Unde eram eu, unde erai tu, unde erau ei, cind mi se intimpla ceva mie, sau tie, sau lor.. Habar n-am, viata asta e un cimp de lupta din care se salveaza fiecare pe cont propriu..
Cind inchizi ochii si apesi pleoapele cu degtele, dupa un timp incepi sa vezi tot felul de lumi..Si stai asa si admiri forme care seamana cu ceva fabulos, dar neclar, pe care mintea il sesizeaza, si imaginatia il recompune, din piese..Si continui jocul asta al recunoasterii-reconstructiei acelor "bucati" de forme si culori neterminate, un timp..Apoi deschizi ochii..Si vezi cum lumile neclare dispar, si sint inlocuite cu altele, mai stabile, cu forme, si culori fixe..Si te intrebi, oare, care dintre lumi e adevarata, cea pe care am vazut-o cu ochii inchisi, sau cea pe care mi-au aratat-o simturile? Acuma, bineinteles ca realitatea fizica exista independent de noi..Pentru ca, sa zicem, o floare o vedem cu totii la fel, o putem mirosi, etc..Ea e acolo, are consistentza..Dar fiecare o vede si o percepe in felul lui..In mintea fiecaruia, aceleasi lucruri au alta reprezentare..Si de asta ma gindeam, ce e mai important, existentza fizica a florii, sau felul cum ea arata in mintea mea? Probabil ca ideile mele, perceptiile mele, capacitatile mele de a intelege sint mai importante pentru mine..Mintea mea e o lume paralela cu realitatea..Si influentata de ea..
Toti traim paralel..Desi ne mai intersectam la intervale finite..Ca in geometriile neeuclidiene..
Este exact ca atunci cand citesti o carte si iti creez un intreg film al actiunii, cu chipuri si locuri asociate din diverse secvente pe care le-ai trait sau poate le-ai visat la un moment dat...Apoi, vrei sa vezi ecranizarea cartii, si esti uimit sau chiar dezamagit de ceea ce se deruleaza in fata ochilor tai, nu pentru ca filmul n-ar fi bine realizat, ci pentru ca nu corespunde cu ceea ce mintea ta a creat. Suntem fiinte capabile sa ne construim propriul film mental despre orice, imaginatia nu are limite, doar ca nu intotdeauna corespunde realitatii..sau a realitatii fiecaruia. Stii, imi spunea cineva ca noi, oamenii, marea majoritate, avem propria parere asupra realitatii, dandu-i valente pozitive sau negative, insa care nu corespunde adevaratei realitati...si ca de aici ar aparea suferinta. Si totusi, suntem fiinte unice pe pamant, fiecare cu propriul sistem de ghidaj, incercand - cum spuneai si tu la inceput - sa supravietuim, asa cum stim, cum putem sau cum credem ca putem...
ReplyDeleteSintem subiectivi, fiecare vedem realitatea prim lupa propriului eu:) Sint perceptii si perceptii, fiecare unica in felul ei..
ReplyDelete