Iubiri incomplete

Cum spui cum sint lucrurile? Pentru ca unul e asa, altul altfel, si toate sint atit de diferite intre ele..Cum  le definesti, ca sa le poti mai tirziu aranja pe rafturile memoriei? Cum le definesti obiectiv, exact cu ce sint, ca sa reziste pe locul lor si atunci cind esti trist, si si atunci cind esti vesel si debordant? Poti face asta?
Cred ca am inteles iubirea in felul meu..Incomplet..Am trait-o incomplet, si am memorat-o asa..Si am lasat-o asa, autentica in incompletidunea ei glorioasa..N-am incercat sa o schimb, pentru ca nu ar mai fi fost autentica..A avut in ea toate trairile posibile, si imposibile..De la agonie, la extaz..A mers pe tot felul de traiectorii, pe linga fiintza mea, impreuna..Dar, dupa un timp s-a oprit, si m-a lasat singur..Nu si-a dat sansa sa devina intreaga..Si eu m-am despartzit de ea asa cum am putut..Mai am si acum cicatrici pe suflet, care mai singereaza, uneori..
La inceput am fugit de mine..Apoi am invatat sa ma accept..Am trait cum mi s-a intimplat..Iubirile au fost toate dureroase..S-au adunat dupa un timp intr-o maturizare a intelegerilor, ca sa devina una, Iubirea cea eterna, si inalta, ideal si simbol, care sa depaseasca prin marime iubirile reale si incomplete..
Dupa dureri vin si eliberari, si astea te recompun..Te mai gindesti la toate, dar altfel..Nu mai depinzi de ce a fost..Si inveti sa nu mai regreti iubirile incomplete..Chiar daca asta nu te face altul..Esti la fel..La fel de incomplet ca iubirile incomplete..Si la fel de cautator de iubiri, pe care, de acum incolo ti le doresti complete, sau macar rezonabil de complete..