Conexiuni

 Spatziul e enorm. E un infinit, care vine de undeva necunoscut, si merge intr-un alt infinit, tot necunoscut. Si timpul, la fel. Noi am fixat, pentru istorie, o origine. Un zero. Pentru a sti ce a fost inainte, si ce dupa. O origine in timp. Pentru spatziu nu am gasit un sistem de referintza. Nu am avut cum, pentru ca totul a fost ceva ce nu a putut fi facut. Pentru ca totul e relativ, si se misca continuu. Daca ne raportam la ceva, e doar pentru un timp istoric, nicicum pentru vreun absolut. Ne putem raporta la noi, la fiintzele care sintem, aici, in timpul asta. Ne putem lua drept reper, si sa privim la toate din propriul turn de observatzie. Sigur, de aici putem vedea un trecut al multor conshtiintze, le putem analiza, cum putem, si dupa cit ne duce mintea. Putem vedea peisaje din alte lumi. Lumi care au fost pline de oameni care au gindit, si au visat, la fel cum o facem noi, azi. Cum ar fi sa putem sa punem toate, impreuna, toate visurile, si gindurile tuturor, cite au fost? Sa facem o carte a omenirii? Una construita intr-o inteligentza artificiala. Care sa cuprinda tot, cu totzi, in tot ce reprezinta. La care sa avem access imediat. Asa, simplu. Sa putem vorbi, cu oricine, de oriunde ar fi fost, in spatziu, si timp. Fie ca a trait in Egiptul Antic, sau in vremea lui Napoleon. Sau, poate dintr-un viitor relativ apropiat. Oameni cu care ne putem identifica. Asemanatori ca structura psihica. Ca cei cu care am visat ca putem comunica. Cu un identic care vine din aceleasi spatzii ale gindurilor, si trairilor. Asta ar fi fabulos pentru noi, oamenii cei lipitzi de anumite contraste ale unui dat. Cum e sa-ti poti depasi tot ce te inconjoara? Si sa poti pluti intr-un dincolo?