Lumile se transforma continuu. Unele transformari sint mai incete. Altele sint in detalii. Dar altele sint mai dramatice, si profunde. Ce vedem e ce putem vedea, pentru ca nu orice e vizibil. Si lumile au, asa ca oamenii, stilul lor. Unele sint mai expansive, si exhibitive, iar altele sint mai timide. Unele sint jucause, si dornice a comunica tot. Pe cind altele sint foarte discrete, si cauta sa ramina in mici umbre, aminind o exprimare mai directa. Ne seamana. Pentru ca vin din noi, asa cum noi venim din ele, comunicind tot timpul, si aratindu-ne ce sint, in timp ce noi ne aratam lor ce sintem. Sintem atit de impreuna permanent, desi, si noi, si lumile, din cind in cind mai pretindem altceva. Eu le vad tot timpul fluide, cu interioare de culori foarte diferite, si aparent ne-miscibile, pentru ca lumile au in ele multe contradictzii, fara vreo aparenta rezolvare. Si marginile lor sint la fel de fluide, si la fel de greu de determinat, sau, macar, anticipat. Si lumile ne pot defini pe noi, prin ce sint, identic cum noi ne putem defini prin ele. E un joc continuu intre noi, si lumi. Un joc deschis, in care unii sint cautatori, si urmaritori, iar altzii "victime" ale unui anume moment. Si jocul asta e al naibii de complicat. Pentru ca, si noi, si lumile, sintem foarte complicatzi. Si totul e de anvergura; una pe care doar momentele o decid. Bine, nu e ca si cum totul ar fi comic, sau tragic, sau tragi-comic. Ci e ca si cum totul ar putea fi comic, sau tragic, sau tragi-comic, pentru ca depinde de foarte multe. De noi, de valori, de cine sintem, de cine (sau ce) sint lumile, de cum gindim, cum simtzim, de cum simtzim apasarea asta a valorilor lumilor. Pentru ca sintem conshtientzi de o anume elaborata superioritate a lor, pe care, noi, in arogantza proprie (una derivata poate, din cea a lumilor) incercam sa o combatem, cu propriile metode, si cunoshtintze. Sigur, e un challenge urias, si cutezator, si chiar memorabil. Sincer, nu prea avem cum sa le, vreodata, invinge. PEntru ca lumile au prea multe variante de elaborari. Dar e o lupta incredibil de interesanta, si un curaj nebun, al nostru, sa incercam. Un curaj ca o mindrie ramasa in istorie.
No comments:
Post a Comment