Lumea asta, reala, e o parte din totul lumilor. Pentru ca realul se poate incadra in ce exista. Chit ca realul asta e destul de jos, pe cind lumile celelalte sint atit de sus. Nu e o regula ca trebuie sa traim doar in lumea reala, asa cum nu e o regula ca trebuie sa traim in alte lumi. e la alegerea noastra. A adevarat ca limile inalte sint cu mult mai tentante. Pentru ca, acolo, descoperim multe din variantele noastre de a fi. Dar, lumea reala ne mai trage spre ea, ca sa nu uitam ceva; acel ceva ce ne vine din niste adincuri. Sigur, unele adincuri le meritam. Desi, e greu de spus. Pentru ca nu sintem intrebatzi inainte de a ne scufunda in acele adincuri. Ele vin spre noi, si ne trag inapoi, prin fire de trecut. Si noi le mai cedam, uneori. Desi, sincer, mai bine ar fi sa le abandonam, si sa ne transferam in adincurile altor lumi, care ne reprezinta mai mult, si mai bine. Oricum, si orice ar fi, noi raminem intre ceva ce ne e asa cum sintem. Intre acele oglinzi ale fiintzelor care ne-au determinat. Si intre acele oglinzi ale propriulor euri. Pentru ca, de acolo am inceput sa ne construim fiintza. Nu exista, asa cum n-a existat, vreo determinare apriori. E totul construit pe masura strabaterii propriei vietzi. Cu ce sintem, cu credintzele noastre, cu sperantzele noastre, si cu actziunile care ne construiesc acest drum prin timp. Sigur, depindem de atit de multe variabile ale unui mediu actual, care ne e cind prietenos, cind ostil. Mediu pe care, il putem lasa sa ne determine, sau nu. Pentru ca, totusi, noi sintem regii, si reginele propriei determinari. Nu exista o scuza in asta. Ori existam cum simtzim, ori lasam mediul sa ne controleze. Si asta e cum dorim. Ori regi, ori supusi. Sigur, sint si variante de mijloc, pentru ca nu putem fi regi, sau supusi absolutzi. Iar lumea e un drum infinit al cailor compromisurilor.
No comments:
Post a Comment