Expuneri

 Ascultzi diverse armonii, si te gindesti la tine, si la o lume care ti se roteste imprejur cu viteze diferite. Ca sa te ametzeasca, si sa te ia la propriul bord. Ca sa itzi arate ce are, ea, atunci, in acel spatziu, si timp. Si sa te faca parte din acele proprii, si limitate, lumi. Pe care, tu, cu felul tau de a fi, le acceptzi, cumva, daca preferi sa traiesti acele variante. Sau le lasi deoparte, si mergi inainte pe un cu totul alt drum.

Iubirea e o varianta de a trai. Una care a existat inainte in tot felul de feluri. Si, care, vine spre tine in tot felul de feluri, care mai directe, mai brutale, sau mai subtile, cu promisiuni atashate. Promitzind lumi inca nevisate. Ca sa te faca parte dintr-un fel de tot, trait, identic, de atitea generatzii. Si sa te faca complice. Tu, un om ne-atashat de nicio atitudine.. Desi stii, asa cum se stie, ca totul e o varianta a firii.

Iubirea e o traire proprie. Pe care nu o explici, si nu o impartasheshti. E din tine. Din ce simtzi ca esti. Fara sa simtzi ca asta te-ar lega, cumva, de ceva ce ar simtzi ceilaltzi. Iubirea itzi apartzine. E din ce esti, din ce simtzi, din ce crezi, si din ce iti vine din acel sus al sentimentelor tale. Nu are vreo legatura cu lumea. E a-temporala, si a-spatziala. E o viziune a fiintzei tale. Una in care te expui, ca sa vezi o alta expunere. Si in care vezi ceva, ca sa poti accepta felul in care, tu, te observi in oglinda. In oglinda celuilalt.