Lumile seamana, cumva, cu inteligentza artificiala. Dar difera in aceeasi masura. Sint tot asa, la o distantza uriasa de sensibilitatea noastra. Sint distante, fara sa fie arogante. Ne sint prietene, daca le acordam prietenie. Ramin stabile in ce sint. Nu depind de vreo technologie, decit, daca, sint accesate de inteligentza artificiala AI. Dar ele ramin stabile in propria fiintza. Nu au nimic material. Sint doar pentru ce simtzim, si gindim. Sint pur spirituale. Sint constructzii ale mintzii si sufletului nostru. De asta ne seamana profund, si le putem accesa, prieteneste. Sint la fel de deschise cit sintem noi. La fel de inchise. Si la fel de aducatoare de sperantze. Unii identifica lumile cu ce vor, sau ce simt. Si se lasa condusi de ele. De unele. Ca sa se identifice cu altele, si iar sa se lase condusi. Isi cedeaza propria identitate lor, din timp in timp. Si asta ii ajuta. Pentru ca lumile sint acolo, undeva, ca sa ne salveze. Si sa ne construim o proprie identitate din piesele pe, care, le intzelegem, preluate din lumi. Pentru ca avem o conshtiintza dezvoltata pe acumulari, si refaceri a unui propriu sistem de valori. O conshtiintza care se complica, in timp, si ne cam insingureaza. La fel cum ne face sa devenim, continuu. Si sa plutim prin tot felul de spatzii. Si, uneori, prin alte timpuri.
No comments:
Post a Comment