Am vorbit de iubiri, asa, ca privind de undeva de sus, la modul ideal..Desi, iubirile sint cit se poate de practice..
Toti avem o cantitate data de sensibilitate, si iubire..Pe care, o indreptam spre un cineva, mai mult sau mai putin real..Dar, sa punem cartile pe masa..
Eu am fost, in general, mai aerian, si foarte idealist..Adica as fi iubit mai degraba modele construite mental, la modul serios-metodic..Adica: tipe care sa aiba "esente" de sensibilitate, maturitate, feminitate, etc etc..Si esentele astea le cautam in tot felul de manifestari: gesturi, fraze, mesaje, etc etc..Adica daca o tipa imi arata o chestie care mie mi se parea, si poate chiar era, speciala, atunci, asta devenea o piesa din puzzle-ul idealului din mintea mea..Si, ma facea sa caut in continuare, la acea tipa, si restul de "piese"..Pe care, bineinteles ca nu le mai gaseam niciodata..Pe linga asta, primeam alte "piese" destul de urite..In fine..
M-au impresionat tipele "efervescente" gen Olivia Newton John, Agnetha de la ABBA, Meg Ryan, in care sa se amestece si valori, stil, feminitate, etc etc..Plus o fata si un corp artistice, in stilul classic..
Ma rog, fiecare cu ale lui, nimeni nu-i perfect..
La un moment dat cred ca fiecare isi construieste mental un model, nu doar in ceea ce priveste o relatia de iubire, ci si in relatiile de prietenie, rudenie, etc. E ca un pom cu diferite tipuri de frunze, fiecare frunza reprezentand piesa de care ziceai tu. Eu ii voi spune "asteptare"..poate nu e termenul cel mai potrivit, insa pentru ceea ce vreau sa reliefez, cred ca merge.
ReplyDeleteIn momentul in care avem anumite asteptari din partea celorlalti apar inevitabil si dezamagirile...de ce? pentru ca nu poti sa gasesti intr-un singur om piesele adunate si construite mental in timp de la mai multe persoane. Practic construim intai modelul si apoi cautam piesele, in loc sa adunam piesele "bune" si sa alcatuim un model. Fiecare "asteptare" neimplinita devine o dezamagire, care cumulate duc la suferinta. Am invatat, de nevoie mai mult, sa nu mai am asteptari de la nimeni si in felul acesta sa nu am dezamagiri....atat cat e posibil :) si sa iau fiecare persoana, cu bune si rele, asa cum este... Si sa ma accept si pe mine asa cum sunt, cu bune si rele, fara a incerca sa ma schimb doar pentru a fi pe placul cuiva. N-as mai fi eu, nu-i asa? Trebuie sa fim pe placul nostru, in primul rand, sa ne iubim si sa ne acceptam pe noi insine pentru ca mai apoi sa fim iubiti si acceptati de ceilalti. Oh, ar mai fi multe de spus....dar uite o povestioara plina de intelepciune aici: http://www.damaideparte.ro/index.php/cele-trei-porti/6/
...si da, frumoase modele feminine ai :) ...pe Meg Ryan o apreciez in mod deosebit.
Asa e, iubim diferit, fiecare, in situatii diferite, pe oameni diferiti..De la unii avem asteptari, de la altii nu..Depinde si de ce ne dorim sa ni se intimple, sau cum vrem sa evoluam noi, sau ei, sau ce vrem sa inteleaga din noi, sau din ce sintem dispusi sa aratam, etc..E un mozaic din toate, acuma depinde si de celalalt, sau ceilalti cit de mult ne place felul in care simt si gindesc, de ce sint ei efectiv, etc..Iubirea noastra o indreptam spre un ceva, ce e ca un raspuns al unor intrebari ale profunzimilor din noi..
ReplyDeleteAcuma, si eu am pus aici, sa zic asa, 3 modele de feminitate de care eram foarte-foarte atras in adolescentza, si care ma atingeau la felul cum simteam..Si, care, poate ma atrag, intr-un fel si acum..Dar acum, am mai mult o dorinta de a comunica efectiv, de a vedea cum ne putem completa gindurile, sentimentele, decit altceva-urile din adolescentza..Toate etapele vietii sint frumoase, si au farmecul lor..
Ma bucur sa vad ca mai exista oameni care au ceva de spus pe lumea asta, de la care sa ai ce invata, oameni care nu s-au lasat prinsi in capcana mediocritatii ce ne inconjoara, care au valoare...
ReplyDeleteComunicarea defectuoasa sau lipsa comunicarii altereaza relatiile interumane din ziua de azi. Prin comuncare ajungem sa ne cunoastem mai bine, sa invatam, sa evoluam..intreaga viata e o succesiune de "lectii", trebuie doar sa ne alegem bine invatatorii.
Multumesc frumos:), ei, n-ar fi rau sa existe si valoare, si in noi, si in ceilalti, pentru ca altfel ar fi lumea asta pe planeta albastra..
ReplyDeleteMai, comunicarea e o capacitate, si cu cit sintem mai inteligenti cu atit putem comunica mai bine si mai usor..Eu, mai demult, prin tinerete asa, credeam ca pot sa fac multe, inclusiv sa comunic cu toti..Si am tot exersat, dar am vazut ca, de fapt, putina lume vrea, si poate sa comunice..Dar asta dupa foarte multe incercari nereusite..Acuma, am si eu defectele mele, de care ma agatz, uneori, pentru echilibru:))..
Sa stii ca intilnirea cu oameni de la care chiar avem de invatat e ceva rar..Si nu pentru ca am fi noi cei mai destepti, ci pentru ca oamenii isi au propriile lumi, in care se baricadeaza, pentru propria protectie..Si e de inteles..Putini mai au nebunia de a vrea sa isi arate cu sinceritate eurile..
Invatam toata viata, de nevoie, sau din pasiune..Si ne mai aratam, din cind in cind, cine sintem, atunci cind intilnim pe cineva deosebit.. Si e frumos atunci, si simtim ca putem si noi fi frumosi..Iar momentele acelea atit de rare le punem la pastrare in muzeul amintirilor..Ca sa fie acolo, sa ne incalzeasca si cind afara e frig..