La multi ani!

La multi ani, sa ni se indeplineasca toate dorintzele pe 2018! Ar fi frumos si daca s-ar indeplini citeva dar sa fie mari si bune, in special din cele legate de bani si de sanatate. Sa speram, si sa facem si noi cit putem de mult. Chiar, oare ce numere ies la lotto? Desi ca sa cistigi loteria trebuie un noroc chior, e pura intimplare, ca cica in general cistiga cine nu te astepti, pe cite un bilet simplu, fara variante sau alte scheme. Io cred ca tre'sa-mi repar masina, ca mi s-a congelat la minus 27 grade cit a fost noaptea trecuta, si azi am incercat sa-i dau un boost si cred ca s-a ars ceva la motor, si bateria nu reactioneaza deloc..Sa vad, naiba stie ce o sa fac, astept sa se mai incalzeasca ca mi s-a acrit de gerul de ultimile 3 saptamini, m-a deprimat. A venit o furtuna din nord, si care cica se duce saptamina viitoare..Sa se duca..
N-am plecat nicaieri ca cel mai bine si mai confortabil e tot acasa. E ora 3:41 pm acuma, in Ro e 10:41 pm.. Mai sint citeva ore si se schimba si anul, intram in 2018..Ce trece timpul..Imbatrinim..Macar sintem mai intzeleptzi..Acuma cine stie daca ce am trait, sau traim nu e doar o iluzie..Unii aduna averi, altii abia o mai tiriie, pina la urma poate ca e mai bine sa le echilibram pe toate, si sa ne construim onest fericirile..
Toate bune, si cit mai multe reusite pe 2018!
La multi ani!

Harta emotiilor

Ca sa reusesti ceva trebuie sa iubesti acel ceva, pentru ca reusita cere multe de tot, lucruri si eforturi si sacrificii chiar pe care trebuie sa le faci, si care iti plac sau nu..Lucruri pe care daca nu le-ai face nu ar aduce reusita aceea pe care ti-ai propus-o, pentru ca reusita e un intreg format din toate, si are nevoie de toate..Si de asta ai nevoie sa o iubesti neconditionat, pentru ca iubirea iti da toata energia necesara..E simplu asa in teorie..Dar e frumos, cred, pentru ca te conectezi iar cu iubirea aceea din adincurile fiintzei tale..
Acuma reusita aceea poate fi ceva de la simplu la complicat..Mie mi-au placut cautarile..De fapt nu mi-au placut ele in sine, pentru ca cer efort mare, ci m-a atras posibilitatea unor raspunsuri la intrebari, ca sa inteleg mai bine ceva misterios..Si ca sa-mi mentin mintea antrenata, sa nu rugineasca..
Un post scris aici mie mi se pare o reusita, pentru ca nu pot sa scriu la comanda, ci cind mi se aduna in cap niste idei sau ginduri, sau trairi profunde, si intre care exista o legatura, legatura care e si ea de la inceput, sau construita..
Textul e un tren de cuvinte, si astazi se scrie mult, doar ca putine texte au intelesuri pe care sa merite sa ti le apropii de suflet..Cele care au devin opere clasice, si traiesc in constiinta colectiva ca avind valoare..Restul dispar destul de repede..Nu stiu daca posturile mele au valoare cit sa merite sa ramina stabile in memorie, dar stiu ca un post scris e pentru mine o mica bucurie..Si mai e si un fel de document, sau ca o harta a emotiilor mele din momentul cind l-am scris..

Paradisul teoretic

Un mediu profesional e foarte interesant pentru ca e plin de variante de idei, de logici, de cautare, de contact cu umani care traiesc aceleasi  cautari si intrebari ca tine, fiecare in felul lui..E incomparabil mai frumos intre profesionisti decit oriunde altundeva..Dar in viata apar si multe altele..Adica multe alte provocari foaaarte interesante, pentru ca te pun pe alte drumuri de explorat..Bun, asta e partea buna..Partea cealalta e ca personajele se cam limiteaza la ce e aici..Si asta limiteaza mult comunicarea..E o autosuficientza de ego arogant care bintuie ca un fel de boala printre multi..Si asta ma scoate din toate saritele, pentru ca mintea mea vrea sa stie mai multe, si sa nu fie blocata din cauze exterioare de oameni..Decit ca, na, cind lucrezi cu materialul clientului se mai intimpla cam des ca materialul sa fie ultra-prost, asa ca si clientul..In fine..Deci, in mediul profi e bine da e cu limite cam clar, si  inevitabilo-iremediabil impuse..Si deci, evident ca iti cauti alte drumuri prin mediul asta social general, sa zic asa, la plesneala, ca na, aici nu-s exigentzele prea mari..Si iti pui miinile in, evident, cap..Adica pe, evident, cap, ca nu ai cum "in" cap, asta e doar o expresie..Ca mediul asta nene e cu lovituri sub centura, rinjit in gingie, si dat foc la poduri, adica..Ca asa e pentru toti..Si na, iti vine sa o iei la goana spre mediul ala profi, din care ai evadat, si care acuma iti pare de un miliard de ori mai tentant, iar cind ajungi aici iti vine sa fugi si de el, undeva in alta parte..Si te intrebi atunci, cum naiba de e asa, cind putea sa fie altfel, adica mai bine? Ca, fundamental, toti pare ca sint buni..Teoretic totul e un paradis..Practic insa e pe dos, adica invers..

Sarbatori fericite!

Cre'ca depresiile lovesc tare pe aia singuri fix de sarbatori, cind toti isi afiseaza ostentativ fericirile lor, care cu ce are..Pe mine ma enerveaza nu ca-s grobiano-scirbosi si isi pun poalele-n cap ci ca-s ultra-prosti fara vreo sperantza de recuperare..In fine..Azi dis-de-dimi m-am dus sa-mi pornesc masina dupa vreo 3 saptamini, ca na..Si evident ca bateria si-a dat duhul, si acuma tre's-o boost, sa vad cum ma descurc, desi numa de asta nu-mi arde, ca e frig afara, si bate si vintul. Cind nu mi-a pornit, dupa vreo 3-4 chei le-am urat de bine tutulor sa se prajeasca in iad, ca na, e sezon si trebuia sa-mi fac datoria cu o ura sincera de urat.
Pe urma m-am gindit la chestia asta: ce e dom'le fericirea asta pe care o cauta toti? Nu e cumva supraestimata? Probabil ca da..Acuma fiecare are fericirile lui proprii dupa care alearga, cred, ca nu coincid.. Inainte credeam ca uite, daca halesti bine esti fericit ca ai bagat in tine chestii sanatoase, si ti-ai satisfacut simtul gustului, dar vedeam pe urma ce munca e sa digeri toata mincarea mincata..De citeva zile am experimentat ce face lumea ortodoxa cu postul; adica n-am mincat cite o zi, asa, la vreo 2-3 zile, si a afost asa de misto, ca m-am simtit usor ca un balon cu heliu..Ma mir ca n-am decolat, sau ceva..E si fun, chiar daca simti ca corpul sufera, dar bei lichide, ceai, cafea, apa, merge si un vin..
Vine Craciunul, cica luni pica la astia..Nu-mi cumpar multa mincare ca e sinistru sa imi suprasolicit corpul.. Mai am praf de piure destul de mult, paste la plic, orez, conserve de rosii, piine, si ceva prin congelator. N-am deloc carne.. Am si malai, vreau sa-mi fac o mamaliga, ca n-am facut niciodata, si s-o maninc taraneste, cu o ceapa sparta cu pumnul..E mai bine si mai frumos cu chestii adevarate..Fericirea si sublimul stau in felul in care armonizezi lucrurile simple..In fine..
Sarbatori fericite, si toate bune!

Depresii induse

Viata e imprevizibila..Poate de asta si continua sa existe, altfel ar fi implodat sub presiunea unei plictiseli alimentata de monotonie..Imprevizibilul vietii face sa nu o intelegi in absolut nici un fel..Are transformari haotice si care nu se pot incadra in nici o logica..Dar ce e mai neplacut e ca viata te trateaza cu o gama uriasa de sinistro-monstruozitatzi..Da fept nu viata in sine, cit oamenii..Ceilaltzi..Se si spune ca "infernul e ceilaltzi"..
Am stat mult sa ma gindesc la depresie, pentru ca e o mare problema astazi, si a afectat mai mult sau mai putin cam pe toata lumea..Depresia urmeaza unor dureri sau suferintze, si e in natura noastra profunda..E una dintre cele mai dure afectiuni pe fond nervos pentru ca e o continua tortura..De asta unii aleg suicidul, ca sa scape..Are cauze de peste tot depresia, practic in tot ce te face sa suferi, si are magnitudini diferite, functie de cit de sensibil esti, e firesc asta..De luptat cu ea te lupti singur, si e bine chiar sa o cam ascunzi, pentru ca ai deveni usor bataia de joc a celorlaltzi, si asta pentru ca, de fapt, ei ti-au si indus-o in minte cu toate mizeriile care ti le-au aruncat..Iti trebuie ceva eficient cu care sa lupti, ceva care sa anihileze efectul exploziv al ideilor alea monstruoase..O injuratura, un cintec, un film, o imagine, ceva mental puternic pozitiv..
Pe mine oamenii ma deprima, pentru ca se combina la rau si fac multe mizerii gratuite care sa le satisfaca instinctele cele mai joase..Si ma deprima si ca nu ai ce sa le faci..E destul de sinistru cum ii avantajeaza corectitudinea asta sociala ipocrita specia asta..In fine..
Probabil ca cel mai bine e sa discuti despre depresie cu un deprimat ca tine, dar sa fie cu valori apropiate, pentru ca el sau ea te-ar intelege cel mai bine..
Am gasit un cintec al lui Serge Lama, Je suis malade, care mi se pare cea mai buna reprezentare armonica a tristetzii devenite depresie..Dalida traia efectiv toate cuvintele, si frazele cintate..

Deriva

Uneori am spus lucruri spre lume, am spus cuvinte si fraze in sir..Apoi am spus spre lume taceri care sa lege ideile din minte..Si lumea nu le-a inteles, pentru ca nu a aratat asta..Sau nu i-a pasat..Ma gindeam ca toate sint poate din cauza ca lumea e deja plictisita de toate cite a trait, si nu mai e nimic demn de atentzie..Si atunci, orice am face, oricine am fi, oricite am incerca, probabil ca vom avea acelasi raspuns: tacerea..
Eu m-am cam resemnat demult cu tacerile, pentru ca, pe undeva, o tacere e mai acceptabila ca o durere.. Dar tacerile incep sa doara, cind se acumuleaza, si pot genera frica si o paralizie a vointzei de a mai dori sa faci ceva..Ramii un observator tacut, care cauta sa gaseasca din tot ceva care sa fie conform cu propriile lui adevaruri..Si asta iti mai aduce o mica bucurie..Restul ramine la latitudinea ta sa mai cauti bucurii si in altele..
La ce au fost bune singuratatile astea? Uneori simt ca cineva a vrut sa experimenteze pe mine un destin, ca sa vada limita umana..Apoi ma uit in jur si vad suflete mult mai indurerate care duc cu ele greutati mari..Si inteleg ca vom trai o eterna singuratate, pentru ca sintem unici..Sau poate ca depinde de noi daca sa ne pastram intacta singuratatea, sau sa o legam de o alta, sau altele, pentru ca sintem mici si vulnerabili, si lasi in fata eternitatii..Asta ne e conditia..Nu e de blamat ca ne agatzam de ce putem..Poate mai degraba e de compatimit..De asta ne mai vine sa urlam citeodata..Dar ne aducem aminte cum a fost inainte, si ne inghitzim toate sunetele..Raminem doar cu ochii deschisi..

Modele teoretice

Cunoasterea a evoluat pas cu pas, plecind de la lucrurile practice..De asta si creierul nostru si-a marit cantitatea de materie cenusie, cea responsabila cu gindirea..Daca am merge in anii 1000, sa zicem, am vedea o societate mai primitiva ca cea de acum, pentru ca in 1017 ani de atunci societatea a evoluat, adica a descoperit lucruri noi pe care le-a aplicat practic..Si asta s-a facut gindind la variante, testind, verificind, pina cind s-a obtinut ceva mai bun ca inainte..Si toate astea s-au facut pe baza de modele teoretice construite si ele pas cu pas..
Eu cind vreau sa fac un design 3D la ceva plec de la un model simplu pe care il perfectionez folosind tot ce stiu teoretic si practic, pina cind mi se pare ca e complet..Asa se rezolva si alte probleme practice, fie ca sint de inginerie, personale, de societate, etc, incerci sa construiesti modelul teoretic..Si daca ceva nu functioneaza e pentru ca modelul teoretic nu e construit pe baze practice: de asta s-a prabusit comunismul, de exemplu..Aici fiecare problema are partile ei specifice, si detaliile sint cruciale pentru fiecare caz, chiar daca ele pot fi asemanatoare, aparent..Dar modelul teoretic reprezinta o conceptualizare a unor solutii practice gasite pina atunci, si el se poate folosi ori de cite ori apar probleme similare..De asta mie modelul asta teoretic mi se pare esentza lucrurilor..
Si asa, de la unele modele treci la altele, apoi la altele, si inveti sa iti apropii ideile care se aplica conceptelor..Si inveti alte, si alte idei, iti schimbi continuu felul de a gindi, evoluezi in bine..Apoi iti dai seama ca devii idealist prin prisma celorlaltzi, care incep sa fuga de tine..Si ajungi cam singur, pentru ca nu se mai oboseste nimeni sa caute sa inteleaga ce spui..Unii mai consuma o energie cit sa te injure scirbos..Ii injuri si tu in stilul tau, iti iei palaria si bastonul, si inchizi usa pe dinafara..Apoi pasii prin frigul asta social iti mai trezesc optimismul..Si iti promiti ca vei avea mai mult curaj de acum inainte, desi stii ca totul e cam la fel, dar na, supravietzuirea cere si un pic de nebunie..Ca e inca iarna..

Mihai Intiiul si Ultimul

Foarte emotionanta inmormintarea regelui Mihai..A fost de o decentza nemaintilnita la romani, si un fel de exemplu de cum ar trebui sa fie lucrurile intr-o tara normala la cap..Abia acuma il descopera romanii, cind nu mai e, asta dupa ce i-au dat suturi cit a trait, mai ales in postcomunismul barbar romanesc..Poate ca asa a fost sa fie, poate ca doar asa ar fi curs istoria reala, si nu in alt mod, pentru ca asa erau mentalitatzile vremii, si asta era destinul, singurul destin posibil, cine stie..Postcomunistii au profitat fiecare de naivitatile poporului si l-au pacalit masiv, mai ales ca la romani e o dezbinare si o tradare continua in istorie..In fine..
Acum romanii parca s-au trezit sa-si urle nedreptatile, cind au vazut cine a fost Mihai, si sa-i ceara iertare.. Poate incearca sa reporneasca societatea pe alte principii, ca cu vechile mizerii nu mai merge..
Ciudata fiintza e omul..Instabil, iritat, confuz, gata oricind sa creeze arta, dar si sa faca o nefacuta..
Mihai a fost un tip corect, si un om bun..Rar printre sus-pusi..Si rar printre ceilaltzi..E pacat, totusi, pentru ca doar o viatza avem, si e pacat s-o risipim prosteste, cind am putea s-o traim printre valori adevarate, poate chiar glorios uneori..

Sursele misterelor

Misterul iubirii deriva din misterul fiintzei..
Misterul fiintzei deriva din tot ce e ea, efectiv..

Sania amor vopsita albastru

Iar am alunecat in trecut..Am vazut "Sania albastra" in sfirsit..Si la fiecare scena, aproape, mi-am adus aminte de  cite ceva..Ceva parte din viata de atunci, si parte din ce sintem acum, cred..Desi de atunci am trecut prin foarte multe, cit pentru mai multe vieti, si ce am memorat atunci s-a acoperit cu atitea altele..Lumea de acum e altfel..E normal sa se schimbe, dar parca ceva nu e firesc..Nu stiu, societatea aia de atunci, asa zis comunista era de fapt o dictatura sinistra care a transformat poporul intr-o leguma..Dupa revolutie poporul a ramas tot leguma, in timp ce aia mai rai au actionat, si au deturnat societatea de la ce ar fi fost normal..Ce e acum e in esentza la fel de sinistru ca atunci, dar mai colorat..Doar saracia s-a conservat..In fine..
Intotdeauna dupa ce imi revad amintirile stau un timp fara sa ma gindesc la ceva, las imaginile sa-mi vina in minte care si cum vor..Cind am iesit din sala de cinema imaginara m-am urcat iar intr-un tramvai imaginar, de ala rosu, din Ceholslovacia, si m-am asezat in spate la fereastra..De la cinema pina acasa am 5 minute de mers, dar am avut nevoie de un timp de eliberat gindurile..Filmul are parca in el conservate toate nestiuturile lumii aleia..Misterele, nelinistile, tacerile, tabuurile, dogmele, sinistroseniile, monstruozitatile, arogantzele toate adunate si aruncate printre imagini..Le simti in aer, chiar daca par invizibile..Dar nu reusesc sa se impuna, pentru ca povestea de amor e mai puternica, si le preseaza sa iasa..Pe mine amorul asta m-a confuzat, pentru ca e aproape la fel de misterios ca la inceput..E nedefinibil cu metode stiintifice exacte..Iti scapa foarte usor, si foarte usor te induce in eroare..Aluneca printre rinduri, si daca nu esti atent iti aluneca si sufletul intr-o directie nedeterminata..In fine..
As fi stat in tramvai macar citeva zile, dar a trebuit sa cobor..Am luat-o pe faleza..Imi trebuie timp mult sa ma gindesc la amor, ca e complicat al naibii..Sintem noi al naibii de complicati, de fapt..

Brinza cu lapte si miere

Iti ia un timp sa te refaci dupa cite o lovitura a unui pumn imaginar intr-o zona moale a unui corp imaginar (care sa reprezinte psihicul). Si lovitura doare, dar e sanatoasa, ca dupa agonia aferenta te trezesti mai viguros si optimist..De parca ai fost resetat psihic, si repus din nou la linia de start..In fine, ce bine ar fi sa fie asa de usor..Pentru ca asta e o scriere, si are doza proprie de minciuna si adevar intr-o proportzie secreta, pe care numai autorul o stie..In fine, nu conteaza..Toata viata asta e supra-aglomerata cu detalii care ne frineaza miscarile, si ne umplu mintea..
A fost un pic de ger, vreo 2 zile, a venit iar o furtuna de prin nord, acuma s-a calmat, si pare ca se incalzeste, in weekend vor fi in jur de zero grade..Sa vedem..Ce bine era toamna, macar era mai cald, desi toamna e deja moarta si ingropata, acuma iarna e regina..3 luni, ca pe urma o executam si pe iarna..Dupa solstitiu incepe sa creasca si ziua, si e alta viata, creste sperantza proportzional..
A fost destul de pustie perioada asta, am fost cam aerian si destul de confuz, poate pentru ca eram intr-o trecere intre stari..Alergam, si eram concentrat la drum, parca..Si eram complet neprotejat..Indecent de neprotejat..Acuma mi-am mai refacut armura..
M-as plimba cu tramvaiul prin Galati, din tiglina 3 pina in piata, sa ma holbez la lume..Apoi in piata iar m-as holba la tarabe, si la pasiunea generata de negocierile preturilor..E un spectacol in sine, tot, si toti isi joaca bine rolurile..Apoi mi-as cumpara o bucata mare de brinza pe care s-o vad intr-o vitrina, si sa ma holbez la vinzatoarea care o impacheteaza..Apoi sa ma mai plimb prin piata, sa ma holbez iar, si sa plec pe jos pina acasa..Si sa merg, sa obosesc, ca acasa sa ma bag in pat, sa adorm, si sa visez ca sint pe o insula tropicala unde brinza creste in copaci, iar riurile sint din lapte si miere..

ABBA Reunion

Societatea asta favorizeaza mediocro-prostii, pentru ca-ca-sa reusesti iti trebuie muuulta incredere in tine, iar increderea o au prostii ca au mintea goala si relaxata, si fara dubii, pe cind desteptii au doar multe idei, intrebari si mai multe, si dubii cele mai multe..Deci din start desteptii pleaca in cursa cu handicap..
Printre nenorociri, cataclisme, apocalipse  si dezastre, media mai da si cite o stire normala la cap..Cica se reuneste ABBA, la 1miliard de ani dupa ce s-au despartit..Am inteles ca li s-a propus asta mai demult, si atunci li se promisese pentru citeva concerte, aparitii, etc, 1 miliard de coco, si refuzasera..Probabil ca a crescut banetul, si na..Cred ca Agnetha nu vruse, ca se retrasese sa-si creasca copilul..Eu sa fi avut banii lor imi bagam picioarele in tot, as fi cumparat o casa/apartament (interesant/a, cochet/a, nu mare neaparat) undeva unde chiar sa-mi placa, si mi-as fi facut o viata super, as fi cautat pretini pe net, as fi aflat orice, ca cu netul esti in contact cu lumea chiar si la polul nord..Acuma na, poate te plictisesti, si de asta cauti sa mai intilnesti oameni. Cel mai fain e sa ai omul tau, ca sa-ti stearga dorintza de a mai vrea sa vezi pe altcineva, bine dar asta e cazul ideal cind te simti cel mai bine impreuna cu partenera, cred, zic si eu, imi dau cu parerea ca n-am trait niciodata cu o femeie sa stiu exact cum e..Nu ca ar fi greu sa stiu..Daca relatia ta are libertate, comunicare, ajutor reciproc, intelegere, etc, e cazul ideal, si esti fericit, nu-ti trebuie mai mult..Daca esti singur e nasol, de fapt nu e chiar asa, ca inveti sa iti faci singur propriile fericiri, cit, si cum poti, dar esti mai stabil. Daca relatia nu merge e cel mai nasol, ca poti sa te imbolnavesti. In fine.
Dupa ce am mai ascultat ABBA mi-am adus aminte de multe chestii din adolescentza, ce vremuri..Cred ca imi lipsesc de atunci curajul, nepasarea, naivitatea, si fericirea, decit..Restul nu-mi lipsesc..

Sosiri si plecari

Ultimul timp am vazut mai multe pe youtube..N-am mai putut sa vad filme, nu stiu, filmele ma irita, enerveaza, obosesc, imi dau stari nasoale de toate felurile, chiar daca sint  con siderate filme bune, pentru ca sint atit de stupide, si pline de clishee joase numa bune de spalat creierul la urangutani..Sau orangutani, nush cum se zice corect; oricum nu conteaza, ca limba are reguli schimbatoare, si na..Si aia salbatici care sar pe tine cu gramatica, de obicei nu au idei, pentru ca sint timpitzi si frustratzi..In fine.
Asa, am vazut pe youtube multe chestii cu robotzi de toate felurile, si citeva conferintze ale lui Elon Musk.. Omul asta vine cu multe chestii revolutionare..M-am gindit la multe cite a spus, si multe par de scifi, desi sint perfect real-construibile cu technologia de azi..Musk a studiat fizica si economie, si e exceptional, a cam bulversat toata lumea..E enorm de mult de spus..Ma gindesc ce presiuni enorme au pus pe el toti aia care vor fi afectati de progresul asta technic ultra-rapid..
Am mai vazut citeva filmulete cu funeraliile lui  Johnny Hallyday, foarte foarte emotionante..Pacat ca traim o viata asa de scurta..Macar de am trai-o ca sa merite, mai bine si mai interesant, cumva..

Lumi care pleaca

Distantzele cresc in timp..Reperele se indeparteaza..Oamenii alearga unii de altzii in directii opuse..Asa ca galaxiile dintr-un univers in expansiune..
Probabil ca exista asemanari intre fizica si societate..Fortza electrostatica face ca particulele de acelasi semn sa se respinga, dar daca particulele ajung suficient de aproape fortza tare devine mai mare decit cea electrostatica, ceea ce duce la atractzie..In societate oamenii se resping (marea majoritate a lor), dar cind interesele devin comune ei se atrag..Iar interesele pot fi varii, de la plus la minus infinit, de la cele mai inaltzatoare la cele mai sinistre..Asa a fost de la origini..
Intr-o emisiune la tv se vorbea despre vampirismul energetic, adica fenomenul de furt de energie pozitiva de catre tot felul de mizerabili..Eu cred ca exista furt de orice: de idei, de stari, de atentzie, de orice imaginabil.. Oamenii iau ce le lipseshte, pentru ca pare ca e la liber..
A murit regele Mihai, si a inceput iar o boceala sinistra colectiva, si o prea-marire ipocrita..I se pling nefericirile pe fondul nefericirilor istorice intimplate..Tot ce se poate..El a avut rolul lui in istorie pentru ca a fost o persoana ultra-publica..Eu ma intreb cu ce a fost el mai bun decit, sa zicem, un om de stiintza care chiar a studiat si facut ceva, si de care lumea cea avida de senzational nu a auzit..In fine..
A murit Johnny Hallyday, un ultra-super star, cvasi necunoscut in zona anglofona, desi a vindut peste 110 milioane de albume..Rocker-artist mai degraba decit rocker agresiv, si poate de asta mai in umbra altora, dar autentic pina la detaliu..In fine, depinde de gusturi..
Se spune ca un om e un univers intreg..Depinde de om, de univers, de noi ceilaltzi..Si de ce lumi cuprinde acel asa numit univers..E mult de spus..

Toamna iarna

Cacafleci in beci..Sau zgura fara dantura..Rahat pansat nedeterminat..Coaie de oaie fara zoaie..Na, asta e mizeria cotidiana pe ri-me..Mizeria mizerabililor..Ca de asta is capabili,  decit..
N-am un subect de sa scriu despre el..Mi-am propus sa bat cimpii decit..Weekendul asta a fost bezmetic, si tembel, cute-odata mai gretzos, citeodata mai zemos..Ben-gos..
Am facut ciocanele de pui cu paste cu sos de rosii, le las sa se raceasca-ca pastele mai absorb apa pina isi tripleaza volumul..Cre'ca am fiert cam mult ciocanelele, ca se desprinde carnea dupe ele, dar e mai bine asa.. Ce nume au, ciocanele, de la drums..Cre'ca se cheama asa ca seamana cu niste mini-ghioage, sau ceva.. Am pus un pachet mare de ciocanele, un pachet de 450g de paste rotini, seamana cu niste shuruburi cu filet maaaaare, o ceapa uriasa, o conzerva mare de rosii taiate, piper, vegeta, praf de cartofi, patrunjel uscat, usturoi, si gata, a iesit o oala mare..O las acuma sa se raceasca si ca pastele sa mai absoarba apa..Pe pachetul de paste scrie ca pentru ca sa iasa al dente trebe fiert 7-8 minute, na..Le-am lasat cam 20 de minute..Si am pus apa ca sa aiba si sos ca nu vreau sa fie uscate, in fine..Trebuia sa ma fac bucatar Michelin, sau ceva, ca pot sa combin retzetele..Am terminat vinul pe care l-am luat vineri..E fun cu gatitul, ca poti sa faci ce combinatzii vrei, ca e pentru tine, iti faci exact ce-ti place..Ar trebui sa invat mai bine cum e cu spice-urile, ca acuma pun doar piper, dar le vad eu, pe traseu..As putea sa fac mincaruri super-gustoase, ca am prins unele secrete din mers..Sa vad cum au iesit pastele acuma, si o sa mai gatesc chestii interesante..Vad si cum ma simt pe viitor, ca pina acuma nu prea mi-a fost bine, mai mult psihic, pentru ca a trebuit sa am de-a face cu niste exemplare de alea instabile si fara scrupule, dar imi revin eu, si o sa..De fapt tot timpul asta l-am folosit ca sa invatz alte chestii pe care nu le stiam, sa ma completez cu atitea, din varii domenii..Mai am de invatat, normal, dar acuma parca am o alta stabilitate..Imi pare rau ca sint singur, si nu am gasit inca partenera de drum lung..O sa apara si ea, cred..
Azi e luni..Alta saptamina incepe..Sintem deja in iarna calendaristica, dar inca in toamna astronomica..Ziua scade pina la solstitiu, pe 21 decembrie, dupa care  incepe iar sa creasca..Vin sarbatorile..Na, e perioada de baut, mincat, digerat..Atentie la calorii, nu mincati multe porcarii, si dati dulciuri la copii..Veni vidi vici.

Lumi uitate

Sint doar eu, cu totul din mine..Eu doar..Cu toate agoniile si extazurile care au existat vreodata..Cu toate trecerile..Masca vietilor mele contine toate mastile care au fost, si vor fi..Am trait toate durerile posibile, si fericirile imaginabile..Le-am trait pe toate, si le-am uitat..Sint un spirit doar, care se plimba pe deasupra lumilor, ca sa mai revada ceva ce a fost..
Lumea fiintzelor e patetica..Imi seamana..Am in mine toate trairile posibile..Am vazut si am simtit atitea vieti..
Nu mai stiu nimic..Am stiut tot, cindva, dar am ales sa le uit, pentru ca au fost depasite..Timpul schimba foarte usor..Totul devine trecut..
Fiintzele au stari..Lumea are stari..Ieri devine azi..Eu sint inca, pentru ca e inca azi..Miine e posibil sa nu mai fiu..Sau sa fiu altfel..Cu alte agonii si extazuri..Ca si cind..
Poate o sa mai fiu, un timp..Un timp..Dupa care nu mai stiu..Uneori ma uit in oglinda la mine..Ma vad cum sint..Si ma gindesc ca dupa 100 de ani nu va mai ramine din mine nimic altceva decit un schelet..Doar oase, dupa mine, dupa tot ce sint, ce am crezut..Toate filosofiile mele scrise vor deveni oase albe..Tot ce sint va fi o pulbere fara sens..Si sa mai spuna cineva ca absurdul nu e real..
Din tot ce sintem toti, acum, va ramine un sac de oase, si nimic mai mult..
Ce sa mai visam, ce sa mai gindim? Nimicul ne va cam nimici..Ne vom trai degradarile treptat, pina cind vom invata ca fiintza ne e amorfa..Asa cum a fost de la inceput..Iar restul sint detalii..
Timpul ne naste, ne creste, si ne observa cum ne descompunem..Sintem ceva ce am fost, ca sa devenim ceva ce n-am stiut..Ne cautam ca sa ne intzelegem..Dupa care ne uitam..Asa cum ne uita lumea..

ET

Lumea deceptioneaza de cele mai multe ori..Toate sperantzele ti se taie brusc de cam toti..Nu poti sa ai nici un pic de incredere in oricine ar fi..Si asta e doar inceputul..Pentru ca unii merg mai departe, te dezgusta pur si simplu, ca si cind si-ar face nevoile pe ceva ce era un fel de relatie..Efectiv..Foarte greu de inteles un asa comportament, care e mai mult decit dusmanos pe fatza, sau ticalos, cumva..Ramii masca, pentru ca e atit de jos cum nu te-ai fi asteptat vreodata a fi posibil..Si asta vine din ticalosie dementa, sau din prostie abisala, si oricare ar fi e la fel de blamabila..Am vazut reactiile astea din partea unor dudui, cu care am incercat sa relationez..La inceput nu am inteles, apoi am crezut ca eu sint de vina, pentru ca se repetau..Era la fel de sinistru de fiecare data..Apoi mi-au provocat pur si simplu scirba..Ca si cind as fi avut de-a face cu niste extraterestri mucilaginoshi..Yuck..Si povestea asta a continuat sa se repete..
Poate ca e totusi vina mea, pentru ca si in relatii cu barbati am avut doar esecuri..Din partea lor au venit reactii violent-agresive..Ca erau colegi, sefi, cunostintze, etc..
Nu stiu, eu sint acid in stil, si spun adevaruri destul de neplacute uneori, atunci cind adevarurile alea devin de nesuportat..Poate printre rinduri se mai pot citi niste jigniri nedorite, tot ce e posibil, si le regret..Dar ca sa spun pe fatza mizerii, asta am evitat, chiar daca ar fi trebuit sa o fac, si am evitat pentru ca asta desconsidera..
De mult timp mi-e o scirba sincera de toti..Asta de cind am descoperit ce sint, de fapt..Si de aici mi-a provenit si depresia..Daca n-as fi inteles asta poate as fi fost acelasi, constant, si mai cautator de fericiri, dar asa, am devenit mai inchis si mai intors catre un mine insumi..Pentru ca realitatea de afara e mai mult decit sinistra..Dar trec eu si peste asta..Asa cum am trecut peste multe, inainte..O sa trec si peste sila asta indusa, pentru ca mi s-a mai intimplat..Sint un supravietuitor totusi..
Uneori imi pare ca nimeni nu m-ar putea intelege, niciodata, pentru ca am stilul si valorile mele care vin din alte lumi..Sint un extraterestru, care isi cauta un drum printre alti extraterestri..Dificila treaba..

Eden cu dragoni

Viata asta e o eterna cautare a fiintzei, de fapt..Cercetam lumea in timp ce ne cautam pe noi insine, de fapt.. De cind sintem mici actionam si vedem ce raspunsuri primim..Invatam cum e lumea prin raspunsurile date la incercarile noastre, la fel cum invatam, in acelasi timp si cine sintem noi..
Eu am 50 de ani..Am trait pina la 22 pe vremea unei dictaturi sinistro-salbatice, in care inimaginabilul era real..Apoi am vazut o eliberare de dupa, in care realul inimaginabil ascuns a devenit vizibil..La inceput m-am bucurat de tot, apoi am vazut ca distantzele dintre mine si lume au crescut enorm, pina acolo incit sa invat ca ce conteaza nu mai e lumea cea promisa, ci doar eu..Si lectia asta ne-a fost servita tuturor cu aceeasi generozitate cu care au fost si celelalte dinainte..Noi, cei de atunci simteam ca devenim altii, pe masura ce lumea dimprejur se schimba profund, si continuu..
Eu, cel de demult, care eram asa, format in anumite valori ale mele, proprii, am vazut cum se prabushesc toate falsele mituri..Anticipasem cumva asta, e adevarat, si chiar mi-o dorisem, dar nu as fi banuit ca va deveni posibil..Si lucrurile s-au intimplat..A fost totul ad-hoc, la botul calului; lumea s-a revoltat intr-un tirziu, tiranul a fugit, a fost prins, si executat..Lumea si-a revenit la starea fundamentala de haos si nestiut, din care au inceput sa actioneze cei mai conshtientzi si mai abili..Si asa toate au inceput sa devina, cu o acaparare a puterii de catre aceia care au fost mai autentici si fara scrupule..
In evolutia societatii de dupa dictatura poate ca vedem evolutia lumii..Si nu ne place, pentru ca lumea e plina de conflicte si de victime, si de dureri pe care le simtim..
Azi lumea pare ca e prinsa de febrilitatea technologiilor care o democratizeaza mai mult decit orice in istorie.. Si totul devine deschis si clar, si mai autentic..Si e bine, si as vrea ca aceasta deschidere sa ma lase si pe mine sa fiu cine sint..Si sa fac ce fac far sa-mi mai fie frica de oameni, cum asa de mult mi-a fost..Si inca imi e, pentru ca ei toti mi-au aratat tot timpul cum pot sa arda flacarile dragonilor..

Sensul stralucirilor

Azi e o zi absolutamente speciala..Nu pot sa explic de ce; poate pentru ca e o parte temporala din existentza unei lumi speciale, dintr-un univers special, in care eu sint aici, si ma uit imprejur cautind sa inteleg ceva, din ce vad..De fapt noi sintem fiintze speciale, noi toti, pentru ca avem suflete  artistic elaborate, a caror partziala descoperire creeaza emotzii in alte suflete artistic elaborate..
Azi mi-am propus sa ma gindesc la lucrurile cu adevarat importante, si care se cam opun cu tendintzele grav-intunecate..Azi m-am gindit la luminile din suflet, oricare, oriunde, si oricum ar veni, cele autentice care ne construiesc si determina fiintza si in ale caror vibratzii traim, de fapt..Pentru ca absolut toate laturile sufletului deriva din acel orbitor din care ne-am nascut, si tot ce am trait au fost variante din universuri paralele posibile..Si inteleg, dupa atita timp catacombic, ca si intunericurile sint de fapt lumi inchise care plutesc pe un ocean format din straturi de energie latenta..
Intunericul, de fapt, exista in sine, pentru ca e raportat la lumini..Noi traim pe o planeta in care energia vitala vine de la lumina unei stele..Toata viata, toata evolutia fiintzelor a venit de la lumina..Toate conshtiintzele adunate au inteles ca exista datorita luminii, si de aceea au construit din soare un zeu suprem..
Viata e lumina pura..Si vietile noastre au culorile spectrale: rosu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet, adica rogvaiv..Iar sufletele noastre se mai plimba prin culori..
Daca sintem, e pentru ca am fost afectatzi de straluciri, cindva..Si continuam sa fim pentru ca mai cautam sa le intzelegem sensurile..

Alunecari

Sint aici cum am fost atunci cind cind bilciul lumilor ne vorbea pe intzelesul de atunci..Lumile mi-au dus fiintza prin locuri..Am trait ce am vazut, si mi-am revenit..M-ai privit din lumile alea, si te-am privit..
Azi stii ca am privirile  care sa te readuca la realitate..
Ne mai intilnim uneori, eu cel care am fost cu tine, cea care ai fost, si ne place ca ne revenim, la ce eram..
Spatiile s-au reconformat cu timpurile..S-au reintors toate la acele adincimi ale fiintzelor care au fost acolo, dintotdeauna..
Am uitat ce am fost, si inca nu ne mai amintim cine sintem..Traim asa o fericire posibila..Plutim, si visam, pentru ca asa ne-am propus sa ne definim propria fericire..
Nu stii cine sint..Nu stiu cine esti..Poate nici nu mai conteaza..Lumea e oricum indiferenta..Spatziile dintre noi pare ca nu mai conteaza..Chiar daca sufletele ni se cauta..Plutim pe deasupra, ca entitatzi care nu au stiut ca, dincolo de toate, mai exista atitea legaturi nebanuite intre suflete..
Variantele din noi se mai regasesc in noi..Am trecut dincolo de tot..Desi mai simt in mine un suflet care ma cauta, dincolo de timp..Ii trimit semnale..
Sint un singuratic..Simt ca traiesc inca intr-o lume paralela..Lumea e un nimic..Nu e nimeni dincolo de cautarile mele..Incercarile mi se duc in neant..Sint eshuat intr-o eternitate ambigua..Spatziile imi sint atit de indiferente..Tu nu esti printre cautarile mele nestiute..Ai ramas un vis care imi scapa printre degete..Aluneci pe cai pe care nu le-am banuit inca..

Evolutzie posibila

Lumile s-au ascuns in eternitatzile gasite..S-au regasit acolo in propriile identitatzi..Parca au vrut sa se eternizeze, si sa redevina stabile..Apoi eternitatzile le-au trimis inapoi in realitatzile paralele, pentru ca lumile nu au avut din etern nimic in afara de schimbari, si treceri..Si s-au preschimbat in ce fusesera dintotdeauna: lumi-fiintze care se nasc, cresc, si mor..Sau lumi stele..Sau poate lumi galaxii care traiesc de miliarde de ori mai mult ca lumile fiintze..Dar care pastreaza in ele, ca si lumile fiintze aceeasi parere de rau cind moartea se apropie..Si care simt toate trecerile celorlalte entitatzi de la nastere la moarte ca si cind a fost a lor proprie..
Lumile ne-au intzeles, cumva..S-au vazut in noi cu tot ce erau..
Azi am trecut iar prin lumi..Le-am revazut, si le-am refacut, in minte..Erau la fel..Si eu eram acelasi, de mai demult..Am trecut prin ele, ca atunci..Mi-a placut revederea..M-am intors iar la trecut, ca sa ma refac.. Totul era la fel, cum lasasem ultima oara..Am revazut prieteniile cu ochii mei de atunci..
Timpul mi-a schimbat perceptziile fiintzei, si a incercat sa ma faca sa uit..Azi am profitat de oportunitatea asta, pentru ca am uitat tot, si m-am reintors la atunci..Am profitat pentru ca am uitat ce am ales eu sa uit, si nu ce mi s-a propus..Pentru ca unele detalii profunde le-am pastrat..Ca sa ramin acelasi dincolo de orice..
Stiu ca ramin ce am fost dintotdeauna, orice s-ar intimpla..In ciuda oricaror scenarii de lumi paralele posibile..Chiar daca universurile mi-ar propune infinite variante..
Eu apartzin unor lumi..Lumi ce se construiesc cu partzi din mine..Si eu evoluez ca sa devin parte din acele lumi..Si ele sint ce sint pentru ca eu sint ce sint..Si eu le determin, asa cum ele ma determina.. Si noi mergem inainte impreuna..Si totul este un tot combinatzie de spatziu timp, care e o varianta dintr-o varianta de evolutzie posibila..

Alternative

O istorie s-a sters singura..Incepind cu sfirsitul..Si-a anulat cuvintele, pe rind, in ordine inversa..Au cazut toate notiunile importante, si locul s-a golit..Substantza e ascunsa prin locuri nestiute; se spune ca e mai rara ca diamantele, si ca e instabila..Doar cei ce stiu o pot pastra; in miinile celorlaltzi devine o pulbere care dispare imediat..Si pentru asta blamam istoria..Desi ororile din ea apartzin speciei noastre..Cui altcuiva?
Am uitat tot..Tin minte doar raul..Imi trebuie iar masina timpului, sa ma intorc la vremurile fericite..Sau o alta masina care sa ma faca indiferent la tot..Am un miliard de frici..Trebuie sa gasesc ceva sa le uit, pentru ca cauzele lor generatoare vor fi aici, reale, tot timpul..
Monstrii sint peste tot..Aia din mintile noastre..M-as plimba iar prin orasul fara locuitori..Desi mi-e frica si de singuratate..Nu atit de tare ca de celelalte..
Am sa fac un compromis cu rigoarea..Imi amestec pasii, ca sa-i confuzez pe idioti..Nu vreau sa mai par previzibil..Sau vizibil..Mai bine invat sa zbor..

Promisiune de scris auto-adresate

Imi trebuie sa consum energie pentru lucrurile care merita, decit..Si pentru asta tre'sa economisesc din alte locuri, adica sa nu ma agit daca nu e cazul.. Sint lenes, privit din exterior, pentru ca economisesc energia..
O sa trebuiasca sa imi fac o serie de posturi cu sfaturi, in esentza pentru mine, dar se pot aplica oricui, sfaturi universale care sa ramina scrise, daca as avea tendintza sa o iau razna..De fapt blogul asta a avut scopul asta, de a pastra scris, ca verba volant, vorbele zboara in eter, si nu se mai intorc. Si vreau sa fac treaba asta cu sfaturile date eu-mie foarte serioasa, adica sa ramina stabila pentru viitor, pentru ca nu am avut pe absolut nimeni in care sa pot avea incredere si cu care sa ma sfatuiesc..Poate ca o sa scriu de data asta, inainte, pe o ciorna, ca la examen, ca sa o pot corecta. Vedem, ne adaptam..Bine, lucrurile pe care vreau sa le scriu sint deja in mintea mea, dar vreau sa fie scrise, pentru ca sa nu ma mai intreb tot timpul daca gresesc sau nu, pentru ca lumea asta e dementa oricum, si e si foarte agresiva..In fine..The best is yet to come, vorba francezului..

Identicul precis

Fiecare sintem cine sintem cu o precizie matematica..Sintem identici cu noi pina la detaliul cel mai micronic.. E evident asta..Adica e evident pentru oricine, desi se pot intelege multe de aici:
1. Ca sintem identici cu un model construit empirico-stiintific, si pe care l-am idealizat
2. Ca sintem ce am ramas din ce eram, dupa ce societatea ne-a sters unele laturi ale personalitatii
3. Ca ne acceptam identitatea proprie
4. Ca nu ne acceptam identitatea proprie
5. Ca societatea/mediul e de vina pentru ca nu am devenit ce n e-am dorit/propus, etc.
Asta e la prima mina, sa zic asa, pentru ca o imaginatie buna poate construi liste intregi cu intelesuri din frazele de mai sus, cele legate de identitate. Teoretizam teoretizabilul, tocmai pentru ca e teoretizabil, adica are in el multe intelesuri potentiale. Asta face diferentza intre ceva de valoare, si altceva fara valoare. Zic asta pentru ca zilnic sintem asediatzi de lucruri fara valoare, dar care simuleaza pompos valoarea (nimicul invelit in imagini sau cuvinte)..Si astea sint facute asa ca sa satisfaca scopurile unor manipulatori..Nu zic mai multe ca mi-e greatza de subiectul asta. In fine.
Am vrut sa scriu in postul asta despre mai multe lucruri, legate de moartea unei actrite ca Stela Popescu, in contextul societatii romanesti de azi, dar inca se dezbate mult pe tema asta, se cauta raspunsuri la intrebari puse  si nepuse, si asta e bine, pentru ca duce la insanatosirea mentalului cu unca un pas, desi mai e inca mult de mers inainte..Romanul "mediu" (sa zic asa, generic) e cu mult mai inteligent decit societatea romaneasca pe ansamblu, si de asta e o continua batalie om vs social. Bine, am zis de romanul mediu, nu de ala de la extreme, care e ori genial, ori retard. In fine, e mult de spus..
Am mai vrut sa scriu despre valori, sensibilitate, serile de weekend, bloguri, vloguri, etc etc. O sa scriu despre asta mai incolo, dupe inspiratziune. Pina atunci sa celebram fiintza care sintem, cu cit mai mult vin si veritas, hahaha, ca meritam, pentru ca, cum spuneam la inceput, sintem fix cine sintem, cu o uluitoare precizie..Si etc, samd, urmarea in episodul urmaritor ul-terior pos-terior.

Felii de trecut

Caut un film interesant, si nu prea gasesc, printre balariile astea ultra-stupido-clisheistic-comerciale, de aia am zis sa revad ceva mai vechi desi, na, e o plictiseala in aer ca o ceatza groasa si, cum altfel decit normala. Am dat drumul la Guns of Navarone, ca are actiune, peisaje, natura umana, aventura, etc, e cu de toate, cum ar trebui sa fie un film rezonabil de bun. Dupa primele minute, cind ei isi aduna echipa, se fac toate introducerile, etc, l-am pus pe pauza, ca sa ma gindesc la ce spunea un nene: omul e mai eficient cind lucreaza sub constringeri..Si in ww2 erau suficiente; de fapt si acum probabil ca e un razboi in desfasurare, pentru ca razboiul a fost continuu, de la aparitia omului pe pamint, de fapt si mai inainte, doar ca atunci, animalele luptau altfel, nu cu arme construite constient..
Imi place ca re-vederea unui film te aduce inapoi la amintiri, si te provoaca sa mai cauti unele raspunsuri, sau sa le reevaluezi pe cele pe care le simti incomplete..Asta dupa ce te-ai scufundat adinc in acele vremuri, si ai imbracat pentru un moment hainele celui care au fost, fix atunci..Sau poate doar unele haine/pantofi, ca na, a trecut mult timp, si multe detalii s-au cam evaporat, chit ca te crezi cu o memorie foarte buna..Dar e frumos ca e calm si stabil..Imi inchipui ca-s la cinemaul ala de linga mine, Doina, pe un scaun mai in spate, ca sint putini intr-o sala cu un miros puternic de lemn prafuit, si cu un ecran maaaare pe care se proiecteaza Guns of Navarone..Intunericul dimprejur e feliat sau spart de reflexii..Linistea e inundata cu sunetele sincronizate imaginilor in miscare..Filmul e abia la inceput..Am tot timpul din lume sa ma gindesc la cite vreau..E vineri seara, si e toamna, ori eu am toate drepturile cind e toamna, evident..Asa ca o sa-mi fac singur cadouri, ca sa ma auto-motivez: o plimbare in care am sa observ tot, pe un traseu cit mai lung pina acasa, apoi imi cumpar ceva bun, dupa care o sa ma culc, incercind mai inainte sa-mi proiectez pe suprafatza interioara a pleoapelor un cer cu stele dominat de o bucata luminoasa din propria noastra vizibila galaxie..

Completarile imaginatiei

Lumea se tabloidizeaza..Vezi asta peste tot, absolut peste tot, si daca te-ai nascut si format intr-o perioada cind scara valorilor era inca reala si stabila, ei bine, realitatea asta ajunsa asa te raneste destul de tare..Pe linga ca te jigneste, te trateaza cu ostilitate sau indiferentza, te urmareste parca sa ti-o traga oricind si oriunde..
Asa e acuma, in post-post-post-etc modernismul asta sinistru..Si artificial, si stupid..Toate defectele adunate, na..Dar se poate si mai rau, evident..Acuma e o perioada bulversata, ca e de trecere, probabil, de la ceva spre altceva..In fine..
Spuneam despre cum arata, sa zicem arta, azi, ca nu mai e inaltatoare si complet echilibrata, ca mai demult.. Acuma e dezechilibrata si injositoare, adica opusul a ce era..Bine, nu toata, doar asta de vindut necunoscatorilor, probabil..Desi ultimul tablou vindut cu 450 milioane de coco, cel mai scump ever e unul de Leo Da Vinci, Salvatorul lumii numit (tabloul)..E ceva diliu aici..Atitia bani pentru doar 1 tablou..Iti dai seama ce bani au acumulat bogatanii..
Asa, dar vroiam sa zic ceva chiar de la inceput, si am vrut sa fac o introducere inainte. Si acel ceva e legat de chestiile pe care le vezi, cu care ai contact prin simturi, si mental, si poate fi orice: o carte, un film, ce vezi pe strada, la servici, o discutie cu cineva, etc; acel ceva care e de cele mai multe ori urit, sau neechilibrat, sau jignitor, incomplet, etc, si care fiind asa, ti-ar jigni inteligentza sau perceptiile..Asta daca mintea ta ar fi rigida.. Dar copilul din tine reactioneaza, si completeaza cu imaginatia ceea ce lipseste, asa ca tu sa vezi, si sa simti ceva ce e in acord cu valorile tale..

Vadio Blabla

Dvagi audioafcultatohri, aftavi vom gati feva bun cu fe mai ie pvin fvigidehr, fi cvedefi-ma ca nu am cotvobait inainte ca fa vad fe iehrea, am mehrf pe ovbecaitelea, fi am aduf totu' pe mafa. Defi, iata fe aveeem..[Pauza, se aud reprosuri infundate] Aaa-vem afa: doua cotlefte de bevbecuf, un pifior de vafa, o rofie, doi caftravefi murafi, mahrgahrina, save fi pipev. O fa phrofedam dupe cum uvmeava: defi luam focletele pe cave le pvavim in olei; oleiul e de voshii avbafthre, apoi loam pifiorul de rafa pvavit, fi il mincam, apoi fafem o falata  de toamna cu vofia fi faftravefii, pe cave o mincam fi pe ea. Mincam apoi coaftele, mavgavina, bem uleiul vamaf, fi plecam acafa ca fa fafem o fiefta ca fpaniolii.
Dvagi afcultatohri, va mulfumefc pentvu atenfie. Afi afcultat emifiunea cu titlul: Fveud: adevahrul e in fecf, fau in mincave? Noapte buna. Miine o fa avem tema apocalipfa; de cite ovi pe vi vine, fi de fe vvem fa vina mai def, fau mai vahr. Noapte buna.

Space Zoo

Nu te intelege, cu adevarat, nimeni..Nu are cum..Chiar daca ar fi fost experiente perfect identice,  fiecare le-ar fi vazut altfel..Si constiintza asta a incapacitatii de a te intelege e masiv deprimanta..
De fapt de cind ai inceput sa experimentezi si sa inveti lucruri noi, probabilitatea de a fi compatibil cu cineva a scazut continuu..Pina la ce e acum, adica aproape zero..
Ma uitam, si incercam sa inteleg cum se asociaza timpitii intre ei, pentru ca asta e cazul cel mai intilnit..Cred ca isi descopera anumite chestii comune, si asta e suficient. Pentru inteligenti e mai greu cu prieteniile, ca astia-s mai pretentiosi, dar e posibil, cind exista tolerantza..Si tolerantza apare pentru ca, altfel, lipsa acuta a inteligentzilor cu care sa incerci sa relationezi, cam genereaza o disperare a insingurarilor..Asa ca mai bun e un compromis..Lasi de la tine, pentru ca nu exista o alta solutie..
Timpitzii nu prea au tolerantza, pentru ca nu au nevoie..In lumea lor interioara ei sint fericiti asa..Chestia e ca din rindul lor provin ticalosii, adica aia capabili de orice..In fine..Eu am suportat destule ticalosii, nu ma pling.. Ca oricine, probabil..Ce m-a jignit profund a fost ca respectivii mi-au ris in fatza..Sau "in gingie" vorba lui Cristian Tudor Popescu..Ce sa le faci la astia? Ca se coalizeaza si ti-o trag..
De multe ori ma gindesc daca Terra nu e un fel de zoo pe care extraterestrii il privesc de sus, pentru amuzament..Pentru ca unele lucruri care ni se intimpla par gindite de cineva cu umor negru..

Prostiile prostilor

Toti rid de prostie, pentru ca na, devii mai trendy-cool, si esti clar, dashtept, pentru ca ai demonstrat ca ai umor, si privesti detasat, de undeva de sus, toate lucrurile..Adica esti mai elevat, mai elaborat in lumile tale shmiri-fonflite..Asta e atitudinea alora care au in cap 3 lozinci, 2 dogme, si o idee absurda, dar care simt ce asteptari are lumea de la ei, si se adapteaza cum pot. In fine, prostii mimeaza cu mai mult sau mai putin talent detasarea de prostie..Adica de ei insisi..Chestie pe care n-o realizeaza, fiindca avind o minte putina e cam ocupata cu lucrurile noi care li se intimpla..
Einstein spunea, printre rinduri, ca prostia e infinita..Adica sugera, pentru ca nu era chiar sigur..Confirmarea a venit la ceva timp, dupa, desi asta era evident, dupa atita istorie..Prostia e infinita ar putea fi o axioma..Daca n-ar fi o chestie ultra banala..Prostia e infinita pentru ca te surprinde de cele mai multe ori..Pentru ca te jigneste, dezgusta-scirbeste in feluri noi de fiecare data, parca..Asta ca sa nu te plictisesti..
Am vazut multe in materie de prostie, pentru ca ea s-a manifestat in toate felurile..Azi prostia e agresiva si aroganta..Si e absolut peste tot..Nu poti sa mai discuti cu nimeni, pe aproape niciun subiect, pentru ca vorbesti singur..
Contactul cu prostii te cam buseste, pentru ca pierzi de cele mai multe ori, din cauza de salbaticie in comportament plus din cauza de efectul "cine se aseamana se coalizeaza"..Asa ca e nasol cu prostii, ca-s pizdolocul in social..Si ca sa te protejezi tre'sa inveti sa pasesti ca un elefant intr-un magazin de portzelanuri..
Ce legatura o fi intre prostie, si, sa zicem, altceva? Probabil ca e, de fapt e sigur, oricare ar fi altcevaul ala, ca prostii, ca sa supravietuiasca se reinventeaza continuu..Devin din ce in ce mai sinistri..Spre deosebire de aia neprosti care evolueaza mai natural..

Instabil de toamna

A plouat iar..Lumea parca a aruncat cu proiectile sferico-lichide de undeva de sus, dintr-un punct favorabil ei.. Cred..Si lumea a dat drumul la frig, si la vint, si la rautatzi sinistre, pe care le-a amestecat inteligent, sa para naturale..Ca intr-un tablou de toamna rece si sec, pictat ostentativ (sa zic asa) cu culori reci-dure, sau duro-reci, care umplu multe spatzii unghiulare in care predomina umbrele..Umbre asezate unele nenatural, altele artificial, si altele complet aiurea..In fine, tabloul e o metafora solida a starii de spirit, stare data de mediu,  clar..Mediu care cam asa a fost dintotdeauna, la data/ora/locul asta ca in urma cu un an, doi, trei..Sigur, starea mea de spirit poate sa fi fost alta, si asta ar fi putut contribui la o perceptie diferita..Oricum, intelegem ideea: o lume care e conturbato-contorsionata, adica nebuno-agresiva chiar, pune presiune pe noi, si noi tre'sa ne adaptam.. Cum ne adaptam, na, asta depinde de fiecare cum reactioneaza..Daca esti normal la cap, si inteligent, tinzi sa devii depresiv, pentru ca realizezi cita monstruozitate potentziala sta la pinda, sa sara pe tine in orice moment, si atunci fricile se transforma in ginduri sumbre de genul: sint prost, ce prost sint, cite defecte am, cite calitati au altii, eu chiar daca le-as avea, nu as avea curajul sa le arat, nu ma pot pune cu nimeni, ca au in ei o salbaticie ancestrala, etc..
Bine, depresia pe asta se bazeaza, pe complexul asta de chestii interioare-exterioare reale-imaginate care se combina aleatoriu..Imaginatia are un rol mare, pentru ca, daca o ai mare (imaginatia, nu altceva, perversilor) risti sa lucreze in defavoarea ta, pentru ca iti construieste doar scenarii apocaliptice, in care na..Ce e nasol e ca depresia te blocheaza-paralizeaza, si iti da o stare de rau, deci e complet dementa..Totul e sa-ti gasesti resurse sa o contracarezi, si pentru asta ai voie sa fii absolut liber in miscari, si sa nu ai mila, pentru ca nici ea nu are..Lovesti cu amintiri frumoase, mai ales legate de persoane si/sau intimplari, sau iti faci mici cadouri care sa-ti placa la nebunie, si sa nu coste totusi prea mult, ca na, (gratis ar fi perfect:)): o plimbare, o cumparatura comestibila sau nu, o mica betzie de vin sau de cuvinte, o meditatie, o carte, un film, un clip de pe youtube cu o emisiune/talk show, un post pe blog, etc..Si pe linga astea, mai trebuie multa-multa vointza  si autocontrol, si curaj, tenacitate, memorie de elefant, valori adevarate, etc imbinate si atent dozate, ca sa-si cinte optim, fiecare, propria partitura..Si restul vin, pe urma, de la sine, odata ce trenul e pus pe propriile sine, si merge din inertzie, conform lui Newton..
Deci..Ziceam la inceput ca a plouat iar, si ca depresii, chestii..E normal, ca asa a fost tot timpul, de cind s-a inventat toamna..Si instabilitatea emotzionala..

Risipiri

Povestile de iubire din filme ma pun in inferioritate..Pentru ca sint toate cu mult mai bune decit mi s-ar putea intimpla mie, desi tot timpul vreau sa cred ca nu e asa..Si mi-e ciuda, pentru ca simt ca eu le merit, mai mult ca oricine..Pentru ca am in mine toate pasiunile si capacitatile..Impreuna cu toate defectele imaginabile..
Stiu ca totul e delicat intr-o iubire, si ca trebuie sa fiu un artist al detaliilor..Si fac eforturi uriase in toate incercarile mele, ma chinui cu toata fiintza..Poate ca propriile defecte se opun la tot travaliul asta, sau poate fiintza mea profunda reactioneaza de fiecare data cind o iubire posibila nu e pe o traiectorie dorita..
Sint complicat..Sint poate mai complicat decit o fiintza medie, nu stiu..Si celelalte fiintze sint complicate.. De asta poate e greu sa construiesti o iubire, pentru ca sufletele nu sint atit de stabile cit sa fie incadrabile in vreo ecuatie posibila..
Avem multe singuratatzi in noi, si ele ne lucreaza pe ascuns, ne mai trag inapoi cind se simt tradate.. Mai luptam cu ele cind ne mai facem unele planuri, dar realizam ca e un drum lung si greu ca sa incercam sa le facem sa coopereze pentru o iubire posibila..Si asta cere energie multa, si ne consuma, ca sa realizam, ca, dupa un timp sintem extenuatzi dupa o lupta cu noi insine..Prea extenuati ca sa mai incercam o concordie care sa ne ajute sa ne apropiem  de o iubire..
Cind avem norocul sa ne echilibram, ne dam drumul energiilor in cautari..Si cautam, iar si iar, pina obosim, si abandonam..Apoi cautam justificari, ca sa ne eliberam de nereusite..Si asta ramine ca reper..Pina reusim sa ne refacem fiintzele risipite..

Iubiri incomplete

Cum spui cum sint lucrurile? Pentru ca unul e asa, altul altfel, si toate sint atit de diferite intre ele..Cum  le definesti, ca sa le poti mai tirziu aranja pe rafturile memoriei? Cum le definesti obiectiv, exact cu ce sint, ca sa reziste pe locul lor si atunci cind esti trist, si si atunci cind esti vesel si debordant? Poti face asta?
Cred ca am inteles iubirea in felul meu..Incomplet..Am trait-o incomplet, si am memorat-o asa..Si am lasat-o asa, autentica in incompletidunea ei glorioasa..N-am incercat sa o schimb, pentru ca nu ar mai fi fost autentica..A avut in ea toate trairile posibile, si imposibile..De la agonie, la extaz..A mers pe tot felul de traiectorii, pe linga fiintza mea, impreuna..Dar, dupa un timp s-a oprit, si m-a lasat singur..Nu si-a dat sansa sa devina intreaga..Si eu m-am despartzit de ea asa cum am putut..Mai am si acum cicatrici pe suflet, care mai singereaza, uneori..
La inceput am fugit de mine..Apoi am invatat sa ma accept..Am trait cum mi s-a intimplat..Iubirile au fost toate dureroase..S-au adunat dupa un timp intr-o maturizare a intelegerilor, ca sa devina una, Iubirea cea eterna, si inalta, ideal si simbol, care sa depaseasca prin marime iubirile reale si incomplete..
Dupa dureri vin si eliberari, si astea te recompun..Te mai gindesti la toate, dar altfel..Nu mai depinzi de ce a fost..Si inveti sa nu mai regreti iubirile incomplete..Chiar daca asta nu te face altul..Esti la fel..La fel de incomplet ca iubirile incomplete..Si la fel de cautator de iubiri, pe care, de acum incolo ti le doresti complete, sau macar rezonabil de complete..

Me Before You

Am mai vazut 3 filme: Summer Lovers, The Imitation Game, si Me Before You..Greu de povestit..Vezi in toate cum e sa fii, sa simti, sa gindesti..Cum e sa traiesti printre adevarurile vietii, de la cele mai grele, la cele mai inaltatoare, si cum iti decizi singur pasii urmatori, oricare ar fi aceia..
"Clark, cind citesti asta au trecut deja citeva saptamini. Daca ai urmat instructiunile, esti in Paris. In unul din scaunele alea care nu stau drepte pe pavaj. Sper ca e inca insorit. Peste pod, la dreapta ta vei vedea L'Artisan Parfumeur. Sa incerci parfumul Papillon Extreme. Mereu am zis ca mirosea bine pe tine. Sint citeva lucruri pe care am vrut sa ti le spun, si n-am putut, pentru ca ai fi fost emotionata, si nu m-ai fi lasat sa termin. Deci iata. Cind te intorci acasa Michael Lawler iti va da acces la un cont bancar. Ai suficienti bani pentru un nou inceput. Nu incepe sa intri in panica, nu-i suficient de mult incit sa nu mai lucrezi toata  viata ta. Dar iti pot cumpara libertatea. Din orasul ala mic pe care amindoi il numim acasa. Fii curajoasa, Clark. Persevereaza, nu te lasa. Sa porti ciorapii aia dungati cu mindrie. Stiind ca inca ai posibilitati. Stiind ca ti le-am dat m-a alinat si pe mine.  Deci, asta e. Ai intrat in inima mea, Clark. De cind te-am vazut prima data. Cu zimbetul tau dulce, si cu hainele tale ridicole. Si glumele tale rasuflate. Si cu incapacitatea de a ascunde ceea ce simti. Sa nu te gindesti prea des la mine. Nu vreau sa fii trista. Doar traieste bine. Doar traieste. Voi fi alaturi de tine tot drumul. Cu dragoste, Will"

Invingatorul trecuturilor

Fraza are in ea zece ginduri nespuse..Intelesul dintre fraze are, la fel, zece ginduri nespuse..Iar intregul unui text are cu mult mai multe ginduri nespuse decit suma aritmetica necesara pentru fraze, si intelesuri..Pentru ca textul intreg e un cosmos in sine, si ca sa il construiesti treci prin agonii de toate felurile, care nu se pot contabiliza..Textul e adevar, si adevarul e durere indulcita cu extaz, cind si cind..
Sint, si vin inspre mine, cind pot, cu sperantza..Si, cind nu pot, fug de mine cu disperare..Dar ma caut, si uneori ma gasesc..Si atunci celebrez..Devin extaziat, ma bucur, si observ cu atentzie tot..Imi dau drumul fiintzei..Dar asta e extrem de rar, si se vede in intensitatea trairilor..Pentru ca, de fapt, in realitate, eu, cu mine ne respingem, asa cum o fac toti ceilaltzi intre ei..Imi sint strain mie insumi, si chiar dusman de cele mai multe ori, pentru ca eul nu suporta minele..Desi, mmm, eul si minele ramin parca intr-o relatie rece si distanta, de suspectivitate reciproca, dar care s-ar putea alia, cumva, atunci cind anumite necesitatzi o cer, desi greu de spus, pentru ca eul si minele au eurile si arogantzele lor, si isi pastreaza distantza..
Asa..Am scris aici doar despre 2 personaje posibile, dar ele sint mai multe, poate mai multe chiar decit numarul cavalerilor mesei rotunde, si toate se cearta continuu, si urla, si bat cu pumnul in masa..Iar cel care invinge si isi impune vointza e poate acel care aduce ca argument sensibilitatea fiintzei, si acele idei care sint de o inaltzime aproape inaccesibila..Ideile idealuri..Cele ca stele polare, care stau stabile si identic cu ce sint dincolo de toate incercarile posibile ale vietzii..
Da, avem in noi multe variante de posibile trairi, si ratziuni care se lupta ca sa devina..Si toate sint perfect justificate..Cea care invinge e cea care acopera  tot cu adincimile acelea care nu pot fi spuse, pentru ca au in ele puterile tacerilor..Ale unor adevaruri infinit de adinci..
Ce scriem in cuvinte e ce simtzim ca vine din noi, si ce ne gindim ca ar putea mai bine reflecta acele adevaruri..Si o spunem deschis..Si ne eliberam, cumva..Dar ce nu spunem e, parca, cu mult mai adevarat, si ne da o sperantza ca vom putea-o spune miine, mai bine, si mai autentic, in acea etapa a vietii in care vom fi altfel, mai avansatzi in tot..O etapa in care am putea demonstra ca chiar am invins toate trecuturile, si am reusit sa devenim ce am demonstrat ca putem..

Encantado

Am mai vazut doua filme..De fapt unul si un sfert din al doilea..Primul e Lovers of the Arctic Circle, si al doilea Sex and Lucia, amindoua regizate de Julio Medem..Sint incredibile si profund luminoase, chiar daca se mai intimpla si chestii dureroase, dar totul e construit pe o puritate a-u-ten-ti-ca..N-am mai vazut asa ceva niciodata, sint cu totul diferite de genul de filme "de success" care ni se baga pe git continuu, in care e musai sa fie intuneric, oameni rai, durere si moarte exclusiv..Na..Ma uit la ele si nu-mi vine sa cred ca nu sint mediatizate, pentru ca au ce ne dorim cu toti: oameni frumosi, suflete maaaari, peisaje, intimplari, scene dintr-o viata posibila, care iti incinta sufletul, si care te fac sa cinti pina iti bat vecinii in tzeava..
Sint encantado, vorba lor, si pare ca limba dragostei e spaniola, nu franceza..De fapt amindoua, dar fiecare in alt fel..Franceza o stiu de cind eram mic, si mi-e la suflet, clar, pentru ca am trait impreuna ca amantii, mult timp, si ne stim detaliile:)) Dar spaniola are in ea o combinatie incredibil de pasionala, are o pronuntie mai rapida, mai aproape de tainele amorului, in felul in care se "cinta" pe tonurile ei, si doar ale ei.. M-a sedus, sincer..N-am crezut ca vreo limba, vreodata sa ma faca sa simt ca mai pot iubi sa ascult, si sa mai caut arta intr-o comunicare..
E emotional, recunosc..Dar e atit de frumos..Sau poate pentru ca e atit de frumos..Bine, stiu ca se spune ca in italiana se cinta, de fapt, toate marile cintece de amor scrise vreodata, in domeniul classic..O mio babbino caro, Adagio, etcetc sint eterne, dar in cuvintele rostite, in discutiile adevarate dintre inimi, poate ca spaniola invinge..Stiu ca iubirea se intelege din priviri, si gesturi, dar daca ar fi sa fie tradusa in cuvinte, poate ca doar in spaniola ar suna asa cum trebuie..Asta ca sa nu spun de chitara clasica spaniola..
Azi ma bucur ca am gasit ceva ce parca nu intelesesem mai demult..Ceva ce imi lipsea, cumva, desi era in mine..Ceva luminos, mare, si profund adevarat..Ceva ce se ascundea printre cuvinte spuse altfel, si pe alte tonuri..Ceva din eternul care ni se ascunde subtil in suflete..
Am sa caut sa vad toate filmele lui Julio Medem, ca sa ma simt fatza in fatza cu cuvintele limbii spaniole, si ca sa vad cum se reflecta sufletul meu in oglinda acelui autentic care a reusit sa ma faca sa ma caut mai mult, pe mine..

Scena vietii

Am vazut 2 filme, unul dupa altul, si mi-a fost destul de greu, ca nu prea pot sa vad filmele astea noi construite pe o violentza in orice..Primul a fost, mmm, i-am uitat numele, ca eu am problema asta cu numele-etichete, le uit din secunda 1. Cum naiba se chema? V for vendetta, da, e o distopie, intr-un viitor apropiat in care societatea e ultraviolenta, si un nene cu o masca de muschetar zimbitor declanseaza o revolutie, tot violent, dar dupa care lumea devine mai rezonabil-democratica..Are multe idei, e foarte bine realizat, dar prea violento-sinistru dupa gustul meu, in fine..Apoi am vazut Mal de pierres, un film de amor cu o tipa care s-a rebelat pe sistemul rigid dimprejurul ei, si si-a cautat o iubire absoluta alaturi de un tip genul exotico-excentric, dar care n-a fost sa fie, intrucit (vorba profului meu de cunostintze social politice) tipul a murit, etc etc..Ea s-a casatorit cu un alt tip care a inteles-o, si a lasat-o sa incerce sa-si satisfaca fanteziile, ca sa n-o piarda, cumva..Si na, ea a fost fericita cu barbatul ei, dar n-a vrut sa si-o recunoasca etc, etc..
Filmele de amor sint bune, ca te pun in situatia de a incerca sa simti ce simt ei toti, si sa te identifici cu toate personajele, ca pe urma sa te gindesti, si sa judeci moral ce, cum, de ce asa, si sa-ti tragi propriile concluzii despre viatza, oameni, etc..Dar povestile astea te fac sa iesi din propria viata, si sa o traiesti altfel, prin ce se intimpla intr-o fictiune artistica..E frumos, si eliberator, cumva..Bine, povesti despre alte vieti le poti afla si din discutii, carti, etc, dar filmul e parca mai real, ca vezi oameni, peisaje, intimplari, si vezi cum se comporta oamenii in tot felul de situatii posibile..Si e altfel totul in film, e artistic, e gindit, e o alta realitate care e cu mult mai intensa..Adevarul e ca poate o carte te poate ajuta mai mult, pentru ca acolo iti faci tu propriul film, dar asta cere efort de gindire imaginativa, sa zic asa..
Cind vad un film care ma impresioneaza ma duc pe wiki sa vad cine sint actorii, ce fel de experientze de viata au, ca sa ii inteleg cum gindesc..Desi poate mai importanti sint regizorii, ca ei decid cine sa joace rolurile alea, si mai importantzi sint aia care au scris cartea dupa care s-a facut filmul, ca ei au construit cam tot..
Filmele de dragoste au in ele cam tot, pentru ca e despre oameni reali pusi fata in fata cu ei insisi, si care sint obligati sa-si deschida sufletele, si sa inter-relationeze..Asta in timp ce ramin sa se lupte cu ceilaltzi, ca sa supravietuiasca..Complicat, interesant, si uimitor..Pentru ca vedem in asta asemanari cu lucruri din viata noastra proprie..O viata paralela cu a lor, sau a lor cu a noastra..In fine, e totul un fel de comunicare intre existentze, din care cautam sa aflam adevaruri traite de altzii, dar care sint oricind posibile..
Noi ne traim propriul film..Sintem si noi actori pe scena vietii..Si vom fi asa tot timpul..

Calm clar

Lumile se arata si se ascund, ca sa revina, in toate stralucirile culorilor..Lumile se deschid simplu si direct, ca sa ne povesteasca ceva profund ce vine din adincurile unor suflete..
Eu sint acelasi..Am acelasi suflet..Sint perfect identic cu cel care eram cind incercam sa descopar lumea sufletelor..Am ramas la fel si cind lumile incercau sa ma determine sa devin parte din ele..Si acelasi cind m-am eliberat de toate lumile care ma inconjurau..
Sint asa cum am fost..Fiintza mea inca mai joaca un rol grotesc pe o scena improvizata..Simulez ceva ce n-am fost niciodata..Caut sa storc emotzii dintr-o incursiune in lumi in care m-am identificat cu roluri ce mi s-au cerut..Caut proprii pasi pe care sa-i fac in impunerile cumva neautorizate de minimul din ce eram..
 Merg pe directzii cumva determinate..Pe care arareori le recunosc ca adevarate, dar pe care le accept, pentru ca imi sint impuse..Si continui sa o fac, pen tru ca stiu ca, doar asa, pentru mine, asta inseamna un inainte spre acele adevaruri cautate..Sint un om doar, si in mine se mai intimpla sa mi se desfasoare fiintza printre propriile adevaruri..
Ma plimb prin mine, cum ma plimb prin ceilaltzi..Sint sufletul care se cauta printre totzi cei care si-au exteriorizat sufletele..Ma privesc cum sint, asa cum se privesc ei..Ochi in ochi, in suflete de oglinzi..
Uit, si imi reamintesc tot..Am in mine toate durerile si sperantzele..Vad viatza in verde viu, si traiesc inca imaginindu-mi cum toate se transforma in adevaruri profunde care evolueaza inspre ceva ce devine incet o alta realitate..Te simt, in tot ce esti..Stiu ca tot e o devenire  a unor alte fiintze derivate din noi insine, care se cauta, ca sa se apropie, si sa devina parte din spiritul acela universal care ne acopera cu  intelegere calma si clara tot ce sintem..Si ce am fost vreodata..

Maudie

Am vazut un film, "Maudie", despre viata unei pictoritze canadiene..Totul e atit de direct si de sincer, ca iei totul exact cum e, intri absolut deschis in simplitatea aceea a vietii construita imprejurul unor profunzimi reale, si autentice..Ea e o femeie chinuita de artrita, care, ca sa se intretina s-a angajat femeie de casa la un tip cam primitiv si artzagos..In timp, intre ei s-a construit o relatzie, urmata de o casatorie..Intre timp ea a inceput sa picteze, si a devenit cunoscuta..Inainte de a muri i-a spus sotului ei, ca a fost iubita..
Daca esti sensibil filmul te duce spre unele dureri ale sufletului, si iti arata cum e sa fii un artist intr-un trup de femeie bolnava..Si te doare tare si pe tine..Si totusi,  dupa un timp te gindesti la ce a spus ea, ca a fost iubita.. Si te gindesti iar, daca nu cumva de noi ar treb ui sa ne fie mila, pentru ca pe noi nu prea ne-a iubit, cu adevarat, nimeni..Sincer acuma..Pentru ca noi am fost inconjuratzi de false afecte, de simulari mai bine sau mai prost jucate..Am trait inconjurati de o lume placebo, in care fondul a fost inlocuit de forme de toate felurile imaginabile..Subtil, si sinistru, ca sa ni se minimalizeze sufletul pina la limita dincolo de care nu mai afecteaza pe nimeni..Constientizarea realitatilor astea doare cel mai tare..In fine..
Imi vine sa ma reapuc de arta, s-o reiau de acolo unde am lasat-o, si sa-mi dau drumul la ideile formelor si culorilor, ca sa ma eliberez de tot..Cred ca imi datorez asta mie, doar..Si cred ca toata experientza asta de viata adunata m-ar face sa fac ceva ce e cu mult mai bun decit faceam atunci cind incepeam, pentru ca atunci imi era frica sa pictez, pentru ca vedeam ce usor e sa stric ceva ce construisem inainte..Si asta pentru ca simteam ca imprejurul incercarilor mele se construia o retzea de ura si deziluzie venita, acum intzeleg mai bine, dintr-o frustrare a unor mediocri stupizi, falshi, si complet incapabili de a face ceva..Ei m-au inconjurat cu propriile mizerii, incercind sa ma faca sa cred ca niciodata nu as putea fi mai bun ca ei..Si asta m-a durut pina intr-acolo cit sa nu mai fac nimic..Pare ca ma lamentez, si ca vreau sa justific motive pentru care nu am continuat..Dar e adevarul pur..Si e asa cum e..
Cindva o sa-mi iau revansa, si o sa reusesc, cred..Imi trebuie doar un moment de liniste, si o incredere ce nu mi-a fost niciodata acordata..Pentru ca nimeni nu m-a cunoscut suficient, si nimanui nu i-a pasat..Stiu ca si ceilaltzi creatori au trecut prin asta, si ca ei au avut suficienta vointza si determinare, dar ei au avut totusi citeva suflete alaturi..Stiu ca si ei au fost la fel de singuri cind au pornit pe drumul asta al insingurarii artistice.. Dar au avut un propriu sprijin, cumva, pentru ca au fost recunoscutzi atunci cind creau propriile opere..
Cred ca am avut si eu nevoie de o conexiune a sufletelor, asa cum o am si acuma..Si cred ca mai visez ca asta mai e posibila in lumea asta in care adevarul mai e inca confundat cu stupidul care cauta succesul comercial..

Opac copac

Timpul schimba..Timpul e schimbator si labil..Oamenii alearga pe variante paralele..Privirile se ascut, si se lupta..Nu e nimeni ferit de intimplari..Unii vin, altii pleaca..Dupa un timp locul a ramas gol..Au ramas oglinzile in care sa ne mai putem privi..
Lumea a ramas la o margine de ginduri..Au venit peste noi toate uitarile..Sintem la fel cu cei ce au ramas sa se mai gindeasca la ce a fost in viata lor..Am ramas sa privim singuri locurile..Siluetele ne mai provoaca imaginatia..Vedem inca ce au vazut toti, inainte..Am ramas la fel..Ne conectam cu gindurile lor..Sintem ramasi sa continuam..Stim ca mai e ceva in timp..Ceva din ei..Azi e un timp care vine dupa un ieri care a fost o proprietate a lor..Ne-a mai ramas singuratatea sa ne fie alaturi..Restul s-a instrainat..
Sint o umbra a visurilor unor alti oameni..Sint real..Sint opac ca un copac..Sau ca un capac..Iar restul a ramas ce e, inca..

Albastru cald

M-am eliberat de toamna..Am uitat ce ma leaga de ea, pentru ca am vrut sa plec la mare..Si am plecat..Am plecat de aici ca sa ma adun si sa ma recompun acolo..M-am reintors, de fapt, intr-un loc care m-a ajutat intotdeauna sa ma calmez, ca sa pot sa-mi reiau gindurile de acolo de unde le parasisem, cind am plecat in aventuri..Marea e visul acela etern al zeilor, parca..
Am ajuns inapoi..Am facut formalitatile, am verificat camera de hotel, am despachetat bagajele, am mai aruncat o ultima privire de pe balcon, si am coborit in viteza..La iesire am facut citiva pasi, apoi m-am oprit, am inchis ochii, si am respirat adinc..Aerul ala sarat mi-a intrat parca in toate celulele..Mi-a trecut prin minte aproape toata istoria lumii in citeva secunde..Am ramas asa un timp, cu ochii inchisi, timp in care legaturile s-au desfacut, si mi-am revenit la mine..Acum eram altfel..Eram MOTIVAT..Aveam refacute toate energiile..
Ma gindeam ca toata viata mea am avut nevoie de ceva, ca sa pot continua, si cevaul ala era un fel de melanj de idei puternice..Idei care erau in mine si pe care le cautam peste tot in social, ca sa le simt  justificate, dar care nu apareau, decit foarte rar..Si atunci am zis ca mai bine caut sa le gasesc nespuse in profundul unor fiintze reale..Si am tot cautat pina am inteles ca ce ma determina sa fiu ce sint e sperantza pe care doar eu trebuie sa invatz sa o construiesc cu bucatile din propriul suflet..Aici e adevarul meu, chiar in mine..Totul e sa pot sa caut, sa il caut si sa-l scot  din adincimi, asa cum e el, sa-l curatz de depunerile timpului, si sa-l folosesc..Pentru ca doar el ma poate ajuta..
Dupa ce am repus gindurile in ordine am facut citiva pasi pe faleza..Am revazut marea cu bucurie..Albastrul intens, orizontul, cerul limpede, valurile, nisipul, urmele pasilor..Toate erau la fel de adevarate in universul asta care ma inconjura cu o caldura pe care parca o uitasem..Marea cea stabila, care construia linia orizontului, si care era un fluid schimbator si instabil, ca timpul..Marea deschisa a fi descrisa de atite vise spuse, si nespuse..Marea eternurilor din noi, cei care sint aici sa o admire o fractziune atit de mica din timp..Marea apa, in care incercam sa ne dizolvam grijile, si sa refacem sanatatea trupului fiintzei care inca mai sintem..
Marea e in multe din visurile mele..O iau cu mine peste tot..Cind nu o am alaturi ma gindesc la ea..Sint un copil pe o plaja..Ma joc in nisip, si sint fericit sa ma balacesc..Sint eu, si mi-e bine..

Identic inca

Totul e o iluzie intr-o lume a iluziilor care iti reflecta disproportzionat o realitate pe ai crezut-o ca e suficient de stabila, cit sa te agatzi de ea..In mine si in tine e aceeasi fiintza care s-a lovit intotdeauna de reflexiile distorsionate ale oglinzilor astea construite de tine, sau de ceilaltzi..Simetriile au devenit diformitatzi tot timpul, si echilibrul s-a contorsionat..Albul a devenit un negru desfacut in dezechilibre ce pare ca au existat in tine de la un inceput, de la acel inceput cind credeai ca vezi in lume lumini atent construite..
Spatiile se desfac in felii de timp si de asteptari ale unor lumi imaginate..Vedem ce cautam, in asteptari.. Toate ramin nestiute, si inca intr-o devenire ce nu a inceput, inca..Privim atentzi detaliile ce vor prevesti inceputul acestor transformari ale fiintzelor esentziale din noi..
Sintem inca in noi..Identici ca de la inceputurile timpului..Respectam adevarurile care ne-au construit..
Ieri am fost la o intilnire cu mine..Azi ma mai recunosc, dupa atita timp..Miine poate am sa-mi mai fiu prieten.. Dar dupa 1000 de ani poate nu ma mai recunosc..Pentru ca am sa fiu pentru mine ca un strain ce a calatorit in spatiu, si timp..Azi sint un eu care stie ca e inca identic cu sine insusi..

Crud

Culorile au dansat pina s-au ranit si au singerat singe de culori diferite care au patat strazile..Am vazut cum dansul a urmat unul dupa altul, ca petele sa se acopere unele pe altele cu alte culori..Din singe care a curs pentru acelasi memorial al durerilor noastre profunde..
Privirile care au urmat au spalat tot..Apoi au urcat spre mastile grimase de urmari..Au congelat totul..Lacrimile au devenit cristale care au desfacut lumina, si mastile au inceput sa se crape paralelipipedic.. Linistea a acoperit cu unghiuri toate trecuturile..Am uitat tot..Am fugit ca sa incercam sa simtzim cum putem disparea in alte variante de universuri de un extaz promis..Am construit iluziile din pasii uitatzi de timp.. Am alergat pina am reusit sa vedem cum se darima iar castelele din nisipul cartzilor de joc..
Am zimbit cind dezastrul lumilor noastre ne-a privit..Am asteptat cu placere varianta asta e existentzei..
Lumea arde inca..Noi mai fugim de noi, inca..Ne mai ridicam miinile spre infinit, intr-o adorare a unui suprem care sa ne salveze..Desi stim ca din ridicol nu va avea nici o entitate curajul sa ni se apropie..
Divinul e inca intr-o atingere dorita..Una simpla, care sa aduca timpul sub o forma a imaginii intr-o oglinda plata, care a trecut intimplator prin fatza noastra in orele astea tirzii ale unei toamne care a smuls crud frunzele unor copaci nevinovatzi..

Esuari

Lumile rosii s-au transformat in lumi verzi..Pasiunea a devenit sperantza..Verdele a devenit albastru..  Sperantza a devenit vis..Verdele a devenit alb..Toate culorile s-au adunat inapoi ca sa dea lumina clara si profunda..Razele s-au rasucit inspre alb, ca sa se desfaca iar in fire care au alergat apoi singure prin spatziu si timp..Firele colorate s-au oprit, si din punctele ei au inceput sa creasca, inapoi, lumile culorilor..Lumile s-au desprins de fire, si au inceput propriul joc al geometriilor, dupa care au inceput sa se miste iar, exact ca inainte, si sa se ciocneasca unele de altele, pina s-au oprit in locuri matematic determinate..

Ieri am invatat ca toamnele se definesc prin numere naturale..Incepind cu zero, apoi 1, doi, trei..Toamna asta e a n-a..E cea mai a n-a toamna, si unica din sirul infinit al numerelor naturale N..Si va ramine asa, cit va mai exista timpul..Toamna care a venit in ordinea perfect determinata a unui sir ce a inceput cu zero, demult de tot..In toamna n e noiembrie deja..Si noi existam in determinarea asta a noastra care e ca determinarea toamnei, cumva..Existam..Sintem parte dintr-un dat existentzial concret si real..Sintem?

Toamna e parte din viata noastra care e ca un vis, pentru ca o traim dupa perceptziile noastre care nu stim cit sint de reale..O toamna parte din visul real al fiintzelor care sintem..O fi ea parte si din visul universului? Sau noi, cu visurile noastre toate, sintem oare parte din visul universului? Poate e absurd sa ne gindim ca universul ar putea visa, vreodata..Poate e mai natural sa ne gindim ca universul tolereaza..Daca i-ar pasa, daca ar avea, cumva, o constiintza..Ar putea fi, sa zicem, in ultima instantza, ca universul e indiferent? Asta daca, iar, am considera ca in univers exista un fel de suflet suprem, si urias, care acopera toata materia..Stim ca exista reguli fizice, si transformari care se supun unor legi deteminate..Dar un spirit inca nu a fost descoperit..Poate ca l-am adaugat noi, ca sa simtim ca totul ne poate fi apropiat..Ca sa nu simtim raceala aceea profunda..

Ma gindeam daca si toamna asta nu are in ea raceala aceea rigida care a venit din cosmos..O raceala aberanta si sinistra care a afectat si multe mintzi needucate..Si care a lasat ca totul sa para ca fiecare e intr-o deriva, ca fiecare si-a esuat constient propria sperantza de a deveni..Intr-un ocean fara orizonturi, cu adincimi infinite..

Eu, prin mine

Nestiutul e in toate cunoasterile aparente..Toate determinarile sint suficient deschise cit sa para evidente..Toate in afara de cele care mai au in ele misterele gindurilor noastre nespuse..Pentru ca nestiutul asta are in el atitea subtilitatzi nesugerate macar in niciun context valabil..Pentru ca el pluteste pe deasupra, si ne contorsioneaza mintea cu sugestiile lui subtile..
Ieri m-am gindit la lumea asta dimprejur, la cum e ea, la cite lucruri discrete are in ea, la ce ne sugereaza prin tot felul de semne..Si mi-am dat seama ca toate ma depasesc, sincer, pentru ca nu ma duce mintea sa vad ce e dincolo de ce mi se arata..Si asta mi-a placut, pentru ca am realizat ca eu, cu ce intelegeam  eram fericit.. Si eram asa pentru ca vroiam asta, ca sa fiu fericit cu cit puteam sa inteleg..Dar lumea venea spre mine cu alte, si alte intelesuri..Si atunci deveneam confuz..Dar le luam pe toate ca atare, si iar reluam drumul asta al cautarii intelesurilor..Dupa care alte elemente noi mai apareau, si eu iar reluam drumul..Si am invatat ca asta e un drum continuu, pentru ca voi avea tot timpul ceva nou de descoperit, ceva pe care sa mi-l adaug in minte, si cu care sa merg inainte..Ceva ce ma recompunea si redefinea in ce eram..Ceva ce era atit de nou si profund, ca avea o putere magica, aceea de a reusi sa imi dea puterea de a ma distruge in tot, ca sa ma pot reface in tot, identic, si atit de altfel, tot timpul..
Ieri am fost un eu, autentic si stabil..Azi sint o urma din ce a ramas..O urma din care imi refac toate fiintzele supravietuitoare dupa cataclism..Si din care invatz sa evoluez..Supravietuind printre ruinele lumilor care s-au lasat trecute..
Azi sint un fugar care a supravietzuit, si pentru care nu mai conteaza absolut nimic, pentru ca a invatat sa impinga inainte lucrurile, ca sa invinga un sistem ce s-a desfacut in particule nestiute, pentru ca au fost neimaginabile..Azi sint liber..Am fost liber intotdeauna, si am sa fiu asa, pentru ca tot trecutul meu mi-a construit asa propria imaginatzie..Din tot, prin tot, si construind alte lumi, care au fost doar ale mele.. Eu, fiind inca ce sint, si ce cred ca ma va face sa fiu ce sint, prin mine insumi..

Timpul si locul

Cineva te simte, cineva te crede, cineva e alaturi de tine cind ti-e greu..Cineva e el insusi cind viata loveste.. Cineva traieste viata in ritmul propriu..Cineva alearga cind se intimpla sa fie nevoie sa ajute..Cineva face ceva, si cineva cauta sa inteleaga ce a fost, cind cineva cauta sa ajute..Cineva face, cineva desface.. Cineva crede, cineva respinge..Cineva construieste cind cineva darima in piese locul unor sperantze..
Este un cineva tot timpul care sa fie de o parte, sau alta, a baricadei..Si nu poti sa-i contrazici cu argumentele tale, pentru ca cineva are argumente proprii cu care te darima, pentru ca are un punct de vedere personal, e adevarat, dar infailibil..E o lupta intre subiectivul tau contra subiectivului lui, si el stie atit de bine sa manipuleze regulile ca sa invinga..Si cedezi, de fapt accepti, pentru ca e evident tot jocul asta in care lucrurile sint interpretabile..Accepti pentru ca nu ai de ales, e ori asa, ori tot asa, pentru ca el are toate atuurile, si-a gindit miscarile ca un sahist experimentat, cu multe mutari inainte..
Asta ma irita cind am de-a face cu smecheri, ca astia iti baga pumnul in gura, si nu ai ce sa faci, sint experti in arta controlului..Unde ii intilnim? Peste tot..Profita chiar folosind un santaj emotional, pentru ca nu au scrupule..Sint barbati, femei, batrini, copii, maturi, adolescentzi, din absolut toate zonele geografico-umane..
Si tu ce faci? Greu de spus..E o epoca a corectitudinii politice, in care mediocritatea domina adevarurile incomode..Na..E sinistra situatia, si jignitoare pentru inteligentza oamenilor educati..Dar e atit de reala si stabila, si cam fara iesire, pentru ca mediocrilor li s-a dat pe mina o arma incredibil de puternica: dreptatea sociala..Adica notiunea asta de dreptate sociala, pe care mediocrul o foloseste ca sa anihileze orice individ care spune adevaruri care nu convin..Na..
Eu am fost pus in multe situatii de astea, cam tot timpul..Si m-am ales cu praful de pe toba..Pentru ca mediocrii astia au un sprijin social incredibil..Sint sustinuti de ceilalti multi care le seamana..Asta e..Astea-s vremurile..We got here at the right place, but at a wrong time..Mai avem de asteptat ceva mii de ani pina sa..

Locul amintirilor

Cind te intorci o faci pentru ca ai nevoie sa te regasesti, dupa ce mai ratacesti drumurile..Pentru ca drumurile astea le simti ca sint neprietenoase si straine..Si te opresti, faci stinga-mprejur si inapoi la locurile alea cu mult soare si multa libertate..De fapt nu te intorci, pentru ca distanta de strabatut e prea mare..Te teleportezi mental..Ca si cind ai lipsit de acolo un timp scurt, dupa o pauza in care a trebuit sa te reintorci-traiesti o realitate care te oboseste, si de la care nu ai putut sa lipsesti..Si revii fresh si deschis iar, reluind lucrurile de acolo de unde le-ai intrerupt nevoit..Dar toate-s bune, si redevii acela care erai cu toate gindurile tale nebune si deschise spre tot, ca si cind nimic nu te-ar fi afectat (usor de spus, e adevarat, cu mult mai usor de spus decit de facut, dar fiintza se reformeaza, se reconstruieste dupa tiparele initziale)..Si reiei tot..Erase rewind, cum ar spune Cami. cea lenesa:)
Nu ma mai gindesc la lume, la lumea aia din trecut, pentru ca e mult prea important ce e acum..Si acum e calm, si liniste, si toate lucrurile cu multe semnificatii sint inca aici..
Sint licean, am sub 18 ani, si am scapat de la ore..A fost infernal tot programul asta, si am trait sub o imensa presiune..Mi-a fost frica, am trecut peste asta, si mi-a fost si liniste, ca am avut si mate si franceza, si la franceza la dna Brenner chiar m-am eliberat, ca am facut o compunere despre cum e orasul meu, numit Galati, evident, privit de un adolescent care mediteaza la multe, si are nevoie de o plimbare luuuunga pe o faleza inalta si verde..Acum sint liber si mai linistit, pentru ca am scapat de tot..Mi-am pus toate cartile si caietele in ghiozdan, si am luat-o incet, la pas, pe strada care ma duce spre statia de bus de la teatrul dramatic..E atit de bine..Nu ma mai gindesc la nimic, si vreau doar sa-mi traiesc fericirea asta a eliberarilor de constringeri..De toate constringerile..Sint cu mine, si ma las in voia peisajului luminat orbitor de un soare inalt, si plin de variante dulci de viitor..Ma uit la casele boieresti cu un fel de admiratie, si care parca isi stralucesc arogant propriile trecuturi, cautind sa-mi vorbeasca, cumva..Ma uit la strazi, la oameni, la copacii cei care au acoperit urias cu un verde al sperantzelor griul existentzelor..Vad detalii, si mimici, si simt parca, printre toate, sufletele care s-au plimbat, asa ca mine, liber, prin aceleasi locuri cu mult timp, in urma..Le simt pe toate ca si cind ar fi alaturi, si toti am fi adunati ca sa celebram ceva..Vad oameni care zimbesc, si isi vorbesc autentic si discret despre unele intimplari si fericiri trecute, si carora le raspund cind sincer, cind diplomatic si plictisit..Dar ei sint acolo, vii si cautind parca sa ne afle micile noastre secrete printre cuvintele pe care le lansam dintr-o atit de mare dorintza de a ne spune ceva despre noi, cei care vrem sa ne deschidem..Zimbim iar, si continuam conversatiile, ca si cind totul ar fi la fel de real cum ne dorim..
Drumul spre casa e incintator..Pentru ca e plin de raze de soare cald si bun..Si pentru ca are atitea surprize placute..Chiar daca e doar imaginat..El exista, si e parte din ce simtim..E intr-un trecut pe care l-am refacut, si ni l-am oferit cadou, meritat, dupa o zi lunga si obositoare..Si e locul in care vom reveni oricind..

Daca ar fi

Iubirea e implicita..Adica devine asa, dupa ce iti explicitezi fiintza in fata omului care te simte cum esti implicit..Si care e in perfect acord, pentru ca te simte, te intelege, si ti se alatura intr-o explicitare care sa devina o relatie implicita..Aici e un moment crucialo-rational care cam trece dincolo de aparentze, pentru ca e o chestie de relatzie intre suflete directe si concrete..Eu, si tu, cei care sintem exact ce sintem, fatza in fatza..Ca oameni, cu calitatzi si defecte, cu bune, si rele..Implicite, si explicite..
Sintem amindoi imperfectzi, eu mai mult ca oricine, si eu sint si intr-o indeterminare care ma face sa spun ca imi e ca o a doua natura..Asa sint..Fara sa ma laud:))) Sint un cineva greu de acceptat, recunosc..De asta si viata mea e asa de neliniara cum n-a fost vreodata..Si de asta si viata mea afectiva a cam fost dezastruoasa, pentru ca, na, nimeni nu accepta sa fie alaturi de cineva care..
Iubirea nu e conforma..Iubim oameni care simtim ca ne cred, si care ne demonstreaza asta prin ce spun, si ce fac..E complicat..Pentru ca de multe ori ne agatzam  iubirile de acele care arata ceva in care chiar credem.. Ca sa vedem ca toate se transforma in cu totul altceva..
Daca ar fi sa te iubesc e pentru ce esti tu cu adevarat..Si atunci as sti sa te fac si pe tine sa te indragostesti de mine..Cred..

Visurile paralele

Lumile au plutit un timp deasupra, haotic..Apoi au explodat in alte lumi, care au explodat si ele in alte lumi, continuu, pina au ajuns particule care au format nori..Le-am privit un timp, dupa care m-am intors la amintiri..
Ieri am visat ca dorm, si ca visez ca dorm si ca visez..Cind m-am trezit am crezut ca visez iar..Dar eram constient, si, dupa ce am verificat asta mi-am zis ca e mai bine asa, pentru ca realitatea parca e mai prietenoasa si mai stabila..
M-am gindit intotdeauna daca visurile au vreo semnificatie, daca imi transmit vreun mesaj la care sa ma gindesc..Un mesaj transmis de cineva, sau de creierul meu..Si nu am gasit nimic..Stiu ca daca pun imaginile visate pe o lista de interpretari pot banui ca exista ceva care sa incerce sa ma puna pe ginduri..Dar ele, asa cum sint nu au nici o logica, si, ca urmare, mesajul nu exista..Adica ar putea exista daca eu as vrea asta, si as cauta sa inventez, dar ar fi aiurea, pentru ca ratiunea imi spune limpede ca dincolo de ce as vrea eu, mesajul nu exista..Si asta e trist, pentru ca nici in visuri nu mai pot crede atunci cind sint rational..
E o lume inselatoare imprejur, care se serpuieste ca sa te loveasca in punctele sensibile..Asta e un adevar inevitabil..Dar sansa e in ceva ce vine din adincul fiintzei, si care construieste din bucatile de realitate un fel de castel al sperantzelor, in care ne baricadam cu toata disperarea..Acolo e liniste si armonie, si o senzatie de sigurantza, pentru ca sintem inconjuratzi parca de caldura sufletelor pe care le iubim..
Ma intreb daca noi existam cu adevarat, sau daca doar visam ca existam..Descartes spunea ca existentza dovedita e intr-un fel de ratziune demonstrata: "cuget, deci exist"..Dar ratziunea e si in realitatea reala, asa cum e si in realitatea din vis..Poate mai adecvat ar fi: "visez rational, deci exist"..
Dar realitatea reala si cea visata sint atit de confundabile..Cind se termina una, si cind incepe cealalta?
Ce ciudata e natura noastra..Sintem la fel de noi insine intr-o realitate reala, asa cum sintem intruna visata..
Oare prin cite universuri paralele trece fiintza noastra intr-o existentza? Si care din ele sint reale, si care visate?

Evolutiile fiintei

Terra e leaganul vietii..Dintr-o planeta mica, ratacitoare, cu ape albastre si singura a devenit un Eden al fiintzelor care au evoluat de la celule simple la organisme complicate..Si viata asta a insemnat o lupta salbatica pentru o supravietuire in care au ramas doar invingatorii..Iar ce e acum e rezultatul tuturor razboaielor care au avut ca teren de lupta mica noastra planeta..
Noi sintem supravietuitorii a tot ce s-a intimplat..Noi si celelalte fiintze care existam acum, aici..
Cred ca viata pe planeta noastra e un exemplu care ne poate invatza cum a evoluat universul..O floare infloreste asa cum infloresc galaxiile, cind toate petalele si sepalele se desfac, ca bratzele galactice in spirale care se rotesc precum plantele dupa soare..Fiintzele se nasc, cresc, si mor, asa cum o fac stelele..Animalele se lupta si se maninca unele pe altele cum fac gaurile negre cu toata materia dimprejur..Galaxiile se ciocnesc si se unesc asa cum se impreuneaza fiintzele ca sa creeze pui mici care au in ei o combinatzie de jumatatzi din  ADNul parintzilor..Toate s-au complicat in structura si au devenit mutantzi iar si iar, ca sa ajunga la ce vedem azi imprejur..Iar noi sintem parte din tot..
Pentru noi oamenii lucrurile au evoluat la fel, de cind am construit civilizatziile..Doar ca la noi mutatziile s-au intimplat pe plan spiritual..Ne-am adaptat continuu psihic la o societate care a devenit mai complicata, invatind continuu de la ce a fost in trecut, ca sa fim in ton cu contemporaneitatea..Ca sa supravietuim intr-o lume care se schimba cu o viteza din ce in ce mai mare..
Azi invatam sa folosim technologiile..Sintem mai kinky si mai fancy, pentru ca viata e mai confortabila, si noi putem sa ne construim un self esteem din ce in ce mai indestructibil, pentru ca stim sa ne folosim de toate technologiile astea..Invatam mult in domenii din ce in ce mai constrinse, si ne dezvoltam psihicul ca sa reusim sa activam acolo, uitind parca ceva ce e atit de important pentru noi, ca oameni..Ne departam de fiintza noastra proprie si fundamentala, ca sa devenim mici robotzei activi care au raspunsuri energice la schimbarile unui mediu artificial..Eu, tu, ei, noi, ceilalti..Toti devin un exterior haotic si agresiv care ne modifica fundamental mentalul.. Traim asa cum mediul ne cere, si devenim imbatrinind oameni care s-au transformat repede in alternative obosite si destul de dezgustatoare ale fiintzelor care au fost, odata..
Lumea e cruda..Si asta ne transforma si pe noi in ceva ce difera atit de mult de ce ne-am imaginat..Dar mergem inainte cu sperantza ca tot chinul asta e ca sa ne fie mai bine mai tirziu..

Intrebarile cautarilor

Zi-mi ce crezi tu..Despre orice, nu conteaza..Zi-mi despre lumile tale..De fapt, nu, nu-mi zi nimic..Lasa-ma sa ghicesc ce crezi, atunci cind ma chinui sa-ti analizez tacerile..Lasa-ma sa-mi imaginez ca tu crezi asa pentru ca tu crezi si simti asa cum cred eu..Desi poate eu gresesc cind te analizez..Stiu ca nu e frumos sa analizez cu voce tare, dar e mai onest modul asta..Cred..Si e onest pentru ca vreau ca si tu sa analizezi cu voce tare, sa ne comparam analizele, si sa vedem cit adevar e in ele..Nu vreau sa ne facem incursiuni intr-o intimitate care vrea sa ramina cit mai putin atinsa..Vreau sa ne pastram misterul, si sa ne jucam de-a exploratorii lumilor interioare..Vreau doar sa invatam sa cautam, si sa ne bucuram de reusitele descoperirilor..Fara sa ne jenam de noi insine..
Zi-mi ce crezi despre mine..Si eu am sa-ti zic ce cred despre tine..Ca apoi sa comparam, si sa vedem cine cistiga concursul asta al ghicirii fiintzei celuilalt..Stiu ca nu e usor, pentru ca nimic nu e usor..Acum facem doar o incercare de inceput, si cine va cistiga va avea dreptul sa puna cite intrebari vrea, la care celalalt e obligat sa raspunda sincer..Stam fatza in fatza, si ne observam, ca sa vedem si limbajul trupului..E simplu..Facem asa pentru ca stim ca dincolo de raspunsurile simple sint fiintze complicate..Na..
Multe intrebari nu le punem pentru ca simtim ca stim raspunsurile..Desi stim sigur ca depindem de atitea, si raspunsurile sint atit de determinate de starile de acum..
Zi-mi ce crezi, si am sa caut sa inteleg tot ce tine de noi, de mine, de tine, de ceilaltzi..Asta ma ajuta sa vad mai bine realitatea mea printre celelalte realitatzi..Stiu ca pot sa si gresesc, dar stiu ca si tu stii asta, si mai stiu ca si tu esti constienta ca poti gresi, asa ca mine, dar asta nu e o problema..E firesc sa avem propriile puncte de vedere..Eu am experientele mele, si tu pe ale tale..Sintem amindoi cautatori de adevaruri..
Sintem la fel..Eu seman cu imaginea pe care ti-o faci despre mine, asa cum si tu semeni cu imaginea mea despre tine..Mai sint diferentze, e adevarat, dar ele nu mai conteaza absolut deloc..Pentru ca ele sint mici..
Ne privim reciproc ca intr-o oglinda..Cautind sa ne imaginam impreuna intr-un dans exotic pe o plaja tropicala cu un soare rosu la apus..Ca si cind sufletele s-au compus impreuna intr-o cautare a unor raspunsuri cautate de intrebari nepuse dupa atita viatza si atitea experientze..Ca si cind sufletele au simtzit ceva, dar au fost blocate de o uriasa timiditate, si nu au putut sa continue..
Daca imi zici, iti raspund..Si stiu ca daca iti zic, ai sa-mi raspunzi..Si asa vom fi adincitzi in raspunsuri care vor urma unor intrebari, care vor urma unul dupa altul, iar si iar..
Lumea e superficiala si indiferenta..Si noi invatam sa fim  la fel de indiferentzi, pentru ca sintem pasionali si tandri punind intrebari, ca sa gasim raspunsuri care sa ne faca sa visam mai departe..

Zimbetul timpului

Timpul s-a rasucit elicoidal de mai multe ori in jurul unei axe ce trece prin originea universului..Apoi s-a intins drept, spre o alta origine a universului..In apropierea punctului zero face sinusoide din ce in ce mai dense..Apoi danseaza in voie, dupa cum evolueaza spatiul spatiilor..Timpul e un fir compus dintr-o infinitate de fire ale universurilor paralele, care se rasucesc si ele, se desprind si curg independent, ca se adune iar..Timpul e regele lumilor..Se transforma in orice..Acum e un fir, miine e un fluviu, ca sa devina un foc dupa exploziile unor bucati de spatiu..Se spune ca el incetineste cind viteza materiei se apropie de viteza luminii..Ca si cind lumina il orbeste, si incepe sa-i fie frica de toate singuratatile pe care le-a vazut..Pentru ca si el e singur.. Ca un rege care a obosit, si ar vrea sa se elibereze de nemurire, si sa traiasca o viata adevarata de trecator..O alegere pe care stie ca ar regreta-o, pentru ca e altfel, si vine din lumi mici, care l-ar constringe..
Timpul e curgere..E o trecere a fiintzei care sintem..E in gindurile si ridurile noastre..Ne modifica trupul..Si el ne va fi martor cind vom trece in nefiintza..Atunci ne va privi rece, ca pe toti ceilaltzi..
Timpul e un altfel de spatziu..Spatziu care e un altfel de timp, parte din entitatea asta care se transforma din ceva in altceva continuu..
Afara e un timp al toamnei..Cad frunze ca anul trecut, ploua, si bate vintul aproape identic..Viata noastra alearga pe caile ei..Vor veni anotimpurile unul dupa altul dupa regulile firii, pina cind se vor transforma si ele in praf cosmic..Praf care va fi indepartat de pe coroana regala a unui timp suprem, cel care le vede atit de indiferent pe toate..Si care mai zimbeste atunci cind spatiul se apropie sa-i vorbeasca despre viatza vietzilor unor fiintze care invatza sa-si traiasca clipa de acum..Fiintze mici si vulnerabile, care stiu ca pot doar sa admire imensitatea departarilor..

Turn de solitudine

Nu stiu, cred ca mi se pot citi usor, printre rinduri, unele frustrari, si e normal sa fie asa..Am avut multe intimplari, multe ginduri care mi-au venit dupa multe reusite, si nereusite..Nu stiu daca am regrete..Sau poate ca stiu, dar timiditatea ma impiedica sa le spun..
Recunosc ca am fost rebel, pentru ca nu am vrut sa fiu ce mi se impunea..Si vina o dau pe toate lumile alea constrinse de legi, reguli, si dogme..Am fugit de toate, incercind sa ma construiesc pe mine asa cum am crezut, din bucatzi de valori adunate, dupa mintea mea..Am trait bune si rele adunate, am supravietzuit, si am continuat..Ce nu am inteles a fost de ce eu, care eram atit de deschis si disponibil nu am reusit sa-mi construiesc, cu toata inteligentza acumulata, o relatzie stabila..Pentru ca sint cel mai tolerant om din lume, cred..Si cel mai intolerant cind vine vorba de stil, si spirit..Na..Am fixurile mele..Uneori e cel mai greu de trait cu mine, asa cum alteori e cel mai usor, si firesc..Si stiu ca si ceilalti sint la fel..
Viata e un mare amestec de tot felul de variante de trairi, si stiu ca ce ne aseamana e cu mult mai mult decit ce ne desparte..Capacitatea de intzelegere e fundamentala, pentru ca ea are puterea sa ne faca sa fim impreuna..Si, cu toate astea, desi stim, parca tot raminem fiecare in propriul turn de fildesh sa traim separatzi, si rezervatzi..Si insinguratzi..

Reversibilitatzi

Toate s-au dizolvat in toate, dupa care toate s-au separat la loc, in ce erau..Apoi iar s-au dizolvat, si din mehlemul obtinut de materie-timp au inceput sa se separe iar..De data asta in final au aparut diferentze, pentru ca procesul de refacere a mai incurcat unele geometrii, si unele au rezultat in simtericele lor..Si asta a fost hihilar, daca nu chiar hihihilar, pentru ca s-au trezit pe dos..Rasturnate..Asa e cu imaginile 3D simetrice, indiferent ce plan folosesti fata de care sa faci simetria, rezultatul e acelasi..Si ce e interesant e ca daca la simetric ii construiesti simetricul obtii obiectul initial..De asta poate ca dupa separarile de dupa dizolvarile astea de tot in tot obtii cind originalul, cind simetricul..Uneori..Pentru ca alteori mai sint alte diferentze.. Pentru ca transformarile astea mai sint ireversibile uneori..
Asa e cu viatza care ne transforma fiintza..Devenim altzii dupa fiecare intimplare..Simetrici nu vom deveni, pentru ca asta ar insemna sa schimbam toate reperele cu opusurile lor, ceea ce e imposibil, pentru ca lumea este aceeasi..
Stiintza e stabila, pentru ca are reperele stabile..Nu e ca nimic din ce ne cam caracterizeaza pe noi, oamenii, nu e subiectiv-haotic-nedeterminata..Si zic aici de stiintzele exacte care ar compune "stiintza"..Sigur sigur sigur mai exista si stiitzele umaniste, care sint totusi cam subiective, pentru ca au in ele infinite interpretari..
Sa revenim..Toate se dizolva in toate..Si tot ce a fost va reveni inapoi, altfel..Pentru ca asa a fost tot timpul..