Lumi posibile

 Timpul le construieste pe toate. Si pe toate le darima. De fapt oamenii fac asta. Dar noi dam vina pe timp. Pentru ca noi, in ce sintem , avem doar perfectziuni, care ne definesc. Sintem cei mai cei din univers. Asa ne credem. Poate pentru ca stim ca sintem cei mai vulnerabili si tristi din ce am putut vedea. Si ca stim ca nu vom realiza niciodata, nimic. Asta desi cautam sa demonstram cu totul altceva. Doar ca sa fie vizibil. Desi, tot timpul asta dus cu idiotzenii l-am fi putut folosi la ceva cu totul mai bun. Dar asta e la latitudinea fiecaruia. Mie fundamental mi se pare sa ma gindesc la ceva bun. Care poate fi important. Nu ma pasioneaza sa ma imbogatzesc. E comic. Cum sa vrei sa aduni bani? Esti timpit? Ca sa ce? Sa demonstrezi unora ca poti sa faci ceva tare? Si ce sa faci cu banii? Sa construiesti ceva? Sa lasi in urma amintiri bune? Care sa te faca aducator de aminte? In ce fel? Sint oameni mari, care au gindit lucruri fenomenale, de care putini isi aduc aminte. si cresi ca tu ai putea ramine in vreo memorie? Poate, da, data de un stil social al momentului. De ceva ce ai facut ca sa ajutzi un numarr de oameni. E memorabil, dar e pe un segment scurt de timp. Bine, de ce, in lumea asta, ceva ar dura mai mult? Bine, lumea asta in care traim e un loc al abjectziilor. In care, orice ai face, esti supus oprobiului unui public mai degraba doritor sa te vada terminat. In stilul acela vechi al luptelor dintre gladiatori. Nu am evoluat prea mult. Nu avem dorintze ascutzit-superioare, cit vrem sa vedem singe. Sigur, avem alte asteptari, sintem campioni pe media, ne dam buni, si generosi, cautam atentzie cu acte locale. Dar, dincolo de ce aratam, e fix un stil primitiv, si brutal, care ne vine si din afara, asa cum ne vine dinautru. Nu am evoluat mai deloc. Bine, stiu, mai exista variante din noi, exprimate de unii, care cauta sa arate o dorintza spre alte sfere. Care sint absolut autentice. Si care simtzim ca ne apartzin. Pentru ca vrem sa ne recunoastem in ele.