Intimplari

Demult, ne plimbam pe strazi..Mai tii minte? Cind imi povesteai atitea intimplari incredibile din viata ta..Cind imi spuneai nume de oameni..Care, spuneai, intr-un moment, sau altul, te-au salvat..Si imi dadeai atitea detalii despre ei, ca mi-i imaginam ca pot sa apara de dupa un colt, sa ne intinda mina, si sa se prezinte..
Atunci cind eram impreuna reuseam sa vizualizez tot, sau aproape..Construiam in minte imagini complete de personaje, cu trasaturi clare, si personalitati definite..Ii simteam asa cum ii simteai si tu, si eram legat de ei asa cum fusesesi si tu..Faceau parte din viata mea..Desi ei veneau din viata ta..
Am memorat si inteles, mai apoi, multe din trairile tale..Pentru ca aveai acel talent de a ma face parte din ele.. A fost un timp care si-a construit in mintea mea amintiri delicioase..Pe care, si acum le savurez cu placere.. Si care ma transpun intr-o alta fiintza, parca..Un spectator-actor in piesa vietii tale..
Acuma, inca mai merg pe strazi..Care s-au mai schimbat, cumva..Dar, care, si-au pastrat acelasi aer proaspat, imbibat cu atitea arome-amintiri construite atunci..Strazile cu gust de tei, de toamna, de intimplari, de dulce-amar..
Timpul ne-a schimbat..Ne-a adus de toate, si mai bune, si mai rele..Si alte multe amintiri..Dar, parca, strazile acelea mi se intorc in ginduri..Atunci cind am nevoie de liniste, ele ma intimpina la fel de prietenoase..Ca si cind anii au fost doar clipe..