Un trecut

 Am vazut o postare pe Youtube, pe care am share-uit-o, cu anumite ginduri, variante, spuse de o tipa galatzeanca. E tinara, dar foarte matura, in felul in care gindeste. Ea spune despre relatzii, trecut, felul cum sintem influentzatzi de tot felul de lucruri acceptate, pe traseul vietzii. Si asta vine de la faptul ca totzi avem probleme, pe care le caram dupa noi, constient, sau nu. De asta e bine sa apelam la un psiholog, care sa ne arate ce ne vine din acel trecut, si cum putem noi insine sa deal-uim cu ce ne-a fost dat. E destul de greu, dar, cu efort, putem invatza sa ne asumam, si sa cautam solutzii. Eu am avut o problema foarte mare cu parintzii mei. Ei nu s-au intzeles, pentru ca nu gindeau la fel, si erau incapatzinatzi, fiecare. Unul avea dreptate in anumite situatzii, si celalalt, in altele. Dar nu isi acceptau, niciunul, un fel de a intzelege. Mama era mai intzelegatoare, pe cind taica-meu era sec, si intransigent, prosteste, de foarte multe ori. Greseau cind unul, cind altul, si aveau dreptate, cind unul, cind altul, dar rareori se intilneau intr-un fel comun de a simtzi, sau gindi. Si eu, din pozitzia mea de copil naiv, eram de acord cu ei, dar pe rind. Pentru ca niciunul nu era suficient de convingator. Si fiecare era inrait pe propriul domeniu. Ori asta te instraineaza. Si nu are cum sa ajute, vreodata, vreo relatzie. Iar eu mi-am primit niste agresiuni psihice, din partea amindurora. Si enorm de multe din partea tatalui meu, care nu intzelegea, dar agresa psihic, in mod stalinist. Pentru ca, din ce vedeam, inafara de domeniul lui (era profesor de matematici) nu intzelegea mai nimic din lumea reala. Si cauta pe totzi sa-i oblige sa fie de acord cu el, in mod idiot. E cea mai sinistra situatzie posibila, ca si copil. Iar maica-mea avea dreptate, aici. Nu poti tolera o dictatura. Ai ce ai, daca esti impreuna, pentru ca, ce ai e o constructzie. Daca e. Si inca o sinistrosenie absoluta. Pe taica-meu nu-l corecta nimeni, in ce facea. Toti il acceptau in stilul asta. Iar el se simtea incurajat. Dupa revolutzie lumea a mai inceput sa ia atitudine, si el a fost, cumva, corectat. Si s-a mai linistit. Dar, problema cu el, e ca nu putea sa intzeleaga nimic din nimic. Am incercat sa-i explic, de la distantza, cit am putut. Nu se lipea nimic de el. Nu intzelegea lucruri elementare. Si n-am avut ce sa-i fac, l-am lasat in ale lui. Si-a dat seama de ceva, dar nu suficient. Eu am incercat sa ma tratez psihic de traumele suferite din cauza lui. Mai am in mine niste nereusite. Cauzate de lipsa lui de intzelegere. Dar, pe care, le-am dat la gunoi. Pentru ca am intzeles ca nu e vina mea, nu eu sint cauza. Si daca el a procedat asa, e exclusiv vina lui. Dar, in minte imi ramine ceva profund negativ. Oricum, eu am incercat sa construiesc ceva. Daca nu a fost sa fie, si asta pur si simplu pentru ca am dat peste o gindire incredibil de limitata, nu am crezut ca ar putea fi vina mea. Imi pare rau pentru ca nu am dezvoltat cu maica-mea o relatzie ma buna, si asta tot din cauza ca taica-meu interfera tot timpul. Asta e.