Monday, December 24, 2012
Sala de Asteptare
Asteptare..Ce greu trece timpul, uneori..Te uiti la ceas si-l vezi
cum se tiriie..Si nu stii ce sa faci, ca sa treaca mai repede..Toata
viata e o asteptare, cred, dar una mare..Ca asteptam ceva sau pe
cineva..Stam cu totii intr-o
sala mare cit pamintul, si asteptam..Ne mai uitam unii la altii, ne mai
gindim, mai visam, asta ca sa nu simtim cit de greu/usor trece
timpul…Ne umplem viata cu momente traite cit mai intens posibil..Nu stim
ce va veni, stim doar ca ne dorim ceva, si facem
sau nu ceva, dar in mod sigur asteptam, asta e cel mai cert..Restul
sint umpleri de timp cu tot felul de variante de viitor sau trecut
posibile.. Si uite asa imbatrinim si vedem cum corpul se transforma..Iar
dupa un timp incepem sa ne gindim la sfirsitul asteptarii..Al
unei asteptari mari..Cit o viata..
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Ciudat, cum acelasi timp poate trece repede cand suntem prinsi de ceva care ne face placere, si greu sau foarte greu cand avem probleme sau suntem tristi. Uite cum perceptia e diferita in functie de situatie. Imi aduc aminte ca la scoala, aveam unele ore la care eram mai tot timpul cu ochii pe ceas, si altele unde nici nu realizam cand a trecut timpul. Ce inseamna sa ai un profesor bun, capabil sa-ti capteze atentia fara sa simti cum trece timpul....
ReplyDeleteDa, timpul e relativ, sau asa il percepem noi, in functie de tare multe... A fost o vreme cand ma durea tare trecerea timpului, acum cred ca am depasit cat de cat aceasta etapa (mai lucrez la asta), incerc sa vad avantajele trecerii timpului...pana la urma tot noi suntem indiferent ca avem 20, 40, 60 sau 80 de ani...doar perceptia celorlalti ne face sa ne simtim mai tineri sau mai batrani..e ca o oglinda.. in esenta suntem tot noi, de la nastere pana la moarte, cu mentiunea ca acumulam experienta de-a lungul vietii, ceea ce constituie un avantaj :)
Trupul e doar un ambalaj, frumos sau nu, asta e...insa ce suntem in interior e ceea ce primeaza. E adevarat ca exista o satisfactie sa iti placa ceea ce vezi in oglinda, si sa simti furie cand vezi ca incet, dar sigur, se transforma ceea ce credeai ca va dainui o vesnicie, dar pana la urma toti imbatranim, si nu putem face absolut nimic in acest sens...
Ne transformam continuu, ne scad posibilitatile fizice in timp ce psihicul e din ce in ce mai bun, mai capabil, asta e drama pe care toti o traim sau o vom trai..Asta e viata..Acum ne permitem sa pierdem timpul, dar mai tirziu, atunci cind vom vedea cum se termina ne vom agatza de fiecare zi/ora/minut..
ReplyDelete