Ai niste raspunsuri, care sint primite de peste tot. Fara sa le ceri. Dar ele vin spre tine, de la toti, cu viteza luminii. Si te pun in dubiu, pentru ca nu stiai ca exista. Mai ales ca, inainte, nu au fost niciun fel de intrebari. Doar raspunsurile astea, din infinite domenii, cu infinite puncte de vedere, care mai de care mai subiective. Dar, care raspunsuri isi traiesc viatza lor proprie. Si, care, cauta sa traiasca si in tine. Desi, tu, cu ce esti, nu ti-ai dorit vreodata asa ceva. Pentru ca au spart orice logica. Cum naiba sa existe un raspuns inaintea unei intrebari? S-a inversat tot, peste noapte, si eu sint ultimul sa aflu asta? Am trecut deja dincolo? Hahaha, poate ca nu. Sau habar n-am. Bine, s-au trecut multe limite, deci nu te mai surprinde nimic. Iar tu esti un pixel in tabloul asta al lumii. Poate mai putzin. Cui naibii sa-i pese de tine? Esti un insignifiant nascut undeva, cu o poveste proprie de viatza. Un punct infinit mic. Pentru ca nu ai ceva sa sara peste ce e, deja, real. De cind totul a fost scris. Ai ceva al tau, dar asta e deja intimplat in miliarde de feluri, de atunci, de la acel zero al istoriei. Si tu esti o repetare, cumva. Sigur, ce ai trait a fost un fundamental al fiintzei tale. Dar doar pentru tine. Pentru ca tu ai fost in acel spatziu, si timp. In acel atunci.
Lumea are cicluri de stiluri. Toate revin intr-un mod spiral, cum spun filosofii. Si viatza noastra e la fel de spirala. Intilnim oameni, pe care simtzim ca i-am mai intilnit. Si traim experientze traite, parca, mai demult. Ca sa fie, toate, adunate, in acel fel al nostru pe care, inca, nu-l putem explica. Pentru ca nu stim ce ne vine de aici, si ce dintr-o alta viatza, sau dintr-o intuitzie a ceva ce am citit, sau aflat, cindva. Pentru ca, toate vin sigur de undeva. Dintr-un loc familiar. Uneori intilnim oameni care ne par cunoscutzi. Straini. Dar, care, ne vorbesc atit de simplu, si direct despre ceva ce ne atit de inauntru si adinc. Oameni care ni se intimpla. E ceva, poate legat de un destin al nostru, sau poate de o pura intimplare. Pentru ca, asa, poate, sintem, cu anumite caracteristici ale propriului suflet, regasit in alte suflete. Nu stiu. Totul poate fi o pura intimplare. Sa ne regasim in ceva, sau cineva, pur si simplu. Si acel cineva sa ne fie un suflet pereche, de care n-am stiut. De care nu ne-am imaginat, vreodata, ca ar putea exista. Pentru ca, ar fi fost un fel de divin, greu de imaginat. Si asta pentru ca traim in lumea asta. Una in care totul pare construit pe o lupta fara sens.
No comments:
Post a Comment