Drumuri in spatzii, prin timp

Dupa cum stim din matematici, cardinalul e numarul elementelor unei multzimi. Cardinalul multzimii lumilor e finit. Si cardinalul multimii elementelor lumilor, a fiecareia in parte, e la fel de finit. La fel, cardinalul legaturilor dintre elementele unei lumi e la fel de finit. Dar spatiile dintre lumi sint infinite. Pentru ca, inte lumea A, si lumea B e spatziul AB, care e delimitat de A, B, o anumita limita, aflata intre A si B, si restul universului. Lumile sint ca feliile de pizza, separate. Si spatziul dintre ele, chiar daca e delimitat, se duce in spatele feliilor, la infinit. Sigur, pizza noastra e in 3D, ca o sfera, mai degraba. In nu stim cite dimensiuni, pentru ca nu stim numarul real al dimensiunilor universului. Noi putem percepe doar 3. Dar, dincolo de perceptzia noastra mai pot exista un numar de posibile alte dimensiuni. Finit, sau infinit.

Azi m-am gindit la oameni. Noi existam in propriul spatziu, fiecare. Care e, cumva, paralel cu spatziile celorlaltzi. Dar, care se intersecteaza cu ele nu la infinit, ca in geometria euclidiana, ci la un finit tangibil, ca in geometriile ne-euclidiene. Pentru ca putem atinge partzi din alte spatzii, la fel cum putem atinge fiintze, fizic. Dar si psihic. Pentru ca spunem lucruri. Sau aratam gesturi, care pot fi percepute de mintzile celorlaltzi. Daca au mintzile proprii deschise.

Ieri lumea a existat intr-un anume fel. Astazi e diferit. Si noi eram altzii ieri. Si astazi avem altceva in fiintza. Ne schimbam continuu. Si schimbam si lumile cu care venim in contact. Totul e un joc de ginduri, de trairi, de logici, de firi. Sintem variante de noi evoluate, spiral. Clone identice fizic, dar diferite mental. Pentru ca, invatzam sa devenim variante mai bune de noi.

M-as mai plimba cu tramvaiul altor vremi. Din alte lumi, si alte timpuri. Prin orasul acela idealizat. In care totul e construit dupa amintirile ramase in memorie. Si as sta in intunericul dinauntru, pe un scaun, la geam sa privesc la oameni, spatzii, cladiri, ca si cind ar fi galaxii re-construite, si asezate ca in acea harta a unui trecut care ma mai cheama, uneori.