Determinari

 Cred ca avem in singe (data de evolutzia in stilul ala de societate, stil care s-a translatat si in stilul asta de societate, cred) un fel de dorintza apriga sa o facem pe interesantzii. Sa ne dam mari cu ce avem acumulat in cap. Sa ne pretindem ceva ce ne imaginam ca sintem. Si exprimam asta activ, metodic, cu o proprie dorintza entuziasta de a ne depasi conditzia. Asta e un fel de sindrom al prostului care se crede actor  ultim, al unei drame/ tragedii ultime. Probabil e asa pentru ca sintem ultra-conshtientzi ca socialul nu are valori cu care sa ne compare. Si atunci dansam pe mese, behaim in microfoane, sau ne elucu-bram pe social media. Suna sinistru, si jignitor, poate, dar asta e adevarul. In Hyde Park, in Londra (parca) e un loc dotat cu o cutie/lada, unde oricine poate sa urce pe scena lumii, cea imaginata, si sa bata cimpii pe orice tema. Sa zica absolut orice, despre orice, chestii legale, evident, ca altfel, na. La noi, toata tzarisoara e la nivelul asta, de urcat pe un scaun, sau o masa, si spus, cite-n luna si in ste-le, la liber, fara absolut nicio filtrare valorica. Toti se cred genii neintze-lese, care vor dom'le sa isi dea drumul la idei. Idei pe care nu le au, hahaha, dar, care, hei exista in context, si care nu-s asa usor de recep-tat. Sint ironic, evi-dent. Lumea nu are vocabular, logica elementara. Pina la a avea idei e, oho, cale lunga. Bun, si lipsa asta de idei pentru 1,2...n persoane e locala, pentru ca le priveste pe cele 1,2...n persoane. Dar, daca n cuprinde deja o majoritate, poate deveni o problema. Pentru ca cele n persoane domina numeric. Si poti tu sa ai valorile universale ale lumii, daca ele nu au ecou social, e ca si cum respectivii ar fi niste rebeli ne-adaptatzi social la lumea "reala" (care e mai usor definita de brutalitate, si primitivism). Iar la noi, o democratzie tinara, luata de la zero intr-un post-comunism barbar, e dominanta asa o tendintza. Nu avem valori, si totul e, inca, pe baze de comuna primitiva. La noi domina masculii alfa, cei tari, si grobieni, care inspira teama fortzei. Si ei cauta sa-si faca un joc al speciei, asa ca in jungla. Iar lumea noastra prezenta se supune acestor reguli, inca. Asta desi sintem membri NATO, UE, etc. Lumea civilizata ne preseaza sa intram in acel cerc al valorilor, dar asta e, inca, destul de greu de realizat. Pentru ca avem multe de invatzat. Si nivelul de acum e slab spre deloc. Bine civilizatzia are nevoie de timp. Nu poti face totul peste noapte. Poate e nevoie de generatzii noi care sa permita evolutzia. Pentru ca cei vechi sint cam blocatzi in propria timpenie, indusa de acel comunism nociv. Exista acele lumi, despre care am tot vorbit. Care sint sisteme de valori elaborate, si autentice. Si care sint pe domenii, care se intrepatrund, cumva. Dar, care, sint stabile. Sigur, pot parea seci, anoste, si cam fixe. Dar, care sint atent construite, si atent elaborate. Si, care sint exemple pentru a construi variante de lumi de valori in minte. Lumi preluate, care devin in tine lumi proprii, ca sa te ajute sa evoluezi spiritual. Si sa te ajute sa devii. Dar asta cere munca de sclav, efort, cautare, o lupta continua cu cohorte de prostii si mizerii care vin spre tine, continuu, de la ceilaltzi. Te lupti cu un sir infinit de manipulari ingenioase, venite de peste tot. Si te lupti cu jigniri incredibil de tembele, cu insulte, cu aiureli, care te asalteaza de peste tot. Care, uneori te pun pe gindit, daca, nu cumva tu ai gresit, cu ceva, in ratzionamente. Sigur, e ironic tot dansul asta absurd, dar e real. Si e si sanatos, daca e sa fim sinceri, pentru ca iti tine mintea treaza, si iti reface capacitatea combativa. Mai ales ca prostia e infinita, si determinarea unora, la fel.