Nu ai ce sa transferi. Pentru ca nu exista un recepient, care sa fie recep-tor. Iar tu esti insignifiant. Nu ai puteri care sa determine ceva. Si totul ramine identic, indefinit in orice. O stare, o atitudine, un stil, sint stabile prin ce sint. Si la o distantza prescrisa. Un loc e definit ca o pozitzie fixa. Un alt loc, la fel. Tu ai un loc. Si o neputintza de a pleca de acolo. Pentru ca asa e construit, totul, intr-un social blocat. Mut, si surd. Sau rigid. Si cu puteri prea mari. Cit sa nu te lase sa fii ce esti. Si sa...
Vezi, lumea nu e ce crede. Si tu, la fel. Pentru ca ceva pare a fi, cind e, cumva, prea promis. Si nu prea concret. Sau e ce un ceva ce nu prea e credibil. Ca sa para. Si ca sa ne faca sa credem ca si noi vrem sa parem. Ceva ce ne imaginam. Ne impinge inainte lumea, ca sa ne observe. Si sa invetze din greselile noastre. Ca sa poata pretinde ca are si experientze care nu-i apartzin. Desi, cam stim, ca totul e cum e, in ceva ce poate fi. Si un eu arata, ceva, intr-o varianta a unei lumi, ca sa caute sa devina, ceva, cumva, fara sa caute sa promita. Sigur, lumea analizeaza, si merge pe o varianta, care, poate, a fost incercata in altfel, de un altcineva mai norocos. Sau nu. Poate lumea nu s-a gindit ca cel ce incearca e vreun ghinionist, care isi testeaza variantele de viitor. Si care vrea sa arate ceva. Un posibil a fi. De a-si depasi o varianta de conditzie, din care provine. Ca sa demonstreze ca. Desi.
No comments:
Post a Comment