Dincolo de orice

 Sint variante de lumini, pe care le percepi, in felul tau. Si sint variante de straluciri, pe care le vezi, dupa cum iti permit starile proprii. Dar sint lucruri care chiar sparg orice limite, si iti arata adevaruri, la care nu te-ai gindit. Pentru ca sint lucruri care pot fi definite, clar, si metodic. Asa cum sint altele care sar din orice tipare imaginate. Si care exista, aici, intre noi. Care spun ceva din ce sintem, sau am fost. Cu multe detalii.

Lumile sint construite din ce sintem. Sint din noi, asa cum sintem din ele. Totul e pur intre ceva ce vine din noi, si din ele. Local, hahaha. Ca o aura care circula pe deasupra, ca ne dea variante noi speciale, pentru a ne inspira a deveni, sau a ne da ceva ce stiam ca e in noi, dar, pe care nu am avut un vreun curaj a-l exprima. Sintem aici, in locul asta, si sintem asa cum sintem. Puteam fi in oricare alt loc. Cu ce ne-ar fi facut asta mai buni? Cum ne-ar fi schimbat locul? Bine, daca ne-am fi nascut in alt loc, si am fi avut alt mediu, ne-ar fi determinat altfel. Totul ar fi fost in alt fel, daca ar fi fost sa sa intimple altfel. In alt context. Dar a fost asa cum a fost. In acea succesiune. E un dat. Asa cum au fost multe date, pe urma. In acele lumi. Iti mai amintesti cum eram? Cit te-a marcat tot ce era, atunci? Iti mai amintesti cum ne jucam in lumile acelea? Si cum ne bucuram naiv de toate? Cum ce faceam ne determina atit de mult? Asa ca si cind totul incepea atunci, si se termina definitiv cu orice spunere ce nu avea vreo legatura cu subiectul, sau domeniul? Si asta doar pentru ca venea din ceva ce nu am fi stiut niciodata. Si a fost spus asa de tragic. Care ne marca prin shoc. Si prin re-aducerea aminte a singuratatzii din care totzi facem parte. Vezi, toti sintem la fel, si toti putem sa ne ranim reciproc. Lumile nu ne sint indestructibile. Avem atitea care ne pot rani. Asa cum avem atitea care ne pot determina sa evoluam. Tu esti acea fiintza care exista ca sa spuna atitea. Care sa alunge atitea fantome din trecut. Si care sa impinga inainte spirite timide. Sint vremuri care ne vorbesc limbi adevarate. Pentru a ne arata, ca, dincolo de ce sintem, putem sa ne depasim conditzia, si merge pe un drum atit de adevarat. Ca sa ne aratam ca ne meritam un drum cistigat. Dincolo de orice.