Salvari

 Spatziile se intind. Vin din urma, ca sa devina. Si sa lase lumile sa se desfasoare. Ca sa devina, toate, dupa cum toate merita. Lumi in spatzii conforme, cumva. Lumi care au nevoie de spatzii pentru a arata ceva ce ne-am fi putut imagina. Desi lumile au spatziul lor atit de constient. Pe care, noi, ca muritori, nu-l stim. 

Noi ne traim vietzile intr-o lume proprie. Ne gindim la tot felul de lucruri. Ne imaginam multe. Constientzi ca e un deasupra imens. Dar ne continuam un mers inainte bazat pe ceva ce pare real. Si pe o incredere a unui adevar pe care il simtzim tangibil. Ca si cind totul e ceva ce ne-a fost promis, si exact determinat. Cu noi eroi intr-o poveste inca nescrisa. Vii, activi, puternici, si capabili a trece peste orice. Cu orice puteri, care sa ne faca sa plutim pe deasupra unei lumi ale unor slabiciuni de toate felurile. Ca sa ne depasim conditzia. E comic. Pentru ca, in incercarile astea, sintem mai ridicoli, ca niciodata. Si asa am fost tot timpul. E un joc al destinului, in care incercam sa evitam dezastrele posibile, pretinzind ceva ce am perceput a fi, e un altfel de a fi. Desi, hei, eram ce eram, in lumea care era. Si care isi continua bilciul.

Vezi, eu te iubesc in felul meu. Si tu ma iubesti in felul tau. Si eu te urasc in felul meu. Tu, la fel. Sintem conectatzi intr-un fel atit de nedeterminat cit ne-a sugerat toata lumea asta dimprejur. Evitam ceva, devenind, si construind in minte lumi care cauta sa se atinga. Pentru ca ne cautam ce ne trebuie, spunindu-ne, si, cumva cautindu-ne, ca sa ne devenim, cumva, apropiatzi. Desi, sintem asa de constientzi ca avem atitea care ne separa. In timp ce atitea ne apropie. Sau, ne-ar putea. Nu e vreo lege, sau regula, care sa ne faca sa fim impreuna. E o intimplare, una in care sa ne comunicam sufletele, ca sa vedem daca pot avea ceva in comun. Eu sint un fel, un stil, in lumea asta, care arde. Tu esti la fel. In aceeasi lume care, inca, arde. Ce ne-ar putea apropia? Incendiul asta dimprejur, la care sa ne raportam? Sau propriile suflete, care cauta sa se salveze? Ce te face sa mai vrei sa crezi ca mai exista ceva care sa poate sa te salveze? Asa cum as putea crede eu? E un joc al evitarii unor esecuri galactice? In care noi ne salvam, salvind?