Timpul nu are margini..Doar noi avem..Timpul e continuu..Iar noi, nu..Noi avem continuitati discontinue..Sau discontinuitati continue..Noi plutim prin timp..Sau timpul pluteste prin noi..
Noi ne ocupam propriul spatiu, fizic..Privind spre spatziile celorlalti..Noi traim, noi contemplam..Noi vedem, si analizam..Si iar analizam..Pina cind descoperim ca totul e relativ..Si timpul, si spatiul..Si noi..Cu atit mai mult noi sintem relativi..
Noi ne traim clipele..Si vietile..Vietile noastre, proprii..Pe care le credem unice, si incredibile..Si, pentru noi poate chiar sint..Dar, daca am privi mai atent..
Si, totusi, cind constientizezi ca ai un timp limitat pe planeta, te intrebi, firesc: ce sa fac? ce sa fac sa merite, si sa nu am senzatia ca mi-am epuizat viata fara sens? Raspunsul e: probabil, nimic..Sa traiesti doar, sa iti traiesti viata asa cum simti si crezi..Traieste in acord cu valorile tale..Justifica-te fata de tine..Pentru ca, restul, asa cum vezi, e doar praf si pulbere..Stiu, se poate spune ca au existat personalitati care au fost repere in istorie..Si? Cine isi mai aminteste de ei? Istoricii? Si chiar daca au fost asa uriasi, doar numele, si realizarile lor au ramas..In rest..
Noaptea, cind privesti spre cer, vezi luminile stelelor..Si, te intrebi daca, si noi, avem in noi praf de stele.. Poate ca da..
No comments:
Post a Comment