Fericirea e un concept..Care poate fi vazut din atitea puncte si unghiuri de vedere..Unii o vad in lux, si experientze extreme, altii in clishee sociale, fie ca par, sau nu generos-altruiste..Poate fi privita ca o viata traita intre vis si realitate, cumva..La limita propriei imaginatii..Nu stiu..
Cred ca fericirea, asa cum credem, e o combinatie de agonie-extaz..Adica un travaliu de creator autentic, dus un pic spre inconstientza, si o relaxare-vis, cind ce am visat, si am gindit, chiar a devenit real.. Cind am simtit ca am fost parte din armonia lumilor..
E greu de definit fericirea...in ultimii ani am inceput s-o percep altfel. Cat de mult ne schimbam de-a lungul vietii...
ReplyDeleteO floare in adierea vantului, un zambet de copil, o raza de soare, o imbratisare, o frunza aramie intr-o toamna tarzie, picaturi de ploaie-n fereastra, un cuvant ce te mangaie la suflet...nimicuri ar zice unii, dar atat de esentiale daca poti sa le vezi, sa le simti, sa le lasi sa te cuprinda, sa fii una cu clipa...Sa poti sa te bucuri de lucrurile marunte, e mare lucru...fericirea vine din noi, din capacitatea de a fi receptiv la frumosul din jur. Si mai cred ca fericirea are gust, sau asa o percep eu...e dulce-amaruie:). Cam atat, ca incep s-o iau pe aratura:))
Asa e, depinde si fericirea asta de asteptarile noastre.. Acuma si asteptarile ni se modifica-cu virsta, experientza, etc..Nici eu nu imi fac mari iluzii..Dar n-ar fi rau sa cistig la lotto:))
ReplyDelete