Intrebari

Ochi in ochi, relexiile mai deformeaza contururile si le fac ciudate..Figuri nestiute te privesc sec..E ca intr-un vis, cind viziuni vin fara logica, sa te inconjoare cu intrebarile lor..Priviri reflectate, ochi suspendatzi, fetze masti cu crapaturi, care se maresc, cresc, se umfla sub piele, si se desfac in bucati care se rotesc pina dispar..
Imi amintesc de animatiile din The Wall a lui Pink Floyd, cind picioare se desfaceau, si deveneau flori sublime, ca sa se transforme in masti ridicole, ca apoi iar sa urce pe curbe care cadeau inspre absurd.. Ca intr-un joc fara sens, cu semne de ce am avut, si avem, ratacite, printre trairile noastre..
Strange love, spun Depechii, o iubire fara inteles, cu inaltari, si caderi, cu luminile din fata, si umbrele din spate..Cu trairi pasionale intr-o lume fara logica, plata, care nu se poate intelege pe ea, si nu-si doreste nici pe tine sa te inteleaga..
O iubire care seamana lumilor tale..Distonanta..Neinteleasa..O iubire aruncata spre alte parti..Blocata, sparta de contactul cu ceilalti..Cu o alta logica..Depasita de timp..Ramasa suspendata intre contururile unor amintiri..Ramasa fara energiile de acum..Blocata in trairile tale..Si care nu mai poate sa iasa din labirintul lumii de azi..O iubire dorintza, ca o sticla aruncata inspre marile vremurilor..
O iubire..Trimisa undeva, in univers..O intrebare fara raspuns..

Meditatii

 Timpul e continuu..Curge, ca un fluid..Pe strazi, prin cladiri, prin noi..Trece prin orice spatiu..
Timpul nu are repere..Pentru ca reperele sint ale noastre, ale oamenilor..Noi fixam durata unui an, a unei zile, a unui minut..Noi alaturam unele date cu unele intimplari..Noi masuram, si noi decidem cind se sfirseste un an, un secol, o lume..Noi calculam cit mai este pina la, sau pina la..Asa cum o facem si cu spatiul..Noi facem tot, noi oamenii..Noi, cei autoproclamati "masura tuturor lucrurilor"..Desi, pina acum, nimeni din toti nu a cistigat vreo batalie cu timpul..
Nu am stiut niciodata sa inteleg natura umana cea schimbatoare..Bine, stiu ca exista justificari, sau explicatii stiintifice..Si totusi..Probabil totul ar trebui lasat asa, sa isi gaseasca singur un raspuns..Daca el exista..
Mintea e de multe ori confuza..Sintem bombardati cu informatii absurde, continuu..Parca nimic nu mai are sens, imprejur..Nu mai exista nici o logica posibila..Totul e amestecat..Ca in mintea unui student inainte de examen, si, care, pleaca printre zapezile timpului spre locul umilirii sociale..
Poate ca frigul e, de fapt, societatea..Cine stie..Iar viata noastra ar fi un drum prin aceleazi zapezi, de altadata..

Citeva schimbari

A mai trecut un an..Am trait sa il vedem..Acum se duce..Il conducem spre gara..Sintem in sala de asteptare.. Ne uitam la el, ne mai uitam imprejur sa vedem fetele celorlalti..E o veselie melancolico-nostalgica care pluteste asa, ca o ceatza, peste tot..Sint zimbete, priviri in gol, grimase, gesturi de prietenie..Toate amestecate asa, ca piese dintr-un puzzle fara sfirsit..Gara e la fel..Pe ea nu au schimbat-o anotimpurile..In colt mai cinta cineva..Sus e acelasi tablou..Coloanele sint la fel de drepte..Ferestrele mai au pe ele urmele anilor..
Miine mergem pe peron..Cu toti..Ne vom umple, pina atunci, asteptarile cu promisiuni..Ne vom aminti de tot ce a fost frumos, si bun..Si vom uita ce a fost rau..Vom trai mult, si adinc, despartirea de domnul 2012..Apoi ne vom pregati cu alai si fanfara sa-l primim pe tinarul 2013, care va sosi miine, cu acelasi tren..Fix la 12 noaptea..Vom sta iar, si vom astepta, sa vedem cu ce e imbracat 2013..Si cit de larg ne zimbeste..
Va fi bine, cred..Pentru ca noi vom fi aceiasi..Mai batrini cu 1-2 zile..Dar cu aceleasi zimbete pictate pe masti.. Ca sa ni se asorteze cu hainele elegante..De tinuta..Elaborate..Asa, de impresie..
A, sa nu uit..E o formula de nou venit..Suna asa: LA MULTI ANI! E pentru ce ne dorim sa ni se intimple.. Pe viitor..Pentru ca acum sintem asa de ocupati domnule cu chestiile standard de inceput de an.. Chiar, uite ca, in furtuna asta de schimbari, am uitat ca de fapt incepem ceva nou..Hm..Un nou inceput..Cind ni s-a mai intimplat asta? Buna intrebare..Tre'sa ne mai gindim..

Mirari si priviri

Unii pasi ni-i mai ratacim..Unele priviri le mai pierdem..Mai uitam de unele momente pe care ne sprijinisem un timp, linistile..Asa e, mai pierdem, in viata..Se intimpla..Dar ce ne e adinc in minte si suflet se conserva.. Ramin acolo, ca sa ne aduca la echilibru, cind tindem sa deviem..
Uneori avem stari de nestiut..Care parca vintr-un infinit, si trec prin noi, spre alt infinit..Atunci asteptam.. Un timp..Privim spre realitati, si cautam sa ne jucam cu formele, si cuvintele..Si facem castele de nisip pe o plaja de la marginile galaxiei..Atunci construim ceva ce sigur va fi schimbat de timp..Ceva efemer..Ca un castel instabil in fata fluidului in miscare..Atunci..Apoi starile au disparut si ele..Luate parca de aceleasi valuri..Si ne-am trezit..Am privit iar imprejur..Altfel..Si aceeasi realitate a fost acum, si ea, altfel..Desi ea ramasese aceeasi..Noi insa, nu..
Mergem pe drumuri instabile, toata viata..Exploram teritorii complet noi, tot timpul..In aceeasi viata, le facem pe toate, cam pentru prima oara, ca in copilarie..Pentru ca drumurile sint diferite tot timpul..
M-am gindit de multe ori la felul in care gindesc oamenii..Am citit carti, unele dintre ele complicate, fara sa le inteleg prea mult pentru ca aveau miliarde de variante de idei, simboluri, si profunzimi mari de tot..Si pentru ca daca m-as fi chinuit mai mult sa le inteleg as fi devenit, un timp, foarte vulnerabil..In fine..Dar am ramas cu uimirea si mirarea cum un om a putut gindi asa, si a putut exprima asta in cuvinte..Pentru ca multe lucruri nu pot fi scrise, pot fi doar simtite..De asta au si aparut mijloacele astea moderne de a se exprima prin imagini, pentru ca, nu, o imagine face cit 1000 de cuvinte..Asa..Si am ramas de atunci, de cind am vazut cite lucruri s-au putut scrie, atit de profunde, am ramas uimit, la fel de profund..Pai eu n-am sa fiu capabil nici daca as trai 1000 de ani sa acumulez atita, si sa gasesc cuvintele care sa le spuna pe limba oamenilor..In fine..
Am citit ca Apple vrea sa faca un computer ceas..Si pe viitor, probabil si hainele, si toate accesoriile astea vor avea atasate micro-computere..Iar super-computerele vor fi cele optice, sau ceva pe baza de ADN cu puteri de calcul inca ne-imaginate..E uimitoare lumea asta..Tehnologia ne-a luat pe sus..Si ne-a pus pe fatza o privide de aceea confuza..Traim vremuri interesante..Si nu e deloc usor..Ba, chiar..

Post modern

Lumea isi are mersul ei..Pasii ei si-i face indiferent de noi..E neperturbata..Are o inertie infinita..Si o infinita insensibilitate..
Aceleasi armonii ne suna, fiecaruia, diferit..Sus, jos, dreapta, stinga..Sunetele fac si ele un balet, pe care il intelegem diferit..
Noi sintem infinituri de infinituri de infinituri..De ceva-uri complicate..Sintem fiinte ce contin materie organica formata din tesuturi de celule care sint formate de molecule, de atomi, de protoni-neutroni-electroni, de quarci, de..Sigur, materia din noi e organizata incredibil de complicat pentru a construi super-mecanismul care sintem..Sintem vii, functionam ca un tot, avem in noi tot ce ne era necesar..Pentru ca sintem rezultatul atitor miliarde de ani de perfectionare biologica..
Ne nastem, invatam, ne adaptam la social, existam, si murim..Parcurgem acelasi drum ca toate fiintele de pina acum..Lasind urme mai mici sau mai mari in constiintele celorlalti..Sintem unici, fiecare cu un ADN propriu..Trecerile, la fel, ne sint unice..
Pasii nostri vor ramine un timp, in unele locuri..Apoi vor fi sterse de vinturile galactice..Vom disparea..Si deja stim asta..E cam trist..Dupa atitea drumuri printre zapezile timpului..

Un pas, un univers

Viata e un sir de pasi-treceri de la ceva spre altceva..Sau un balet cu miscari line sau contorsionate..Ale eurilor, lumilor, trairilor..Un drum, de fapt..De undeva, spre necunoscut..
Stiu, ne putem intreba ce raport e intre euri, lumi, momente, amintiri, si tot ce e in noi..Asta e complicat.. Foarte complicat..Imposibil de raspuns in cuvinte..E o chestie de a intelege un univers subiectiv, guvernat de legi schimbatoare..Si completamente ilogic..Pentru ca toate pot deriva din toate celelalte, le pot include, se pot defini prin ele, sau nu..In fine..
Parca imi lipsesc drumurile prin zapezile tineretilor mele..Cind imi luam eurile, si le faceam sa taca..Cind eram sedat de starea de a strabate drumurile grele ale vietii..Cind treceam prin frig, si indiferentzele oamenilor, fluierind..Cind imi construiam pasii, ca sa pot iesi din situatii nebanuite..Cind imi concentram eforturile, si mi le organizam ca sa imi ajunga pina termin drumul..Mai am inca detasarea si increderea ca o pot oricind lua de la capat..Si inca mai pot sa rid, cind viata ma pocneste din fata, sau din spate..Am inca pasii la mine..
Imi lipseste lumina zimbetelor de atunci..Asta da..Nu mai am imprejur privirile alea mirate, catre mistere.. Parca toti ceilalti s-au blocat intre peretii propriilor nor nestiuturi..Si s-au complacut in starea asta..Au incetat sa mai cerceteze..
Nimic nu e usor..Totul se face cu un efort infinit..Un pas poate fi mai greu decit sa rastorni mii de universuri.. Dar, daca poti sa-l faci, il faci..Asa, pur si simplu..Fara sa te gindesti la ce a fost..Si fara sa anticipezi.. Faci un pas..Poate mic pentru lume..Dar urias, pentru tine..Pentru ca are in el evolutia universurilor necunoscute de ei..

Zori relativi

Noi, fiecare, sintem universuri..Care seamana cu universurile reale..Cu galaxii, sisteme solare, planete..Iar pe planete, pe unele dintre ele, au aparut forme de viata, odata cu noi..Dar formele astea de viata sint eu-rile.. Unele dintre ele vegetale, altele animale, si altele care seamana cu fiinte inteligente..Si, pe parcursul vietii, eurile astea s-au dezvoltat, s-au aliat, sau s-au despartit, si au luptat intre ele..Dar toate au evoluat..Si toate vor evolua asa, cind in pace, cind in razboi, atit cit vom trai..
Noi sintem universuri..Cind mai deschise, cind mai inchise..Cit vom fi prieteni cu Timpul..

Cunoastere si intrebari

Cel mai greu lucru din lume e sa inveti..Sa memorezi, sa intelegi, sa poti reproduce cu acuratetze ce ai invatzat, si apoi sa construiesti tu, cu tot ce stii lucruri noi..Efortul de a invata nu are grad de comparatie, cu nimic, pe lumea asta..In toate timpurile..A invata iti da satisfactii uriase..Cu mult mai mari decit a te simti reusit intr-un domeniu, sau a fi admirat pentru realizari, opere, etc..Cind inveti intri intr-un  sir al starilor pasionale, succesive..Treci de la bucurie, la agonie, la melancolie, la extaz, tristete, etc etc..Treci prin stari profunde, in care eurile tale se lupta, isi declara armistitiu, se imprietenesc, se iubesc, se cearta, apoi iar se imprietenesc, continuu..
Cind inveti te reconstruiesti..Iti recompui fiinta din piesele ramase de la ultima agonie..Dupa care, decolezi iar, urci sus de tot, plutesti un timp, si cazi iar direct in nas..Apoi iar te aduni, si iti promiti ca data viitoare nava ta va fi mult mai bine construita, ca sa nu mai poata, vreodata, sa piarda altitudine..Numai ca, nu intotdeauna depinde de tine..Sau de nava..
Spun de invatat, pentru ca am vazut multa prostie..Enorm de multa..Si m-a contrariat..Acum in secolul asta plin de cunoastere..In fine..
Imi lipsesc intilnirile cu oameni deosebiti..Foarte mult simt lipsa de valori, si de pasiune pentru valori..Si de comunicare sincera..Imi lipsesc conversatiile acelea pline de idei si variante de logici..
Poate s-a schimbat lumea, poate m-am schimbat si eu..Tot ce se poate..Dar placerea aceea a comunicarii intre spirite inca o caut..Si nu ma las asa usor..

Conexiuni

Spuneam mai demult, de visatori..Adica de acei care pot construi visuri autentice, si care sint impresionante.. Si ma gindeam la cum se fac visurile astea, ce materiale folosesti, cum le imbini, in ce mod, si cu ce le lipesti pe toate, ca sa iasa un ansamblu echilibrat, si care sa ne satisfaca placerea de a le intelege proportiile.. Proportiile alea profunde, ce veneau din constructie, din artist, din noi, din toate eurile care admirau opera..
Toti sintem subiectivi..Si noi, si artistii, si operele..Toti avem momente cind ne place ceva anume..Si cautam sa ne satisfacem starile cu armonii de sunete, de culori, sau de forme..Cautam intelegere..
Vrem sa ne regasim..Cind sintem tristi, melancolici, nostalgici, sau dimpotriva, extaziati, fericiti, cautam sa comunicam starile, sa dam si sa primim parti cit mai cuprinzatoare din noi, si din ce simtim atunci..Si daca nu gasim un om cu care sa ne contactam acele stari, atunci le cautam in sunete, culori, sau forme..
Sintem fiinte care vor sa se exprime..Unii sint mai talentati, altii mai putin, in a-si arata acele stari..Dar toti simtim la fel, in profunzimi..
Iubirea e o pasiune foarte profunda..E o conexiune care trece de starile de moment..Iubim cind frecventele propriului suflet coincid cu frecventele altuia..Cind rezonam..Cind iubim avem acces la absolut..Cind iubim putem zbura mai usor..Ne putem detasa de orice, si putem trai experientele unor calatori in spatiu si timp.. Oriunde, in tot Universul..Si oricind..

Sarbatori miro-bo-ro-mibo-lante

Se pot spune multe, se pot scrie volume peste volume, biblioteci peste biblioteci, despre orice..Stiinte, arte, ce simtim, cum ii vedem pe ceilalti, cine credem ca sintem, ce gindim, ce fel gindim, cum percepem si analizam tot e e imprejur, cum a fost trecutul, cum e prezentul, cum anticipam ce va fi..
Putem scrie folosind logici, de la cele mai simple si naturale, pina la cele mai contorsionate, putem scrie cuvinte multe fara nici o logica si nici o idee, ca in poemele dadaiste, putem fi clasici, romantici, moderni, postmoderni, etc etc etc etc..
Dar putem scrie lucruri interesante, cu idei, cu jocuri de cuvinte, care sa solicite in primul rind inteligentza cititorului..Asa cum se facea mai demult..In fine, se pot scrie multe..Netul, dupa cum am vazut suporta orice, mai mult decit a suportat, cindva, hirtia..
Sint sarbatori..Atmosfera e impodobita cu multe detalii de la kitsch la arta pura..Se creeaza o lume imprejur, care sa iti dea o stare euforico-magico-spirituala, ca sa cheltui cit mai multi bani pentru cadouri..E firesc, reclama e mama comertului..
Afara e alb cu pete cenusii..Inauntru e o liniste tot alba si solitara..E un timp de bilanturi, de revazut amintiri, de baut licori de tot felul, de meditat, si de visat..E un echilibru universal..Toate sint asezate frumos, estetic, ca exponatele din muzeu..Ni se arata simplu, si direct, iar noi ne plimbam printre ele, si le admiram..
Sarbatori elegante, galante, distinse, elevate, si picante va doresc! Sa va fie bine, sa va amintiti cu bucurie de copii, tot ce a fost frumos..Si, plecind de aici, sa incepeti un an nou  cu sperantele in magiile viitorului..Ca, de fapt, ce e fabulos, de abia de acum incepe..Ca in romanele nescrise ale lui Jules Verne..

Visatori

Lumea s-a schimbat doar superficial..Aparent..Doar unele peisaje s-au mai transformat, in unele anotimpuri..
Istoria, si ea, s-a repetat..Cu aceleasi cuvinte pentru aceleasi imagini si intimplari..Si amintiri..De parca s-a blocat in ea insasi..Si s-a autocondamnat la repetitie..Ca un mecanism stricat..Sau un disc zgiriiat..Nimic nu a fost diferit in toti anii astia..Totul a fost identic cu modelul ales..Cindva, de cineva..Poate, cine stie..Iar noi, ca niste roboti, am urmat drumul programat..Am fost niste retraitori de aceleasi trecuturi..Sau variante de trecuturi..
De multe ori ma gindesc daca noi diferim cu ceva de cei care au trait pe Terra acum, sa zicem 5000 de ani..Cu toata stiinta, si technologiile moderne..Cu toate teoriile posibile si imposibile care sa explice, de fapt sa ne explice, realitatile palpabile..Se spune ca folosim aceleasi scheme de gindire ca cei din Grecia antica.. Se poate..Societatea s-a umplut si ea de reguli, si metode..Poate asa e mersul evolutiei ei..Poate natura noastra umana a determinat-o sa devina asa..Desi, uneori ma gindesc ca visul ar trebui sa aiba alte legi..Iar visatorii autentici, care vor deveni din ce in ce mai multi, sa fie altfel priviti..Si de ceilalti, si de societate..

Plimbare de noapte

Traim o efervescentza pasionala a sarbatorilor..Toti gatesc, alearga dupa cadouri, pregatesc festivitatile, iar gatesc, iar alearga, dau telefoane, mesaje, se organizeaza..Fac multe in timp scurt, de parca de la anul iar vine sfirsitul lumii..Chiar, acuma ca am trecut de sfirsitul lumii, se cheama ca sintem intr-o alta lume? In fine..
E frumos sa vezi agitatie si brambureala, e un spectacol grandios, cum se anima lumea asa la date fixe..
Mai demult imi imaginam perioada asta a sarbatorilor altfel..Era ca si cum plecam prin zapada, de undeva de la Parfumul Teilor, singur, noaptea tirziu, cind toti erau baricadati in case, si petreceau..Si eu mergeam incet, la pas, pe jos, pe Domneasca, si priveam la ferestre, incercind sa imi imaginez cum era fiecare petrecere, in parte..Asta in timp ce mai meditam, si mai priveam spre cer, ca sa fiu sigur ca Luna e tot in aceeasi pozitie, undeva, suspendata printre becurile rotunde care luminau galben, si dadeau strazii cele singure, o caldura aparte..
Faceam apoi alti pasi, priveam la ferestre iar, la becuri, brazi, culori, mese festive, apoi treceam la urmatoarea fereastra..Era un joc interesant, pentru ca simteam ca vad diferite feluri in care ceilalti concepeau fericirea, si incercau sa o construiasca din bucati concrete de realitate..Apoi incercam sa gasesc ceva comun in toate vazute, si sa le gasesc o logica in lantul desfasurarii lor..Care bineinteles ca nu exista, pentru ca ele nu erau ordonate dupa 1-2-3 reguli, erau doar intimplatoare..
Ce era fascinant era linistea strazii..Mi se parea ca sint singurul calator..Nu era nimeni imprejur.. Toti s-au scufundat in confort, si au disparut..Parca eram singurul om lucid pe planeta..Cred ca daca ar fi aterizat o flota de OZN-uri nu i-ar fi pasat nimanui, in afara mea..As fi fost singurul care sa parlamenteze cu ei, si sa isi ia raspunderea salvarii Terrei..In fine..
Daca stau si ma gindesc, pasi asa singuratici am avut..Cam toata viata..Iarna, noaptea, cind nu-i pasa nimanui de nimic..Nici chiar Orasului..Lunii, cu atit mai putin..

Sala de Asteptare

Asteptare..Ce greu trece timpul, uneori..Te uiti la ceas si-l vezi cum se tiriie..Si nu stii ce sa faci, ca sa treaca mai repede..Toata viata e o asteptare, cred, dar una mare..Ca asteptam ceva sau pe cineva..Stam cu totii intr-o sala mare cit pamintul, si asteptam..Ne mai uitam unii la altii, ne mai gindim, mai visam, asta ca sa nu simtim cit de greu/usor trece timpul…Ne umplem viata cu momente traite cit mai intens posibil..Nu stim ce va veni, stim doar ca ne dorim ceva, si facem sau nu ceva, dar in mod sigur asteptam, asta e cel mai cert..Restul sint umpleri de timp cu tot felul de variante de viitor sau trecut posibile.. Si uite asa imbatrinim si vedem cum corpul se transforma..Iar dupa un timp incepem sa ne gindim la sfirsitul asteptarii..Al unei asteptari mari..Cit o viata..

Linii neclare

Am vazut un tablou cu tine, pe hol..Am privit, si m-am gindit..
Cine e dincolo de zimbet, si de imagine? Cine trimite mesaje in eter? Ce mistere sint in spatele liniilor, si culorilor? Ce sentimente si ginduri ascund imaginile? Ce lumi nestiute fug in spatele fadului concretului?..
E mister, si atit de neclar dincolo de toate..

Explorarile eurilor

Un om, o privire, o reactie, un gind nespus..O aterizare pe teritoriile nestiute..Un inceput de explorare..
Descoperirea celuilalt e o provocare a 2 inteligentze..

Un truc ieftin

Cica azi e firshitul lumii..O idiotenie lansata pentru idioti, ca sa faca smecherii multi bani din asta..In fine..
De cind e lumea asta, a fost care prosteshte pe care..Ca sa se capatuiasca..
Da, de cind e lumea, toti fac trickuri, si toti inseala mai mult sau mai putin..In toate felurile..

Scheme cu schitze

Timpul schimba..Se spune ca exista in orice fiintza o tzesatura complicata facuta din fire temporale..Ca un fel de organ strain in corp..Ca un fel de sistem energetic..Cu multe meridiane, si putine paralele..Si firele astea au grosimi diferite, si prin ele trec particulele de timp..Asa se spune, acuma cit adevar o fi aici..
Bine, exista fffff multe teorii, se fac speculatii infinite, pe teme infinite..
Probabil ca timpul e relativ, ca trece cu viteze diferite..Dar de ce vorbim noi de timp? Hmmm..

Paralelipipedici

Unde eram eu, unde erai tu, unde erau ei, cind mi se intimpla ceva mie, sau tie, sau lor.. Habar n-am, viata asta e un cimp de lupta din care se salveaza fiecare pe cont propriu..
Cind inchizi ochii si apesi pleoapele cu degtele, dupa un timp incepi sa vezi tot felul de lumi..Si stai asa si admiri forme care seamana cu ceva fabulos, dar neclar, pe care mintea il sesizeaza, si imaginatia il recompune, din piese..Si continui jocul asta al recunoasterii-reconstructiei acelor "bucati" de forme si culori neterminate, un timp..Apoi deschizi ochii..Si vezi cum lumile neclare dispar, si sint inlocuite cu altele, mai stabile, cu forme, si culori fixe..Si te intrebi, oare, care dintre lumi e adevarata, cea pe care am vazut-o cu ochii inchisi, sau cea pe care mi-au aratat-o simturile? Acuma, bineinteles ca realitatea fizica exista independent de noi..Pentru ca, sa zicem, o floare o vedem cu totii la fel, o putem mirosi, etc..Ea e acolo, are consistentza..Dar fiecare o vede si o percepe in felul lui..In mintea fiecaruia, aceleasi lucruri au alta reprezentare..Si de asta ma gindeam, ce e mai important, existentza fizica a florii, sau felul cum ea arata in mintea mea? Probabil ca ideile mele, perceptiile mele, capacitatile mele de a intelege sint mai importante pentru mine..Mintea mea e o lume paralela cu realitatea..Si influentata de ea..
Toti traim paralel..Desi ne mai intersectam la intervale finite..Ca in geometriile neeuclidiene..

Contururi si masti

Ploua metalic..Parca plutesc in aer cristale lichide..Cad sfere cu suprafetze nedeterminate..Continuu..Parca, in aer, sferele se acopera cu alte sfere, care se acopera cu alte sfere..Ca intr-un joc extraterestru..Cad particule de timp cosmic peste priviri..Uleioase si grele, uneori..Care ne acopera si neincetinesc miscarile si privirile..Lumile aluneca in ceatza..Contururile se dizolva si ele..Mai ramin particulele de timp, in aer, suspendate..Ca niste dungi, pe filmele alb negru..Drumurile s-au oprit..Un timp..Apoi, totul a inceput iar sa se transforme..

Stinga, e o fractziune de timp, un sfert de vis, o trecere, o amintire..Amintirea armoniilor de dincolo..O ea, un eu..Niste ei..Masculini, feminini..Aceleasi priviri..Separate, apoi apropiate pina la convergentza.. Izolati..Singuri..Ramasi asa, de la ultima oprire a timpului..Blamati..Uitati..Pierduti intre drumurile catre ei insisi..Blocati intre peretii invizibili..Plutind printre lumile tuturor..
Ploua metalic..E ca un ritm de tobe care anuntza o mare aparitzie..

Privirile asteptarilor

Galaxia s-a mai rotit un pic..Pamintul, si el..Am masurat timpul prin spatiul parcurs..Iar..Si am notat in jurnal..
Oamenii s-au miscat, si ei..Totul si-a justificat existenta, cumva, prin miscare..Sau printr-un repaus reflexivo-meditativ..Fara justificare..Un repaus la marginea drumului..Un timp umplut cu ginduri si sentimente, lipite intre ele..
Avem nevoie de liniste..De calm..Ca sa mai punem ordine in trecut..In trecutul ireversibil..
Mai trecem pe holurile muzeelor amintirilor..Ca sa mai stergem exponatele de praf, sa le mai lustruim, si sa le aruncam pe cele care nu trebuie sa stea acolo..Mai privim, ne mai amintim, apoi mai facem citiva pasi..
Pe ferestre se mai vad tablourile iernii..E frumoasa si ea, in felul ei..Sau poate doar noi cautam sa o vedem si frumoasa..Pentru ca nu vrem sa treaca pe linga noi fara sa o simtim..Si, atunci, o reconstruim in ginduri..Fiecare, asa cum si-o imagineaza ca este, sau ca ar putea fi..Ii descopera invizibilul..Din ea, sau din noi..
Galaxia s-a mai rotit un pic..Noi ne-am mai privit..Si am mai inteles, un pic..Cine sintem, si in ce lumi traim.. Lumi de dincoace, de dincolo, de aproape, sau de departe..

LA MULTI ANI ROMANIA!

Noi sintem romani..Simtim asa, gindim asa, visam asa..Si sintem romani pentru ca asa am trait..Si chiar daca am plecat de acolo, avem Romania aici, in suflet..Si cred ca, o vom avea pina cind..
LA MULTI ANI ROMANIA! Esti impreuna cu noi si acum, ca si atunci..

Intre atunci, si acum

Vintul e lectia noastra de zbor..E forta ascensionala care ne mentine in plutire..E directia catre un ideal care ne pasteaza eul intact..E ideea de sus si stabil, si de noi insine..
Toata viata am cautat echilibrul..Si nu l-am gasit..Poate pentru ca nu stiam unde sa-l caut..Stii de ce? Eu n-am stiut ca, doar o partenera mi-l poate da..Am crezut ca singur sint capabil..Si n-am fost..
Am privit imprejur..Am vazut oameni..Am vazut clipe, si amintiri..Trairi..Am vazut atit de multe suflete..Nu am stiut cum sa comunic..Nu am stiut ce sa spun, nu am stiut ce sa raspund la ce mi s-a spus..Nu am stiut nimic..Nu am stiut ca vreau sa comunic cu celelalte suflete..Nu am stiut cine sint..Nu am stiut decit sa respect reguli dure si primitive..
Poate ca, acuma, cumva, descoperim ce inseamna a fi impreuna..Poate ca invatam sa fim, sa intelegem, sa descoperim..Poate ca doar acuma invatam sa respectam..Valorile..

tHe

Cica vine firshitu' lumii..La firshitu lu' decembre..Da nu s-a specificat care lume, ca e mai multe..
Bine, in ultimii ani toate s-au acutizat..E paroxism peste tot..Media s-a dilit de tot in incercarea ei de a se vinde..Probabil pentru ca nu mai crede nimeni gogosile ei..Si de aia baga subiecte tari..
Eu mai citesc ziare sau ma uit pe tv-uri sa vad stiri din Ro..Si gasesc numai porcarii sinistre..Asta cind articolele/emisiunile nu sint ultra-stupide..
Tot ce-i mai monstruos gasesti in ziare nene..Cum gasesc o libidinoshenie/hidosenie cum scriu minim o saptamina despre aia..Pai e normal ca asa o afacere sa dea faliment..Altu' mai bun..NEXT..:))))
Vreau si eu sa vad o presa independenta..Ca de aia se declara o putere in stat..Sa vad calm, echilibru, argumente, valori, analiza atenta, gindire, etc, in loc de mitocanii urlate, si manipulari pe fatza..
M-am saturat de cretini agresivi..Vreau altceva..O lume cu valori adevarate..Si cu visuri autentice..

Ierarhii

Mi-am adus aminte de liceu, ca tot am pus poza cu statia de troleu unde coboram, ca sa fugim repede, pe Trandafirilor, spre liceu..Si stateam, si ma gindeam..Pai eu cred ca am avut cam cei mai duri profesori din Galati..N-am ratat niciunul..La LVA erau toti fosti inspectori, iar la Nave erau cam toti sefii de catedre.. Probabil de aia am iesit asa bun..Hahaha..Cre'ca..La noi era pe vremea lui Ceashca invatzamint de ala cazon.. Cu ordine, si disciplina..Iar ordinul se executa, nu se discuta..Faceai ce ti se ordona, ca nu aveai de ales..Da' era asa o salbaticie si in relatiile dintre colegi..Care era mai tare, isi impunea regulile lui..Ca altfel iesea cu bataie..Si eu nu eram bun la dat pumni, sau la alte trucuri din astea de intimidat..
In clasa era un fel de organizare de asta, de tip haotic..Si tu trebuia sa te supui..Fata de profi erai un nimeni, iar fata de colegi tot un nimeni, dar de alta natura, ca intre oropsitzii de soarta, cumva..Si multa arogantze, peste tot..Daca iti placea de vreo tipa si incercai sa discuti cu ea mai altfel, iti luai niste figuri, si niste cuvinte de duh, ca te lecuiai instantaneu..Si erau construite si un fel de bisericutze, functie de care/cum era mai teribilist si mai smecher..
Tin minte ca ierarhiile erau pe atunci foarte stricte..Adica era un sistem de asta, pe clase sociale "intelectuale" aia din clasele inferioare erau fata de cei din clasele superioare, inferiori..Clar..Si invers..Nu se amestecau..
Nu mai stiu cum e acuma, dar noi trebuia sa invatam enorm..De fapt, sa memoram..Cantitati uriase de informatie..Adica sa fim niste robotzi, care sa reactioneze asa cum vroia sistemul..Fara vointa proprie.. Nu aveai voie sa intrebi nimic..Era aproape ca o insulta sa intrebi un profesor ceva..Trebuia sa stai drepti, sa te scoli in picioare cind te asculta, sa raspunzi la intrebari specifice cu raspunsuri specifice..Stil stalinist..
Acuma, ca era uniforma obligatorie, asta poate ca era bine..Ca sa nu se faca diferentze intre elevi, ca unii erau mai bogatani, si altii mai saraci..Ca era disciplina, si asta e bine..Dar sa nu se exagereze..Pentru ca scopul era sa ne educam, sa acumulam date, si sa invatam sa gindim..Sa ne construim discernamintul..
Nu stiu, pentru mine perioada asta a liceului a fost plina de mistere, asa cum a fost plina de informatii, si trairi.. Am invatat foarte multe, si m-am maturizat in aceeasi masura..A fost un timp foarte dens, si interesant.. Acolo am construit reperele stabile ale propriei personalitati..Asa e..Dincolo de toate..
Parfumul si culorile amintirilor ramin la fel de puternice, in timp..

Plictiseli de duminica

La 5:30 pm e deja bezna, si inca mai scade ziua pina la solstitiu..Pai e corect? Si cica din decembre vine iar iarna..Sau iarna iar..Pai di ce? De ce ni vine primavara, sau chiar vara? Ca sa umblam pe strada in shlip? Pai cine ie responsabil cu programarea anotimpurilor? Ala de ce nu sa preo-cupa?
Nu mai ie dom'le seriozitate..Toti o fac pa dashteptzii, si se dau culti in cap ca au diplome luate pe pile sau sh-paga..Si e si aro-gantzi..Ar trebui sa-i reclamam la sefu' de bloc, ca ala le stie pe toate, si rezolva orice problema..Pai pina cind sa toleram? Chiar eu as pune mina pe p-ix si le-as arde o reclamatzie de sa nu sa vada..La toti..Ca toti is la fel..Sau cum se zice, un pamint si o apa..Sau invers..Aia e..Toti e mina in mina, trag shfori, si benefiuciaza de benefiucii..Iar noi, stam si ne olbam la ei ca la sfintele moashte..Aia e..
Miine e luni, iar..Ar trebui sa fie marti, sau miercuri..Merge si joi..Iar vineri sa fie zi plina..Dupa care weekend.. Ca tre'sa ne bucuram si de viatza..Ca cica e prea scurta..Viata..Ca saptamina e lunga nene.. Tine de la inceput pina la sfirsit..Iti dai seama? O ve-shnicie..Pai pina vineri e cale lunga..
Nu prea imi place duminica, ca e inainte de luni..E mai fain miercuri sau joi..
M-as plimba cu tramvaiul, sau cu busul, asa vreo saptamina..Da sa am tramvaiul meu, adica..Ceva de lux, sa fie inauntru ca la Orient Express..Si tramvaiul meu sa aiba si volan..Si elice, si motor in 11 timpi..Ar fi ceva..
Am pus o poza cu PArfumul Teilor..Aici coboram in statie, si o luam la goana spre liceu..Fie vara, fie iarna..

Tesaturile sufletului

"Lumina stinsului amor ne urmareste, inca"..Asa spunea poetul..Probabil ca asa e..Tot ce ne-a fost frumos, odata, pastram in amintiri..Chiar daca acel amor nu a fost sa fie..Probabil ca nu putem sa concepem moartea unei iubiri..Si atunci o tinem in noi, si o dezvoltam in imaginatie..Pentru ca atit putem face..
Sintem fiinte sensibile si fragile..Si nu vrem sa fim raniti..Nu mai vrem..Pentru ca am fost deja de prea multe ori..Si am obosit..
Norocosi cei care isi gasesc repede partenerul vietii lor..Pentru ca e o sansa..Mare..
Probabil ca amorul iti da aceeasi impresie pe care ti-o da o opera de arta, sau un peisaj fabulos..La care te uiti, dar care te pune pe ginduri..O vad, dar ea chiar exista?..

Nemiscibil

Ceilalti ne-au fost martori..Ne-au observat atent miscarile..Atit..Ne-au judecat superficial..Atita au putut.. Si-au facut numarul..Au dansat imprejur un balet ciudat..Cu aceleasi fetze imobile, si priviri rapide..
Unii spun ca lumea arde..Si ca sint semne ca vor veni nush ce dezastre aztece sau mayashe..Mda.. Nebunia are foarte multe forme..Unele greu sesizabile..Probabil ca ei ar vrea ca lumea sa arda, ca asa si-au imaginat-o ei, cu mintea lor putzina..Si sint atit de multi astia..Probabil ca au fetze imobile si priviri rapide.. Si gesturi la fel de seci..In fine..Nu as spune despre ei, daca nu m-ar afecta numarul si atitudinile lor..
Trebuie sa ai resurse mari de energie, ca sa treci peste..Si amintiri frumoase, si mari, si bine incuiate, la care sa nu ajunga diformii..
Cel mai bine e sa blochezi viziunile care iti vin dinspre lume..Sa te incui in turnul tau propriu, si sa traiesti acolo, in felul tau propriu..

Labirinturile timpului

Am scris despre lumi, pentru ca ele, lumile, sint foarte complicate, de fapt..Iar noi le observam, le analizam cu propriile metode si criterii, si incercam sa le intelegem..
Toamna, cum vedem, inca ne e prieten/a..Se mai plimba prin oras, cu noi..Ne insoteste asa, inca un timp.. Mai aduce si zile insorite, si putin frig trimis de iarna prin posta cosmica, si culori putin ruginite..Si amintiri.. De fapt amitirile ne-au fost trimise de celelalte euri..Care au vazut toamna putin diferit de cum o vedem acuma..Ca la cit de mult se complica si eurile astea, te gindesti ca, la un moment dat isi vor construi singure anotimpuri..Daca nu au facut-o deja..
Toamna e e inca prietena..Ne tine de mina, si ne duce pe aleile ei, printre copacii si cladirile ei..Ne urca in turnurile ei, sau ne coboara pe falezele ei, si ne arata peisajele ei..Cu 2 saptamini inainte de plecare.. Probabil ca vrea sa o insotim la gara, cind va pleca spre alta planeta..Sau, cine stie..

Lumile dintre lumi

Lumile se construiesc, cumva, de la sine..Cele de afara au urmat calea unei evolutii proprii..Ale carei reguli inca se cerceteaza..Dar lumile interioare au pornit de la fundamentele fiintei noastre: talentele, educatia, travaliul, capacitatile, etc..Si s-au dezvoltat..Au acumulat multe informatii..Apoi le-au organizat, si, cind etapa s-a sfirsit, au trecut la etajul superior..Apoi au acumulat iar, si iar au urcat..Dezvoltarea propriei minti e o constructie in care, asa ca in realitate, trebuie sa gasesti solutii la toate problemele..Desi, uneori, poate ca se mai intimpla sa sari peste etape..Pentru ca, poate, unele dintre ele sint poate prea mici, sau, poate duc in alte directii, etc..
Constructia propriilor lumi nu e un proces liniar..De multe ori testezi unele variante, ca sa vezi daca ti se potrivesc..Si, in general, daca nu functioneaza pentru tine, atunci te intorci inapoi la intersectie, si pornesti pe alt drum..Faci asta uneori mai devreme, alteori mai tirziu..Dar sigur o faci, pentru ca, in fond, fericirea ta depinde de asta..
Da..Sintem lumi interioare care plutesc printre alte lumi interioare..Care se interconditioneaza reciproc..Si care vor sa comunice intre ele..Pentru ca asa sint construite, sa fie adaptabile..Iar noi, regii acestor lumi interioare, le semanam..

Cuvinte scop

Se spune ca-cuvintele au fost inventate, ca sa ne ascundem dupa ele..E posibil..Pentru ca pe ele, pe cuvinte, le folosim doar..Ca sa obtinem ceva..Doar..
Se mai spune ca multe cuvinte au ruginit..Au devenit goale..Fara sensul triumfal si eroic pe care l-au avut odata..Au ajuns sa fie spuse de toti imbecilii..Ba chiar jucate, teatral..In scene ridicole si absurde..
De vina nu sint cuvintele..Nu..Sau altele..Nu..De vina sint imbecilii care ne-au invadat imprejururile, si care isi continua mizeriile pe tonuri stridente..Ei sint capabili de orice..Chiar sa foloseasca, pentru scopurile lor infecte cuvinte, si idei copiate..De la altfel de oameni..Care, mai demult, au crezut in ele..
Stiu, astazi trebuie sa fim atenti..Si sa nu ne mai lasam pacaliti de tot felul de absconshi..Care vor sa ne manipuleze simplu, si ieftin, folosind toate metodele posibile..
Astazi, unele cuvinte suna altfel, cind sint spuse de tot felul de tirituri vorbitoare..Astazi, noi, nu ar mai trebui sa credem in manipularile prin cuvinte..Nu..Astazi ar trebui sa fie altfel..Si sa privim printre cuvinte, cine este cel care ne vorbeste..
Carnavalul mizeriilor e peste tot..Si va mai fi..

Doar acum

Viata e o intimplare..Eu exist acum, si aici..Si tu, acum, si acolo..Sintem co-temporali..Si poate apropiati de unele valori..Sau nu..Sintem ce fiecare am ales, si am reusit, sa fim..Daca vom putea comunica, bine..Daca nu, fiecare va fi la fel de liber, ca inainte..Ca dintotdeauna..

Timp pur

Timpul nu are margini..Doar noi avem..Timpul e continuu..Iar noi, nu..Noi avem continuitati discontinue..Sau discontinuitati continue..Noi plutim prin timp..Sau timpul pluteste prin noi..
Noi ne ocupam propriul spatiu, fizic..Privind spre spatziile celorlalti..Noi traim, noi contemplam..Noi vedem, si analizam..Si iar analizam..Pina cind descoperim ca totul e relativ..Si timpul, si spatiul..Si noi..Cu atit mai mult noi sintem relativi..
Noi ne traim clipele..Si vietile..Vietile noastre, proprii..Pe care le credem unice, si incredibile..Si, pentru noi poate chiar sint..Dar, daca am privi mai atent..
Si, totusi, cind constientizezi ca ai un timp limitat pe planeta, te intrebi, firesc: ce sa fac? ce sa fac sa merite, si sa nu am senzatia ca mi-am epuizat viata fara sens? Raspunsul e: probabil, nimic..Sa traiesti doar, sa iti traiesti viata asa cum simti si crezi..Traieste in acord cu valorile tale..Justifica-te fata de tine..Pentru ca, restul, asa cum vezi, e doar praf si pulbere..Stiu, se poate spune ca au existat personalitati care au fost repere in istorie..Si? Cine isi mai aminteste de ei? Istoricii? Si chiar daca au fost asa uriasi, doar numele, si realizarile lor au ramas..In rest..
Noaptea, cind privesti spre cer, vezi luminile stelelor..Si, te intrebi daca, si noi, avem in noi praf de stele.. Poate ca da..

Repere

Ploaia mai imprumuta din ritmurile lumilor..Ca si noi..Probabil ca ploaia are si ea punctele ei de vedere..Ca si noi..Acuma punctele noastre de vedere, daca stam sa ne gindim, seamana uneori cu ale ploii..Sau ploilor.. Poate..Desi e putin mult spus..Pentru ca noi sintem o trestie ginditoare..Si ploaia un fenomen..
Toamna e un anotimp..Care ne acopera..Si, de la care, noi cei trestii, imprumutam puncte de vedere..
Cineva spunea ca omul e masura tuturor lucrurilor..Adica, noi, ne punem pe noi, cumva, in centrul unui Sistem Universal de Masuratori..Adica masuram cu masurile inventate de noi, Universul..Masuri care sint create de noi, la scara noastra, si dupa criteriile noastre..
Altcineva spunea ca noi, trestiile, inca invatam sa citim Cartea Naturii..Si ca, sintem inca, la inceput..Dar, ca avem propria inteligentza ca sistem de referintza..Si nu unul asa, oricare..Ci unul fabulos..Care merita sa existe..Si, de la care pornind, sa incepem sa creem repere..

Orizont paralel

Daca ti s-ar putea indeplini 3 dorintze, care ar fi acelea? Sincer.. Probabil o familie, bani, si o viata lunga..Sau o sanatate de fier, impliniri pe plan sentimental, si profesional..Sau o putere de a citi gindurile, si de a le influentza..Sau combinatii intre muuuulte-multe variante..Habar n-am..Dar n-ar fi rau sa facem cumva, daca am putea, ca lumea asta sa fie mai adevarata, si mai sincera..Pentru ca in ea traim..Asta, bineinteles, daca e, vreodata, posibil..Pentru ca, na, fara ipocrizie, si reguli, ar iesi o batalie generala..Toti cu toti..
Sint atitea de spus..Atitea ginduri, si variante, de dezvoltat, si aprofundat..Atitea lumi de construit.. Atitea vise de atins, intr-un fel sau altul..Vise proprii, sau ale altora..Dar nu e timp..Si nu cred ca va fi, nici de acum inainte..Trebuie sa ne multumim cu ce avem..Si, daca putem sa facem mai mult, sa nu ezitam..Daca..
Ascult Vangelis, o melodie care se cheama, pe numele ei, First approach.. E mare, e clara, e linistita, e buna pentru meditat..Adica te ajuta sa scoti din tine multe din ce visezi, fara sa faci efort..E ca o conversatie cu un om inteligent..Chiar, care e primul approach cind te vezi fata-in fata cu o situatie noua? Cum abordezi o schimbare? Cit, si ce din tine participa la a da, si a lua din ceva inedit? Cit de bine comunici cu un eveniment, sau fenomen, sau moment, pe care il vezi prima data? Cit de mult te deschizi spre un "altceva" care, iese cumva din ce stiai, sau percepeai in felul tau propriu?
Lumea are multe lucruri pe care nu le vom sti niciodata..E firesc..

Anotimp lichid

Lumile parca se contracta..Adica lumile cele lumi-noase..Nu mai e sinceritate, optimism, ginduri reale.. Parca tot ce a fost odata, demult, valoare, acuma e impachetat, ingramadit in cutii paralelipipedice, si expediat in vidul cosmic..O fi de la frigul toamnei, sau ceva..Ca alta explicatie nu e..Sau, mai stii.. Cre'ca am luat-o pe o traiectorie calculata aiurea..Adica noi, toti..Cineva a gresit calculele..Sau na..Azi, orice e posibil..
Stau si ma uit la societate, sau la societati, si incerc sa pricep cum e treaba.. Acuma, serios vorbind, societatile sint facute din oameni..Adica oameni..Ca oamenii..Care seamana intre ei, cu bune, rele, etc.. Ei bine, cum naiba de o societate e mai avansata, si alta mai primitiva? De ce? Din cauza istoriei, a trecutului fiecareia? Probabil..Unele popoare au o istorie mai plina, mai cu multe realizari din toate domeniile, unele care, la un moment dat, au fost si imperii..Pe cind altele au ramas asa, cu boarfele in drum, si isi pling de mila..Si isi consuma energia nefolosita in chestii minuscule..In fine, sint puncte, si puncte de vedere..Pen'ca toate-s complicate astazi..
Afara ploua..In casa nu ploua..Afara e toamna..Si in casa e toamna..Pina si prin suflet cam bate vintul.. Ar fi buna o plimbare pe strazile pustii..Cu tramvaiul sau busul..Sa stai la geam si sa te holbezi la lume, asa cum se holbeaza si ea la tine cind esti pieton..Sa vezi ploaia si peisajele ei, cum trec pe linga tine..Si sa-ti imaginezi ca ai putea fi in orice alt loc de pe planeta asta..Dar, tu esti aici, la geam, si te uiti la lume..Apoi, sa lasi imaginile sa se indeparteze incet-incet, in timp ce intri in imaginile din minte..Si sa incepi sa te plimbi prin mintea ta, si prin tine, asa cum te plimbi, cu busul, prin oras..

Variante de destine

De cind existam, si simtim ca viata noastra e un fel de cadou primit, ne gindim, ce e dincolo de noi, si de timp.. Si de moarte..E firesc..

1. Odata, Donald Trump pierduse ceva de ordinul 300 de milioane de dolari..Si, cum se plimba, amarit, a vazut un cersetor..Si s-a gindit, uite, omul asta e cu 300 de milioane de dolari mai bogat ca mine..

2. Cineva l-a intrebat pe un geniu matematic: ce vei face daca de miine nu vei mai sti matematica? La care el a raspuns: Nu stiu, am sa ma apuc de altceva, daca nu am sa mai pot face matematici..

3. Cineva, pe care il stiu chiar foarte bine, a avut un accident de masina..Din care a scapat, dar, care, imi povestea: Ma gindeam, cum stateam acolo, ce am sa fac de miine?

Cred ca acel miine, acea noua zi, cumva, nu e o garantie pentru mine, sau pentru tine..E doar un nou inceput.. Spre care trebuie sa pornim cu sperantza..Gindindu-ne ca sint altii mult mai nefericitzi..Si ca avem 2 miini, 2 picioare, si o minte care, sigur va gasi solutii..

"Sint seri cind tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte; intr-un univers absurd, in care numai noi ne zbatem pe o planeta de provincie ca intr-un tirg in care nu curge apa, nu arde lumina si unde nu opresc trenurile rapide. Dar sint alte seri cind tot cerul fosneste de viata, cind pe ultima stea, daca asculti bine, auzi cum freamata paduri si oceane; fantastice paduri si fantastice oceane. Seri in care tot cerul e plin de semne si de chemari, ca si cum de pe o planeta pe alta, de pe o stea pe alta, fiinte care nu s-au cunoscut niciodata se cauta, se presimt, se cheama…" Steaua fara nume - Mihail Sebastian.

 Se spune ca timpul transforma.. Culoarea devine verde, auriu, lichid, alb, si iar..Uneori linistea se deseneaza cu sunete si ritmuri translucide care vin, urca, deschid imperial, apoi coboara si pleaca… Alteori gindurile urmaresc armonii din lumi uitate.. In timp unii ochi cauta o alta lumina pe care gindurile incearca sa o inteleaga…Amintirile inca ne mai deseneaza pe chip un zimbet..Zorii ne arata culorile unor senzatii noi. Al unui altundeva…Si totusi, dincolo de toate, cui ii mai pasa de timp?...

Crezi?

As vrea sa simt ce simt cei care cred ca vor trai etern..Si sa pot visa ca ei..Eu, un trecator prin lumea asta atit de relativa..
Tu crezi ca exista eterni?

Azi, ca un ieri

Tu crezi ca esti cine esti? Daca miine ti s-ar spune ca mai ai de trait 6 luni, ce ai face? Cum ti-ai programa timpul ramas?
Oricum, toti sintem muritori, si stim sigur ca vom disparea peste un timp..Totul e sa realizam cit mai mult din ce ne-am propus..Pe cit posibil..Conform cu propriile valori..Ca sa nu simtim ca ne-am irosit fara sens..
Vezi, cumva, avem garantia ca vom mai apuca un nou rasarit de soare..Sau..
Nu stiu, nu am trairi din astea morbide..Doar ma gindesc, la sfirsituri, uneori..Desi nu vreau..Pentru ca ma deprima..Vreau sa fac ceva mult, bun, ca sa merite..
Se spun multe vorbe fara sens, azi..Lanturi de stupiditati care curg continuu..Oare oamenii astia, care le spun, nu au senzatia ca sint, si ei, ca si noi, muritori? De ce nu-si folosesc viata altfel?

Compromis relativ

Totul e atit de relativ..E firesc..Pentru ca tot ce e omenesc e fluid..Iar omul e masura tuturor lucrurilor..Deci tot ce a fost definit, cindva cu criterii clare, a fost tot timpul depasit de evolutia lucrurilor..
Eu ma schimb, tu te schimbi, noi ne schimbam, ei se schimba..Totul e o mare transformare..Azi e altfel decit ieri..Si miine e un altfel de azi..
Si intoarcerile se schimba..Timpul schimba chiar si iubirile..De ce ne miram? Doar aparentzele ramin la fel.. Si minciunile sociale..Altfel..
Noi ne intelegem destul de bine pe noi, si pe ceilalti..Inca..Cred..

Un fel de fericire

Fericirea e un concept..Care poate fi vazut din atitea puncte si unghiuri de vedere..Unii o vad in lux, si experientze extreme, altii in clishee sociale, fie ca par, sau nu generos-altruiste..Poate fi privita ca o viata traita intre vis si realitate, cumva..La limita propriei imaginatii..Nu stiu..
Cred ca fericirea, asa cum credem, e o combinatie de agonie-extaz..Adica un travaliu de creator autentic, dus un pic spre inconstientza, si o relaxare-vis, cind ce am visat, si am gindit, chiar a devenit real.. Cind am simtit ca am fost parte din armonia lumilor..

Iubire atemporala

O iubire, cred, e un joc fara reguli..Un joc vital, si social..In care, dai si iei pasiuni, dureri, placeri, tristeti, in sir nedeterminat..Un alb fara culori, si un negru fara anotimp..Neclar, si confuz.. O regasire fara o origine a timpului amintirilor..O trecere fara trecut..Si o clipa de lumina, fara amintirile intunericului..Un univers construit din nimic, in care doar clipa pluteste prin intunericul dintre spatiu, si timp..

Nestiut

Viata e, si ea, un altfel de vis..Cu alte reguli si perceptii..Cu alte viziuni..Dar cu trairi asemanatoare..
Uneori imi vine sa tai toate legaturile cu eurile trecute..Si sa decolez spre alte lumi..Pur si simplu..Fara sa constientizez..Sa fug de tot ce a fost..Si am fost..Sa ma reinventez, si sa ma redescopar..Cit a mai ramas nestiut din mine sa caut acum sa aflu..
Stiu..Tot timpul realitatea ne sta deasupra, asa ca sabia lui Damocles..Si ne lovim de ea, ca de zidurile invizibile din labirintul fiintzei..Si stiu ca ne luptam cu toti demonii posibili si imposibili, care ne sar din toate colturile intunecate..Si mai stiu ca avem mult de luptat pina sa ne eliberam..De tot..
Viata e si cosmar abisal, uneori..Cu caderi nesfirsite, si socuri..Cu plutiri prin acid, si intoxicari inutile..Totul e sa conservam energia, cit sa scapam..
Se spune ca viata e o boala mortala, indusa pe cale sexuala..Si ca nimeni nu scapa din viata, viu..
Viata e o cursa a incercarilor..In care, fiecare, reusim mai mult sau mai putin..Sau nu..

Intimplari

Demult, ne plimbam pe strazi..Mai tii minte? Cind imi povesteai atitea intimplari incredibile din viata ta..Cind imi spuneai nume de oameni..Care, spuneai, intr-un moment, sau altul, te-au salvat..Si imi dadeai atitea detalii despre ei, ca mi-i imaginam ca pot sa apara de dupa un colt, sa ne intinda mina, si sa se prezinte..
Atunci cind eram impreuna reuseam sa vizualizez tot, sau aproape..Construiam in minte imagini complete de personaje, cu trasaturi clare, si personalitati definite..Ii simteam asa cum ii simteai si tu, si eram legat de ei asa cum fusesesi si tu..Faceau parte din viata mea..Desi ei veneau din viata ta..
Am memorat si inteles, mai apoi, multe din trairile tale..Pentru ca aveai acel talent de a ma face parte din ele.. A fost un timp care si-a construit in mintea mea amintiri delicioase..Pe care, si acum le savurez cu placere.. Si care ma transpun intr-o alta fiintza, parca..Un spectator-actor in piesa vietii tale..
Acuma, inca mai merg pe strazi..Care s-au mai schimbat, cumva..Dar, care, si-au pastrat acelasi aer proaspat, imbibat cu atitea arome-amintiri construite atunci..Strazile cu gust de tei, de toamna, de intimplari, de dulce-amar..
Timpul ne-a schimbat..Ne-a adus de toate, si mai bune, si mai rele..Si alte multe amintiri..Dar, parca, strazile acelea mi se intorc in ginduri..Atunci cind am nevoie de liniste, ele ma intimpina la fel de prietenoase..Ca si cind anii au fost doar clipe..

Prietenul Bond

Sigur, sigur, Bond e abil-agil-cameleonic-perfectionist-eficient-adaptabil/dashtept si iese din orice situatzie, ba ii salveaza pe inocentzi si ii anihileaza pe descreieratzi..Bravo, e bun, antrenat, stie sa foloseasca technologii sf..E mare, e tare, la munte, la mare, in orice-imprejurare..Da e o chestie..Technologiile alea atit de sofisticate el stie sa le utilizeze..Adica le cunoaste detaliile, si e un user genial..Dar..
Ei bine, technologiile alea nu-s construite de el..Nu..Pe alea le construiesc oamenii lui Q..Care, na, sint si ei fabulosi, numa ca nu actioneaza..Ei il lasa pe Bond sa iasa in fatza, si sa o faca pe eroul..
Asta e chestia..Ca una face Bond, si alta specialistii..Si eu cred ca viata unui cercetator, chiar daca nu pare, e muuult mai interesanta, decit actiunile unui erou, oricit de super ar fi el..Ca-ca-sa faci sa mearga o masinarie careia tu ii faci designul, e o aventura mai tare decit cea a lui Bond..Clar..
Pe linga un designer mecanic, un Bond cu fatza de tapitzer (cum ii zice Badea) e un mic copil..Din punctul asta de vedere..Si viata in designul mecanic e ceva muuuult mai complicata si alambicata, si interesanta decit a unui Bond..Pai na..Sau, mai stii? Adica sint si alte puncte de vedere..Da' daca vorbim cu argumente, paaaai..Sa ma contrazica cineva..
Don't get me wrong..Eu cu Bond sintem prieteni..Da si rivali..Cind e cazul..

Momente de liniste

Viata e un mozaic de situatii, momente, trairi, ginduri, placeri, dureri, etc etc de toate formele si culorile imaginabile, de la cele mai joase-abisale, pina la cele mai infinit inalte..Viata e tot ce simtim, percepem, ce ni se intimpla, fie ca intelegem acum, mai tirziu, sau niciodata..Viata e dincolo de orice valoare, e mai presus de firimitura de timp..Viata e un dar suprem..Si de asta trebuie sa o traim cit putem de demn si interesant..
M-am gindit la viata pentru ca, de multe ori uitam lucruri esentziale..Uitam ca lucrurile cu adevarat importante  ne sint accesibile..Ne pierdem printre amanunte..Ne consumam timpul cu detalii..
Am vazut iar spectacolul apusului, care a semanat cu cel de ieri..Si ma gindeam ca soarele e o stea uriasa, intr-un univers infinit..Si ca in univers sint galaxii, quasari, gauri negre, planete, asteroizi, etc, etc, de dimensiuni uriase, pe linga care Terra e ca un fir de nisip..Pe o plaja..
M-am gindit la spatiu, la timp, la oameni, la trecerile noastre prin spatiu si timp..La viata asta pe care o traim in viteza..
M-am gindit la cuvintele si imaginile pe care le arat..Si, cu care incerc sa construiesc ceva, destul de efemer.. Habar n-am, nu sint scriitor profesionist, si nu am studiat literaturi..Scriu printre picaturi, si leg citeva idei pe care le iau de printre rindurile vietii..

Contururile iluziilor 2

O masa, scaune elaborate si moi, culori, o lumina slaba din plafon.. E un inceput..Acuma ca am vazut locul, sa incep sa explorez, poate mai aflu ceva raspunsuri..In stinga, un geam triplu..Prin care nu se vede absolut nimic..Adica na, intuneric total..Hm..Ce misterios e totul..Tot nu-mi dau seama unde sint..Oi fi in tren..Sau intr-o nava shpatziala care merge cu viteza luminii..Putin probabil, ca atunci si lumina din tavan probabil n-ar fi alba, ci ar avea o deviatie, cumva..Iar distantele pe directia de miscare ar fi mai scurte decit cele perpendiculare, sa zic asa..Si timpul s-ar scurge muuult mai incet..Sau na, dau si eu cu presupusul, ca pina acuma n-am mai zburat cu viteza luminii..In fine..
Sau poate sint intr-un submarin prin Groapa Marianelor..Da nu vad la geam fiintze de alea mutante cu ochi fosforescentzi si dintzi-sabie..Deci, poate ca-s in tren sau bus, ca, din ce tin minte, inca, nu s-a inventat turismul in cosmos, sau pe fundul oceanelor..Bun..
Ma ridic, fac pasi, vad multe scaune..Goale..Nimeni in zona..Merg pe culoarul din mijloc..Usa din fata e blocata..Usa din spate, la fel..M-au inchis..Simt un curent de aer..Deci sint undeva, si e atmosfera imprejur.. Ce descoperire..Pai na, era normal sa fie aer, din moment ce respir..Ce perspicace sint..Am o logica de fier forjat..Oricum, e bine sa fac ceva, sa ma gindesc la ceva, ca sa n-o iau pe aratura..Buun..
Deci, sint aici..La ce sa ma gindesc? La femei..Mincare..Masini..La chestii shpirituale..Nene, vad ca am creierul plin de clisee sociale..Sau asta e doar reactia mea de moment? Chiar, daca m-as introspecta oare ce as descoperi? Asta e o intrebare complicata..Foaaarte complicata..Mai bine ma culc la loc si reiau visul de unde l-am lasat..Ca era frumos..Si eu eram un erou pozitiv, si aveam atitea chestii..Tot mai bun un vis beton decit o realitate misterioasa..Pai na..
Am pus capul pe perna..Ce moale e..Ce bine..Asa, deci, in vis tocmai sarisem din avion si eram in cadere, spre un fel de submarin care ma astepta cu becurile aprinse, camerele pregatite, mincarea super-fina aranjata artistic, si 3 tipe betohn cu zimbete ca in reclamele la pasta de dintzi..Bun, sa ne potrivim ceasurile, inchidem ochii, ne gindim la ceva dragutz, si lumina se stinge..Somn usor si vise erotice..Sforrr..

Contururile iluziilor 1

Am tras de maneta avionului ca sa evit muntele, am apasat toate butoanele care luminau de avarie, am tras cu arma automata in stinga unde am simtit o silueta, mi-am imbracat ultra-repede costumul de parasutist-scafandru, am luat-o de dupa talie pe girl, si am sarit printr-un geam direct de la 5000 de metri inainte sa explodeze al doilea motor de la avion..In cadere, sigur ca am pupat-o frantzuzeshte pe fata-frumusetze-de-statuie-greceasca, in timp ce imi verificam altimetrul sa vad cit mai am pina la suprafata oceanului..Cind, din stinga un huruit de frine..Ha?..Cum frine?
M-am trezit..Adica am deschis ochii maaari si uimiti, ochii mei care aveau tatuati pe retina ultima scena din vis..Atunci cind eram Bond, si faceam o actiune dintr-un viitor film, probabil..Sau unul trecut..
Am deschis toti ochii..O lumina uriasa mi-a intrat direct in cap..Ce senzatie..Am zis ca sint direct in Paradis..Sau in alt vis, probabil..Tot al meu, probabil..Cred..Apoi lumina a scazut si au aparut forme cu-culori..O masa mica, in fata, spatele unui scaun, dincolo de masa, 2 miini, doua picioare care reactionau la comanda mea...Aha, deci sint undeva, iar miinile si picioarele erau ale mele..Buuuun..Ce chestie..Adica stiu visul meu in care eram in plina actiune, dar nu stiu unde sint..Aha, poate am stiut, dar am uitat..Sper ca n-am amnezie..O sa o las mai moale cu..Cu ce? Cu ceva, nu stiu, care sa nu ma mai faca sa uit..Da' daca sint uituc de la natura? Si nu fac excese, decit na, asa, raaar, cit sa mai simt ca traiesc?..Buna intrebare..Si e si filosofica.. Poate ca na, caut si eu ceva, o fericire proprie, cumva..Sau poate doar vreau sa fug de nefericire.. Si asta e o varianta..Toate sint posibile..Pai, in societatea asta de azi, sa zica cineva ca ii merg toate asa cum si-a planificat..Ca ala care zice e clar un mincinos..Iar eu..Eu ma tot gindesc la ce vad imprejur, si ma intreb, unde sint domnule? E cazul sa explorez..Cred..Ca atunci, in vis, cind eram Bond si-i salvam pe toti, si toate femeile din galaxie ma vroiau ca amant..
Urmarea in episodul 2..Am zis!

Asteptari festive

Ceilalti au ramas, si ei, la fel de indiferentzi cum era orasul, cel din afara amintirilor..Adica sec, si congelat.. Conservat asa de lipsa vietii..Orasul pustiu..Din afara amintirilor..
Orasul din amintiri este cu totul altfel..Este o suprapunere de orase, construite la fel, dar cu lumini si umbre diferite..E orasul-reuniune..Cel simtit aproape..Mult mai aproape decit orice..Plin de sentimente, si protector.. Si care ne arata o prietenie uriasa..Era ca o entitate stabila si calma..Foarte diferita de celelalte entitati, de proprii locuitori..
E toamna, inca..E vreme de tirguri de toamna, de umplut camarile cu comestibile de toate felurile..Si de anticipat sarbatorile care vor veni, multe, si dese..Si vesele..

Bond 007

Agentul Bond e omul care salveaza lumea, oricit de nasoala ar fi situatia..E omul de actiune care e chemat la datorie..Conduce orice, masina, tanc, avion, elicopter, nave spatiale, in misiuni exceptionale pentru a anihila orice dusman, de orice calibru..E calculat, rece-insensibil, afemeiat, dur, in-transigent, trage cu pistolul cu o precizie matematica, e eficient in toate calculele posibil-imposibile..Stie tot in detaliu, foloseste gadgeturi futuriste, irefutabil..Stie toate principiile, regulile si metodele abordarii oricarei situatii..E galant, distins, specialist in a rezolva orice situatii, fie ca e in noroi, la bordul unor technologii, sau in situatii de protocol..
E amator de vodka martini shaken, not stirred, se recomanda: Bond, James Bond, are ochi hipnotici, vrajeste (cind e cazul) pe orice-oricine, e clar, e autentic, e expert in orice, oricind, oricum.. Bond e omul care, tot timpul ne surprinde cit de bine aplica cunoasterea lumilor, ca sa reuseasca sa ne salveze, in final, pe noi toti..E un model fascinant de cum poti reusi, atunci cind toate ti s-au prabusit direct in cap..
Imi place Bond din punctul asta de vedere..Pentru ca ne da o sperantza..Si ne indeamna sa facem absolut orice, si sa nu capitulam..Si ne arata cite chestii interesante are viata asta, si cum putem trece peste probleme cu curaj, cu nebunie, cu depresii uneori, dar mentinind drumul corect..
Bine, Bond e criticabil atunci cind privim filmele lui cu realismul cotidian..E firesc..Pentru ca noi sintem oameni obisnuiti, cu probleme obisnuite..Chestia e, ca, de la el am invatat ca, si noi, avem in adincurile constiintei niste eroi, mai mari, sau mai mici, dar, pe care, ne e jena sa-i scoatem si sa-i aratam lumii.. Ceea ce nu e normal, pentru ca, na, viata e o jungla, si noi, in logica supravietuirii, ar trebui sa eliberam toate energiile interioare..
Cum ziceam, Bond e omul-orchestra, cel care poate tot, stie tot, face tot, si ne arata tot, asa ca un super-erou prietenos, care ne bate pe umar, dar care, ne si da cite un pumn, ca sa ne trezim din unele aiureli, cind e cazul..
Bun, Bond e o fictiune, na, desi, parca il vedem uneori ca ne face cu ochiul, atunci cind ne asteptam cel mai putin..Pentru ca el e peste tot..Sau na..

In-variabil

Orasul ne mai ghideaza, uneori, pe strazile pline cu amintiri zimbitoare..E normal, pentru ca el e un prieten, cind indiferent, cind sincer..Dar, cam tot timpul deschis, si extravertit..
Strazile, au si ele luminile anotimpurilor exterioare, dar mai ales, interioare..Avem in minte clare-sterse formele razele soarelui cum se amestecau cu umbre pe formele cladirilor, copacilor, suprafetelor mai simple sau mai complicate ale locurilor..
Demult, cind ieseam de la liceu o mai luam, asa, pe unele trasee noi, si mergeam inainte, sperind sa ajung la strada principala..Mergeam de curiozitate, sa vad alte case, alti oameni, alte strazi..Si ca sa imi imaginez cum e acolo, cum e viata locuitorilor, ce fel sint ei, si cu ce sint diferiti de cei care stateau pe strazile cunoscute.. Dar, dupa un timp, ma intorceam in zonele pe care le cunosteam..Si ma bucuram sa regasesc totul la fel.. Pentru ca, sincer, doream asta..Si imi placea sa cred ca, oricum, oricind, avem in noi spatiile acelea stabile, care sa ne dea echilibru..Adica locurile care ramineau fizic identice cu cele pe care le stiam, din amintiri.. La fel de incomensurabil-iremediabil-incalificabil-indubitabil-incontestabil-inalienabil-inimaginabil fabulos de fascinante..In-credibil..

De amor

Nu stiu, imi plac filmele, cartile, situatiile, tot, in care lucrurile par naturale..Adica se combina firesc, asa, ca in viata..
Am vazut iar "Declaratie de dragoste" dupa atita timp..Filmul asta e facut cu sinceritate..Lucrurile sint simple si directe, fara complicatii inutile..Totul e imediat, natural, ca in viata reala..Si direct, si frumos, bine, cu anumite obstacole care se pun in calea iubirii pure, dar pe care ei le trec..Aici e cam fictiune..Da e frumos, si e tentant, si placut..Cine n-ar vrea sa intilneasca de la inceput iubirea vietii lui? Si sa lupte pentru ea, asa ca in filme, si sa invinga, si asa sa aiba despre el o parere foarte buna..
In viata te lupti tot timpul, si cu lumea, si cu tine..Si, daca iti mai ramin energii, lupti si pentru lucruri pe care le simti ca iti sint apropiate..Cum ar fi iubirea..Pentru ca iubirea asta e o chestie foarte greu de gasit..Dar tu o cauti, si ai esecuri cu miile..Si dupa fiecare esec esti terminat, apoi te ridici, si cauti iar, si etc..Si uite asa iti consumi timpul, cautind, si sperind..Ca poate, undeva, cindva, ceva fabulos ti se poate intimpla..Sau na..

Un spatiu relativ

Un timp, un spatiu..O secunda, o secunda lumina..Un an, un an lumina..Un miliard de ani, un miliard de ani lumina..O eternitate, o infinitate de ani lumina..Timpul si spatiul se mai amesteca intre ele, si dau un continuum..
Toamna asta nu cred ca am constientizat-o, asa ca pe celelalte..Nu m-am gindit decit la septembrie, si la iarna de dupa..Si la ziua scurta si la apusurile mai devreme, si la frig, si la toate atasamentele classice de toamna..In rest a fost asa, ca o tipa care trece pe strada si e aroganta:)..Decit..Asa..
Mai, de ce oare ne place sa ne amintim lucruri placute, fie ca sint mai apropiate, sau mai indepartate? Cred, probabil, pentru ca lumea asta dimprejur e sinistru de ostila, si, atunci, cautam variante mai placute..Pai, na, ce as alege, intre o moaca diforma care urla, si un zbor visat pe deasupra norilor? Na, intrebare retorica:) Sau intre o durere de cap, si o plimbare prin parcul-labirint, in timp ce lingi o inghetzata pe batz cu crusta de cioco, si cu umplutura de toate aromele lumii? Pai na..
De fapt, ma gindeam, asa, lumea nu e chiar asa de dilie..Depinde de cum o privesti..Si in ce mood esti..
Ma gindesc daca n-ar fi mai fun sa scriu despre sex, si despre mincare..Pina la urma oameni sintem, si ne e mai aproape ziua de azi decit cine stie ce abstractiuni..Desi, toate fac parte din viata noastra..

Emotii lichide

Toamna si-a pus iar hainele cu dantele de ploi, si tuneluri de vint in buzunare..E capricioasa si artistica..
Lumea intreaga e o toamna, si toamna e o lume, ba chiar lumile toate au toamne care sint, la rindul lor, lumi pline cu trairi, pe care, poate, inca, nu le-am descoperit..Lumi cu toamne, cu lumi, cu toamne, etc etc..
Uneori nu putem sti daca sintem in lumile toamnei, sau in toamna lumilor..Pentru ca vedem imprejur piese amestecate, de toamne, si de lumi..Si ne gindim ca, partile clare, cu frunze, vint, si ploi sint ale toamnei lumilor.. Desi, si lumile astea pot avea, cred, mai multe feluri de toamne, cu frunze, vint, si ploi, diferite.. Adica, unele pot deriva din altele, toamnele din lumi si viciversea..Care na, ne pune pe ginduri..Ca ne invirtim in cercul a tot felul de intelesuri, si raminem confuzatzi..Dom'le trebuie clarificare, pai ori e toamna, ori e lume, desi, vezi, unele se definesc prin altele, asa ca spatiul si timpul..
Da noi existam, gindim, simtim, sintem fiinte ale momentului, si atunci spunem ca e toamna, care, la rindul ei are lumi, care au toamnele lor proprii, etc..Dar fundamental si clar, e toamna..Si incercam sa pornim de aici rationamentele..Deci, e toamna, si noi sintem tomnatici..Sau, ceva..Adica e clar..Ca nu putem sa zicem ca nu sintem, ca avem dovada la fereastra..Sintem clar tomnatici..Bine, fiecare cu toamna proprie..Ca na, sintem unici, si atunci si toamnele noastre sint unice..Cu atit mai mult toamna de acum..Pai na..Pai nu?
Avem toamna noastra, asa cum o simtim si o traim..Care seamana cu toamnele celorlalti, da e complet diferita de ele..Pentru ca ne e toamna proprie, si e proprietatea proprie, si nu vrem sa o impartim cu nimeni, ca na.. E toamna noastra, si e motiv de mindrie, ca are frunze mai alambicate, ploi mai elaborate, si apusuri mai artistice decit celelalte..Si nu o vindem nici chiar pentru 55 de primaveri tropicale..Oricit de mare ar fi oferta..Pai nu? Sa ma contrazica cineva..Sau na..

Sensibilitati

Am vorbit de iubiri, asa, ca privind de undeva de sus, la modul ideal..Desi, iubirile sint cit se poate de practice..
Toti avem o cantitate data de sensibilitate, si iubire..Pe care, o indreptam spre un cineva, mai mult sau mai putin real..Dar, sa punem cartile pe masa..
Eu am fost, in general, mai aerian, si foarte idealist..Adica as fi iubit mai degraba modele construite mental, la modul serios-metodic..Adica: tipe care sa aiba "esente" de sensibilitate, maturitate, feminitate, etc etc..Si esentele astea le cautam in tot felul de manifestari: gesturi, fraze, mesaje, etc etc..Adica daca o tipa imi arata o chestie care mie mi se parea, si poate chiar era, speciala, atunci, asta devenea o piesa din puzzle-ul idealului din mintea mea..Si, ma facea sa caut in continuare, la acea tipa, si restul de "piese"..Pe care, bineinteles ca nu le mai gaseam niciodata..Pe linga asta, primeam alte "piese" destul de urite..In fine..
M-au impresionat tipele "efervescente" gen Olivia Newton John, Agnetha de la ABBA, Meg Ryan, in care sa se amestece si valori, stil, feminitate, etc etc..Plus o fata si un corp artistice, in stilul classic..
Ma rog, fiecare cu ale lui, nimeni nu-i perfect..

Culorile iubirilor

Iubirile..Cum se nasc ele? Si cum traiesc, si cum mor? Seamana ele cu fiintele, sau cu stelele?
Probabil, cine stie..Pentru ca fiecare iubire e generata de 2 fiinte..Si e posibil sa le semene..Desi..Iubirile sint legaturile invizibile dintre suflete..Sau, poate, ele exista independent in fiecare suflet..Si fiecare suflet si-o genereaza separat..Si si-o alimenteaza cu ceva..
Exista iubiri de toate felurile posibile..Construite inconstient..De care sufletele au nevoie..Ca sa se auto-echilibreze..Cred..

Spre ce?

Lumea a devenit din ce in ce mai malefica..Duritatea, umilintele, stupiditatea la care esti supus te transforma intr-un mutant..Devii cinic, si ultra-agresiv, ca sa poti rezista..Lovesti cu aceeasi violenta cu care primesti loviturile..Te transformi..Ireversibil..Asa ca lumea..
Azi-ul nu mai seamana cu ieri-ul..Dialogurile din trecut sint amintiri duioase..Azi-ul e o suma e monologuri urlate in toate gamele..O suma de singuratati si indiferente, transformate in entitati sinistre..Azi-ul pare mai aproape de un fel de sfirsit de evolutie, decit de o epoca technologica, in care omul e un creator autentic..
Timpurile sint paradoxale..Exista atita cunoastere, si, simultan, atita prostie generalizata..E atita agresivitate in social, de parca omenirea e controlata, cumva, de un nene diliu, care face totul foarte bine calculat..
Habar n-am spre ce directie ne indreptam..Daca am avut vreodata una...

Autumnal rezonabil

Ploua iar peste orasul toamnelor..Ploua candid, misterios, si complet linistit..Nici o picatura in plus, niciuna in minus..Totul construit perfect dupa planurile arhitectilor ploilor..Ploua ca si cind toate sentimentele au fost puse deoparte, si acum doar ploaia e in centrul universului..Ploua clar, si exact, cu ritmul unei conversatii intre 2 minti geniale..Ploua limpede, si deschis, cu toate detaliile la vedere..Ca in teoriile matematice..Ploua logic, zic eu, pentru a ne arata ca frumusetea e fundamentata stiintific..Sau?..
Orasul, cred, are singe albastru..Si isi etaleaza cu mindrie toate exponatele..E foarte sigur pe trecuturile lui..Si, de aceea, probabil, si-a ales si ploi pe masura..Albastre..Cu atingeri spectrale de verde si indigo.. Ca na, stari albastre pure inca nu s-au inventat..Mai patineaza si frecventzele astea, ce sa-i faci..
Cum ziceam, Orasul si-a invitat ploile de toamna la petrecere..Si odata cu ele si nostalgiile..De toamna..Poate si unele regrete rosii, tristeti oranj, si amintiri sepia..E veselie mare..Se ride, se danseaza, se schimba masti, se tin toasturi de sezon..Chiar, sa ne pregatim, ca ne vine rindul sa ne tinem spiciul.. Am emotii..Sa-mi tineti pumnii, sa nu ma fac de ris..Sau mai bine sa-mi imaginez ca tot auditoriul e in pielea goala..Oare functioneaza? Ma simt ca la examenele din facultate..Mama, ce emotii aveam si atunci..Gata, fug, ca am fost anuntat ca e rindul meu..Que sera, sera..

Clare 2

Biologie, dl Novac, zis "Mortu'", un tip de om direct si practic..Mi-a placut biologia, si toate chestiile alea complicate care sint fiintele vii..Dar aveam altele in minte pe vremea aia, pentru ca nu ma gindeam ca voi ajunge vreodata sa am de-a face cu stiinta asta in mod profesional..Era o pasiune, ceva placut de a sti ceva despre, si, cam atit..Dar dl Novac mi-a ramas in minte ca un om stabil, si serios..
Chimie, dna Spiridonescu, sotia directorului, o femeie placuta, si care nu ne stresa, si nu ne obliga sa memoram atitea si atitea chestii alambicate..Mai ales ca fetele erau cu memoria, iar baietii cu logica, cita era posibila..
Franceza, dna Brenner, ne punea sa facem comentarii, un fel de compuneri, in franceza, pe ce teme dorim noi..Foarte interesant, mai ales ca stiam franceza bine, si imi placea sa discut pe teme de stiinta..De cind eram mic am citit Pifuri, si am asociat tot timpul limba franceza cu toate personajele din revista, cu intimplari, cu figuri redate incredibil in benzile desenate de atunci, de oameni cu un talent fabulos..
Geografia, dl Ursu, impunator si distant, cu ore pline de detalii despre planeta asta a noastra atit de complicata..
CSP cunostintele social politice, dl Grimberg, o materie bazata doar pe memorie, stricta, si cam fara substanta, parerea mea..Era ceva impus brutal, o stiinta bazata pe multe clishee si repetari..La care, iar, fetele erau campioane..
Istorie, dl Raduna, era distractiv si sec, in acelasi timp..Tot cu multa memorie, si nimic concret, in final.. Dar dl Raduna era fun, cu dlui am fost la Soveja, parca, in excursie..De acolo am si amintiri legate de ce inseamna o atingere feminina..
Sport dl Gasparotti, un tip fara complexe..La sport jucam handbal sau volei, baschet, sau alergam pur si simplu..Era cu efort fizic, cu schimbari de haine, transpirat..
Am mai facut mate aplicate, fizica aplicata, technologii, desen tehnic, dar ele au trecut mai repede..Adica le-am facut asa ca sa fie, pentru ca, dupa liceu, nu ne puteam angaja decit ca necalificati..Culmea ironiei.. Bine, mai tirziu toti am facut facultati..Legate, specializate, in domeniu, sau in alte domenii, apropiate.. Ne-am urmat fiecare un drum al propriei determinari, sa zic asa..Si am mers inainte..
N-am ajuns la nicio serbare de 10, 20, 25 de ani de la terminarea liceului..Desi, ar fi fost interesant..Cred..

Clare 1

Ca tot vorbeam de amintiri..Fiecare din noi avem multe si amestecate, in minte..Mai placute, sau nu..Poate ca e bine sa intram, asa, fara introducere in substanta vremurilor de atunci..In care era multa rigoare si disciplina, si un sistem de valori mai aproape de cel real, cred..Cu toate ca impostura era suficienta..
Noi, in liceu nu prea eram uniti, pentru ca fiecare si le stia pe ale lui, si isi cauta drumul..Adica stia ce facultate va urma, si invata la ce ii trebuia pentru mai tirziu..Cred ca eram foarte determinati, cumva siguri pe capacitatile noastre formate in timp, dovedite, adica verificate..Dar, sa o luam pe capitole..
La matematici, dl Ursu ne cam descuraja cu metodele dumnealui fff dure, si cinice..Tata a fost prof de mate si stiu foarte bine, adica stiam, multa matematica..Nu am facut niciodata meditatii, si rareori am cerut sprijinul cuiva, pentru ca am vrut sa inteleg singur, tot..Am studiat, si am inteles multe, desi matematica de liceu era cu probleme multe si grele..Noi nu studiam decit ce era mai greu din manual, in rest, doar Gazeta Matematica, si probleme de la olimpiadele internationale. Aveam de facut teme de cam 10 probleme pentru a 2a zi, toate una si una..Probabil dl Ursu isi cauta olimpici, si ignora ca sintem buni, dar nu memoratori de solutii pe banda rulanta..In vacante umpleam caiete studentesti cu temele date..Nu mi-a placut felul asta de a lucra si metodele care cautau sa ne transforme in roboti..Plus ca multe, foarte multe probleme erau de observatie, ce tine mai degraba de smecherie detectivistica, decit de un spirit logic autentic, care se presupune a fi, cel matematic..In fine, mai tirziu am aprofundat geometria, dar nu ca cercetator, ci ca inginer..
Fizica, a 2a de baza in liceu, am facut-o cu dl Amarinei..Un tip de om linistit, calm, cu o cunoastere relaxata si clara..Cu un fizic de halterofil, super-solid, cu o mapa diplomat in care isi avea documentele, cu miscari stabile si echilibrate..Orele dumnealui erau deschise, si uneori comice, cind nu-i ieseau experimentele.. Un om care ne asculta, efectiv, si care aprecia cind incercam sa gindim cu mintea proprie..Din pacate s-a stins, si am aflat asta la mult timp dupa..
Dirigintele, dl Soitu, de romana, dur si intransigent..Fost inspector, putin arogant si brutal ca stil..Plin de informatii stufoase, pe care cam trebuia sa le invatam pe de rost..Fara stil, cu o metodologie putin primitiva, si pe care n-am inteles-o niciodata..In clasa 12a, la o teza, la un subiect de sinteza am scris efectiv ce mi-a trecut prin cap, am bagat multe din filosofiile mele..La care mi s-a comunicat ca, datorita faptului ca la ore nu aratam ca as fi capabil de, e clar ca am copiat..Asa ca..

Strada Octombrie

O plimbare e intotdeauna o placere, mai ales daca ai un partener, sau o partenera de conversatie..Cu care, bineinteles sa calatoresti virtual prin mai multe anotimpuri..De fapt, plimbarea e un motiv pentru o discutie cu cineva, cu care chiar ai de comunicat atitea lucruri interesante..
O plimbare e un schimb de pasi, si de idei, impreuna..E o satisfactie profunda de a deschide ferestre catre peisajele lumilor din constiinta celuilalt..E o comunicare sincera a unor profunzimi ce vin din propriile fiinte..
Ei bine, astazi mergem prin strada Octombrie, din Orasul Toamnei..Inca e cald, si lumina..Si afara, si inauntru..E liniste, ca cea de dupa terminarea festivitatilor de inceput..
Bun, sa pornim..Despre ce sa fie conversatia, la inceput? Despre vreme? Cam banal..Despre politica? Prea dezgustator..Despre societate, oameni? Poate, dar asa tangential..Despre noi? Cam da, cred..Adica putem sa incepem cu a spune ce am mai facut in ultimul timp, cu cine ne-am mai intilnit, ce am mai aflat despre x, y, z, etc..Si, de aici sa dam drumul..Putem vorbi despre ce ni s-a intimplat, ce credem despre ce ni s-a intimplat, ce credem in general despre a, b, c, etc..
In toata discutia amintirile ne stau alaturi..Pentru ca le aducem in fata, cu toate detaliile..Si retraim momentele de atunci, cu intensitate..

Legendele lor

Se spune ca adevarul se afla la capatul timpului..Care timp, nu se stie, daca e timpul universal imperturbabil, sau doar timpul vietilor noastre..Probabil ca..De fapt..Totusi..In fine..
Soarele a mai rasarit si a mai apus si in, si intre anotimpuri..Si ne-a mai adus caldura lumilor lui..Dar intre un apus si un rasarit am fost la fel de singuri, ca intotdeauna..De aceea, probabil ca am inventat somnul, ca sa ne mai plimbam printre vise, si sa mai uitam..Ne cufundam in eclipsele ratiunii cu inconstientza..Si raminem acolo pina la urmatorul rasarit..Care, cine stie cind va mai veni..
Uneori mai citesc din manuscrisele de pe Qua, planeta celor intunecati..Acolo, un printz spusese, cu mii de ani in urma ca: "Vom porni lupta pentru cucerirea Luminii..O vom aduce in Templul Lumilor, si o vom lasa sa ne conduca Imperiul"..Ma gindesc ca, suna ciudat sa cuceresti lumina, care o fi ea, cu armele..Si mai spunea ca: "Vom invinge fortzele Nimicului, si vom aduce linistea si armonia stelelor"..Si mai ciudat..Pai Nimicul ne-a cucerit de mult, acuma traim printre ruine, doar..Ca epocile alea cu armonii s-au stins deja..
In final printzul multumeste zeilor si le promite ca blabla, blabla, etc etc..Se pare ca manipularea asta ieftina a fost inventata de mii de ani..Dar, ma rog, lumea are nevoie de iluzii, si atunci si le inventeaza singura..
Mai bine de noi ca traim pe o planeta cit de cit rezonabila..Si dotata cu ceva cunoastere si technologie..Si cu adevar..Ca viitorul va fi exceptionabil..Sau asa ceva..Nu mai tin minte, ca atunci cind declaratiile deveneau incandescente, am schimbat canalul..

Urmele umbrelor

Toti creatorii vor sa construiasca ceva unic, ce nu s-a mai facut niciodata..Sub acelasi soare cu ceilalti creatori, de acum, sau de altadata..Acelasi soare ce nu a vazut nimic nou, de atita timp..
Septembrie ne-a trecut dincolo de equinox..Si ne poarta cu aceeasi viteza spre octombrie..E frumos..E mai frig, ploua mai mult, cad mai multe frunze, dar e inca inceputul toamnei..Va veni si sfirsitul ei, cindva..Toamna traieste 3 luni, iar noi o sa o petrecem la plecare cu mai putin optimism, si cu haine mai groase..Apoi vine sinistra iarna, si primavara cea verde..Timpul ne va acoperi cu stari si momente..De toate culorile..
Anotimpurile pot fi metafore pentru ce simtim si traim..Acum..