E o lume de priviri. N-ai cum sa contesti asta. Toti privesc tot, in felul lor. Unii se holbeaza, altzii sint discretzi, altzii doar se uita. Te inconjoara privirile lor continuu. Asta in timp ce si tu privesti, cumva ca sa-i contra-carezi. Nu te pasioneaza, si nu te trag in jos, sau in sus. E doar o varianta a lumii, asta in care tu poti fi un fel de minim centru al atentziei. Nu e vreo placere, pentru ca sint multe priviri rautacioase, care se simt. Mai bine le evitzi intr-un fel propriu, dar care sa le arate ca pot fi si ei lovitzi de priviri nasoale. Pentru ca ca tu nu e cazul sa devii o victima a lor. Si replici identic. Sigur, asta nu te caracterizeaza, dar e un raspuns. Pentru ca, totusi, esti un om normal, intr-o lume cu, sa zicem, legi de bun simtz normale. Una in care ai fix aceleasi drepturi. Bine, sint multe exagerari, si asta e un fapt. Iar tu trebuie sa te pastrezi conform cu ce esti. Altfel inving ei. Si nu e ceva de dorit. Bine, lumea e dilie, si nu determina vreo asteptare. Pentru ca e un conglomerat de priviri care arata ceva ce e relativ ciudat. Asa ca o dorintza sa te vada la podea, cu singele pe gura, si care ar cere, eventual, indurare. Ca sa le satisfaca o dorintza apriga de singe, si mila. Ca la un show diliu, de bun augur pentru dorintzele lor profunde. Iar asta e na-sol.
No comments:
Post a Comment