu lovituri sub centura, rinjit in gingie, si dat foc la poduri, adica..Ca asa e pentru toti..Si na, iti vine sa o iei la goana spre mediul ala profi, din care ai evadat, si care acuma iti pare de un miliard de ori mai tentant, iar cind ajungi aici iti vine sa fugi si de el, undeva in alta parte..Si te intrebi atunci, cum naiba de e asa, cind putea sa fie altfel, adica mai bine? Ca, fundamental, toti pare ca sint buni..Teoretic totul e un paradis..Practic insa e pe dos, adica invers..