Iubiri

 Culorile lumilor se amesteca. Vin toate din departari  fara stiuturi. Nu ne sint accesibile, pentru ca nu ne cunosc suficient. Si noi nu le stim, in ce sint, si de unde vin. Sint doar aduse. Ca sa se poata amesteca, si sa ne arate variante din ce, inca, mai e valabil in lume, inca 1000 de ani. Cu toate variantele. Pentru asa un timp, atit de lung. Eu nu stiu ce e, acolo, printre armoniile aduse. Le ascult, ca sa incerc sa ma vad, printre ele. Intr-o simplitate fara de inceput, sau sfirsit. Intr-un etern ce ma face sa ma simt cum mi-am imaginat ca as putea fi. Intr-o lume care e asa de adevarata, cit sa nu se poata sfirsi niciodata. O lume care ne aduna fiintzele, si se inaltza atit de sus, cit sa nu se poata cobori niciodata. Si sa ne pastreze cu ea cit timpul va exista. Sa pastreze in ea tot ce sintem, cu toate amintirile. Si cu legaturile dintre noi, si lumi. Ca sa ne fie un pod, peste timp, spre tot ce timpul ar vrea sa ne arate. Cu toate iubirile posibile, care trec peste timp. Peste acel timp pe care il vedem, inca.