In-variabil

Orasul ne mai ghideaza, uneori, pe strazile pline cu amintiri zimbitoare..E normal, pentru ca el e un prieten, cind indiferent, cind sincer..Dar, cam tot timpul deschis, si extravertit..
Strazile, au si ele luminile anotimpurilor exterioare, dar mai ales, interioare..Avem in minte clare-sterse formele razele soarelui cum se amestecau cu umbre pe formele cladirilor, copacilor, suprafetelor mai simple sau mai complicate ale locurilor..
Demult, cind ieseam de la liceu o mai luam, asa, pe unele trasee noi, si mergeam inainte, sperind sa ajung la strada principala..Mergeam de curiozitate, sa vad alte case, alti oameni, alte strazi..Si ca sa imi imaginez cum e acolo, cum e viata locuitorilor, ce fel sint ei, si cu ce sint diferiti de cei care stateau pe strazile cunoscute.. Dar, dupa un timp, ma intorceam in zonele pe care le cunosteam..Si ma bucuram sa regasesc totul la fel.. Pentru ca, sincer, doream asta..Si imi placea sa cred ca, oricum, oricind, avem in noi spatiile acelea stabile, care sa ne dea echilibru..Adica locurile care ramineau fizic identice cu cele pe care le stiam, din amintiri.. La fel de incomensurabil-iremediabil-incalificabil-indubitabil-incontestabil-inalienabil-inimaginabil fabulos de fascinante..In-credibil..